Pe aceeași temă
Turcia joacă un rol strategic, drept coridor energetic, complementat de valoarea potenţialelor sinergii în domeniul politicii externe şi de securitate comune.
Turcia a devenit stat candidat la UE din 1999, iar negocierile de aderare au început în 2005. Parlamentul European urmăreşte îndeaproape aceste negocieri şi redactează în fiecare an un raport despre progresul Turciei în acest proces. La începutul lui martie, Comisia de Afaceri Externe a Parlamentului European a adoptat, cu o majoritate covârşitoare, o rezoluţie asupra raportului de progres al Turciei pe anul 2011, rezoluţie care va fi dezbătută în plen în aprilie.
În calitatea mea de raportor asupra Turciei, am redactat textul rezoluţiei, în care am subliniat interdependenţa dintre UE şi Turcia. Turcia este o ţară cheie pentru securitatea şi prosperitatea Uniunii Europene. Turcia are un potenţial enorm pentru creştere economică, beneficiind de o economie al cărei volum s-a triplat în ultimii 10 ani şi este considerată una dintre primele 7 cele mai mari economii din lume. Volumul comerţului dintre UE şi Turcia s-a situat în 2010 la un total de 100 de miliarde de euro. Mai mult decât atât, Turcia joacă un rol strategic, drept coridor energetic, complementat de valoarea potenţialelor sinergii în domeniul politicii externe şi de securitate comune.
Cu toate acestea, cred că o asemenea interdependenţă poate produce rezultate pozitive atunci când este încadrată de un angajament comun. Aceasta necesită, însă, eforturi din partea ambelor părţi. Din partea Turciei, eforturile trebuie să se traducă prin rezultate concrete ale procesului de reformă şi o îmbunătăţire a relaţiilor bilaterale cu statele membre ale UE. Din partea UE şi a membrilor săi, mă aştept la eforturi reîntărite pentru a crea condiţiile necesare deschiderii capitolelor de aderare. Sprijin deplin noua „agendă pozitivă“ pentru relaţiile Uniunii Europene cu Turcia, iniţiată de comisarul Füle. Putem câştiga mult cu toţii prin îmbunătăţirea cooperării şi coordonării în domenii precum politica externă sau lupta împotriva terorismului.
Rezoluţia Parlamentului se concentrează în mod special asupra rezultatelor obţinute de Turcia în procesul de reformă. În această privinţă, sunt îngrijorată de deteriorarea libertăţii presei şi a libertăţii de expresie în Turcia. Procesele împotriva jurnaliştilor, presiunea asupra media şi interzicerea disproporţionată a numeroase site-uri web nu sunt compatibile cu o societate democratică pluralistă. Am cerut, deci, Turciei să amendeze legislaţia relevantă, care stă la baza acestor procese şi interziceri. Sunt cu precădere preocupată de anumite articole din Legea antiterorism şi din Codul Penal. Consider că o definiţie prea largă a terorismului poate cauza acţiuni nejustificate din partea autorităţilor. Mai mult decât atât, sunt îngrijorată în privinţa normelor procedurale judiciare din Turcia şi mai ales a celor privitoare la durata detenţiei dinaintea procesului, care devine de fapt o pedeapsă fără proces. În mod similar, numărul larg de cazuri intentate jurnaliştilor, scriitorilor, politicienilor şi apărătorilor drepturilor omului în contextul procesului KCK este o sursă de îngrijorare.
Rezoluţia subliniază, de asemenea, importanţa unor relaţii calme şi constructive între guvern şi opoziţie ca precondiţie pentru un proces de reformă eficient şi exprimă preocuparea pentru procesele care îi afectează inclusiv pe membrii Marii Adunări Naţionale Turce. Cred cu tărie că, atunci când membrii Parlamentului sunt în situaţia de a-şi realiza activitatea sub ameninţăre, democraţia şi libertatea de expresie nu sunt garantate. Prin urmare, mă bucură intenţiile anunţate de ministrul Justiţiei din Turcia, care a pregătit două pachete de reforme, conforme standardelor Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu scopul de a întări democratizarea Turciei. Acest pachet se va concentra asupra a trei priorităţi, care sunt menţionate şi în raportul meu: libertatea de expresie, detenţia şi lupta împotriva corupţiei. Acest pachet de reforme este un prim pas în direcţia bună, însă sunt necesare mai multe eforturi.
O altă evoluţie este marcată de alegerile din iunie 2011, care au fost democratice, pluraliste şi au lăsat să se întrevadă conturul unei societăţi civile active. Toate partidele reprezentate în Marea Adunare Naţională Turcă fac acum parte din Comisia de Conciliere, care pregăteşte o nouă Constituţie civilă, care va promova democraţia, statul de drept, drepturile şi libertăţile fundamentale, pluralismul, incluziunea şi unitatea societăţii turce. Mai mult decât atât, odată cu stabilirea unui Minister pentru Afacerile Europene, guvernul turc demonstrează conştiinţa faptului că angajamentul faţă de procesul de aderare este esenţial. Turcia a realizat progrese şi în domeniul supravegherii civile asupra sectorului militar, al reformei justiţiei, măsurilor anticorupţie, al religiei şi libertăţii de conştiinţă.
Aşa cum am menţionat la început, relaţiile dintre Turcia şi unele state membre ale UE sunt dificile. Relaţiile cu Franţa, de exemplu, sunt afectate de noua lege franceză care criminalizează negarea genocidului armean. Unul dintre filosofii francezi cei mai faimoşi, Voltaire, a declarat: „Vă urăsc ideile, însă mă voi bate până la capăt pentru ca să le puteţi exprima“. Dreptul la libertatea de expresie este una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene şi mă aştept ca atât Turcia, cât şi Franţa să sprijine acest drept în propriile lor state, cât şi peste graniţe. Sper în mod sincer că decizia Curţii Constituţionale Franceze de a respinge această lege va servi drept bază pentru o îmbunătăţire a relaţiilor bilaterale dintre aceste două ţări.
Şi mai important, însă, este faptul că nu s-a realizat niciun progres în normalizarea relaţiilor Turciei cu Republica Cipru. Acest fapt va continua să influenţeze relaţiile dintre UE şi Turcia. Cer, prin urmare, celor două comunităţi de pe insula cipriotă să depună eforturi intense pentru a ajunge la o soluţie durabilă. Necesitatea cooperării aprofundate este, de fapt, sfatul general pe care vreau să îl transmit prin această rezoluţie. Doar aşa vom putea ajunge la o soluţie mutual benefică.
Ria Oomen Ruijten este deputată europeană aleasă în Olanda şi membră a grupului PPE. Ea este membră a Parlamentului European din 1989 şi raportor asupra aderării Turciei din 2007.
