Opinii

Numai o privire lucidă asupra cauzelor crizei constituționale ne poate duce la autentice soluții.

Cei care au crezut (și poate mai cred) că PSD își va rupe singur gâtul, că trebuie doar să aibă suficientă răbdare pentru a vedea cadavrele adversarilor plutind la vale pe râu au primit o lecție dură. La vale va pluti România, dacă PSD mai rămâne mult la putere.

În 2018 forțele democratice și liberale nu mai pot beneficia de o susținere credibilă și eficientă din partea unui Occident unit, ca acum șase ani.

Divanul lui Livache-Vodă vrea să „reducă democrația”, așa cum a afirmat profetic marea dregătoreasă naivă Viorica de la Videle și Bruxelles. Asta e miza transparentă a subordonării justiției de către politicul acaparat tot mai vizibil de oamenii lui Daddy. Doamnei Dăncilă nu i-a ieșit pe gură un porumbel, ci o gravă prevestire...

S-a terminat? E gata? A învins armata ticăloșilor? După decizia Curții Constituționale de miercuri nu puțini sunt cei care spun că așa stă teaba și că mare lucru n-ar mai fi de făcut.

În pofida opiniei aproape generale că președintele Iohannis „nu ar avea încotro” și „ar fi obligat” să emită decretul de revocare recomandat de decizia CCR, adevărul este că nici Președintele, nici o altă instituție nu sunt „obligați” să urmeze nici o solicitare imperativă a Curții Constituționale.

Moqtada al-Sadr a câștigat alegerile candidând pe o platformă de tip Irakul pe primul loc.

Orice analiză a politicii europene franceze trebuie să plece de la constatarea că aceasta are două puncte cardinale – Berlinul și Moscova.

La Singapore, Donald Trump are nevoie de o victorie personală, ceva care să îl individualizeze decisiv în raport cu toate celelalte administrații. În absența unor concesii de anvergură din partea Coreei de Nord, summit-ul nu va avea loc.

Italia stă de trei luni în așteptarea formării unui cabinet, situație atipică chiar și pentru o țară obișnuită cu crizele guvernamentale.

La CNSAS bântuie stafia unui naționalism strâns înrudit cu cel fabricat în laboratoarele fostei Securități a statului și cu cel care emană deseori din comunicatele și apelurile Academiei Române.

Următoarea perioadă ar putea rămâne în istorie drept cea în care sistemul de justiție din România a capitulat în fața unor politicieni corupți. Tripleta Dragnea-Udrea-Băsescu luptă direct sau prin interpuși pentru a îngenunchea justiția. Ei sunt vârful de lance al momentului, dar în spatele lor se află tagma jefuitorilor.

Tarată de trecutul USL-ist al PNL și de agenda pro-PSD a lui Traian Băsescu, opoziția nu are acum forța să salveze România de ofensiva lui Dragnea.

Cruntă ironie! Ponta a ajuns speranța dezrobirii de Dragnea-Dăncilă, un democrat sadea și un patriot preocupat de soarta țării. Să fim serioși!

Să nu subestimăm susținerea populară pe care regimul Dragnea-Dăncilă o poate primi, în pofida a tot: doar n-au dispărut mediocrii, leneșii, obedienții, conformiștii din Țara Românească!

Istoricului Mădălin Hodor i-a fost suspendată calitatea de cercetător al CNSAS și este anchetat disciplinar pentru simplul fapt că a îndrăznit să scoată la lumină documente privind colaborarea unor intelectuali cu fosta Securitate. Iar noi, ce facem între timp? Asistăm impasibili la încă o scenă de linşaj (cvasi)public? Sau facem un gest minim de solidarizare cu curajosul cercetător Mădălin Hodor? Eu unul optez pentru varianta a doua.

Pe 21 mai, Comisia parlamentară pentru Relații Externe de la Londra a publicat raportul intitulat dramatic Aurul Moscovei: corupția rusească din UK. Un document dur, categoric și aproape ridicol de redundant.

Dacă Liviu Dragnea va mai folosi de multe ori sintagma „lovitură de stat”, ea va deveni la fel de banală ca alte hiperbole ale sale din ultima vreme, de obicei țintindu-l emfatic pe președintele Iohannis: „atac la siguranța națională”, „subminare a guvernului”, „amenințare în stil mafiot”.

Ceea ce este foarte iritant pentru orice român care merge la Viena este faptul că oraşul nu numai că pare, dar chiar este administrat pentru oameni, în folosul lor.

Dacă cineva împiedică pe altcineva să realizeze viața pe care și-o dorește - atât timp cât o astfel de viață nu lezează pe nimeni altcineva -, atunci îi aduce daune/prejudicii acelei persoane. Dacă Messi l-ar lovi pe Ronaldo cu un ciocan, l-ar împiedica să realizeze genul de viață la care aspiră. L-ar împiedica să mai joace fotbal. În concepția lui Mill, acesta ar genul de prejudiciu real pe care statul trebuie să-l prevină sau să-l pedepsească.

Prin manevrele din ultimul timp, regimul nord-coreean pare hotărât să creeze un conflict între Seul și Washington. O eventuală breșă între cei doi aliați tradiționali, legată de prioritățile viitorului summit din Singapore, consolidează poziția de negociere a lui Kim Jong-un. În timp, acesta ar putea spera chiar la o extragere a Sudului din orbita SUA.