Piața unică este principala sursă de reziliență a UE

Reziliența a devenit un centru gravitațional al UE, mai ales după COVID-19. Cum înțelege UE reziliența? Ce lecții s-au învățat? La ce transformări ar trebui să ne așteptăm pentru a întări reziliența europeană, mai ales pe fondul invaziei Ucrainei de către Rusia, un semnal de alarmă geopolitică masivă? Securitatea energetică rămâne încă o mare vulnerabilitate.

Reziliența înseamnă capacitatea de a absorbi șocurile și de a te recupera din acestea în cel mai bun mod cu putință. Am văzut importanța acestui concept odată cu pandemia de COVID-19 și acum din nou cu invazia Rusiei în Ucraina. Prin urmare, nu este o coincidență faptul că instrumentul-cheie pe care l-am stabilit pentru a ne redresa din criza COVID-19 s-a bazat pe îmbunătățirea rezilienței prin reforme și investiții.

Mecanismul de Redresare și Reziliență (The Recovery and Resilience Facility, RRF) va juca un rol-cheie în consolidarea rezilienței țărilor UE și în crearea unei baze economice mai rezistente pentru UE în ansamblu.

Dar UE este mai mult decât suma statelor sale membre. Prin siguranța și magnitudinea pe care le proiectează, piața unică este principala sursă de reziliență a UE. Este cel mai valoros bun al nostru, în special în timpul unei crize. Desigur, nu este total imună la șocuri – cum ar fi penuria și perturbările de aprovizionare pe care le-am văzut în timpul pandemiei.

Pentru a contracara acest lucru, ar trebui nu numai să rămânem deschiși către comerț, ci și să ne diversificăm partenerii comerciali, în timp ce ne creștem capacitatea în domenii precum energia, semiconductoarele și materiile prime critice. Decarbonizarea și digitalizarea ne vor permite să devenim mai autosuficienți din punct de vedere energetic și mai competitivi în economia globală.

În ceea ce privește energia: Europa își poate elimina treptat dependența de combustibilii fosili din Rusia cu mult înainte de 2030, începând cu gazul. Am implementat recent o strategie pentru a realiza acest lucru, bazată pe Pactul Verde European. Acesta își propune să reducă dependența noastră de gazul rusesc cu două treimi până la sfârșitul acestui an. Sunt încrezător că putem ajunge acolo și, de fapt, reducerea acestei dependențe a fost mult întârziată. Nu putem depinde de un partener energetic care ne amenință.

În ce mod va sprijini Mecanismul pentru Redresare și Reziliență inovația și competitivitatea europene? Sunt mulți critici care sunt îngrijorați de faptul că costurile tranziției către economia verde vor afecta negativ competitivitatea europeană.

Tranziția verde nu va afecta competitivitatea Europei – dimpotrivă. Va face economiile noastre mai moderne, mai eficiente din perspectiva resurselor, mai competitive și mai reziliente. Va crea multe oportunități pentru firmele europene în mai multe sectoare – precum tehnologiile cu emisii scăzute de carbon, energia regenerabilă, renovarea clădirilor, infrastructurile integrate, sistemele de transport, bateriile și hidrogenul. Accelerarea tranziției va permite Europei să profite la maximum de avantajul primei mutări în tehnologiile cu emisii scăzute de carbon și să creeze locuri de muncă pentru viitor.

Dar trebuie să fim și realiști. Tranziția nu va avea loc automat. Ne va cere tuturor să ne adaptăm. Unele locuri de muncă vor dispărea; altele vor fi create. Trebuie să sprijinim aceste tranziții, nu în ultimul rând prin adaptarea modului de formare și a educației. Trebuie să ne asigurăm că tranziția este echitabilă, incluzivă și acordă o atenție specială celor mai afectate regiuni și celor mai afectați oameni.

Ar trebui să reamintim că planurile naționale de redresare prezentate în cadrul Mecanismului de Redresare și Reziliență nu se concentrează numai asupra transformării verzi. Acestea conțin, de asemenea, măsuri semnificative pentru îmbunătățirea coeziunii sociale, a productivității și a competitivității – inclusiv măsuri care să pregătească economiile noastre pentru era digitală.

Ce reforme de stimulare a creșterii considerați necesare și imperative pentru a fi susținute prin RRF, în special în statele membre recent integrate? Unde sunt golurile?

Am observat multe evoluții pozitive în noile state membre. Deși încă există diferențe în ceea ce privește nivelurile de productivitate și venitul pe cap de locuitor, ritmurile de creștere ale acestora le-au depășit substanțial pe cele ale „vechilor” state membre. România este un exemplu important.

Semestrul european a identificat disparități semnificative în materie de politici, ceea ce a dus la recomandări specifice fiecărei țări care vor trebui abordate de planurile naționale de redresare și reziliență.

Aceste planuri sunt concepute pentru a se asigura că creșterea are o bază mai largă și atinge  toate nivelurile societății, sprijinind în același timp o administrație publică mai eficientă și digitală și îmbunătățind mediul de afaceri și investiții. Consolidarea instituțiilor și îmbunătățirea capacității administrative sunt alte elemente importante pentru implementarea cu succes a tuturor reformelor și investițiilor.

O lume în care marile puteri se află în competiție este și o lume în care interdependențele comerciale sunt transformate în arme. Embargoul comercial chinez asupra Lituaniei este doar cel mai recent exemplu. Cum poate UE să poarte aceste bătălii? Ce instrumente de contracoerciție ar trebui să aibă în arsenalul său pentru a proteja statele membre?

Într-o economie globală în care transformarea comerțului într-o armă nu dă semne de diminuare, UE trebuie să fie mai asertivă în a-și apăra propria poziție. De aceea am lansat anul trecut noul instrument anticoerciție. Trebuie să avem mijloacele pentru a ne apăra interesele și valorile legitime, cu respectarea deplină a regulilor multilaterale.

Chiar săptămâna trecută, am convenit asupra unor noi reguli pentru a crea condiții egale în achizițiile internaționale. Și am prezentat propuneri puternice privind subvențiile străine. Luate împreună, aceste inițiative întăresc poziția UE, făcându-ne mai asertivi.

În același timp, continuăm să fim susținători puternici ai comerțului global deschis, echitabil și bazat pe reguli, ancorat într-un cadru normativ adecvat. În acest scop, urmărim o reformă cuprinzătoare la Organizația Mondială a Comerțului (WTO). Pe scurt, această abordare pe două paliere înseamnă că vom acționa multilateral ori de câte ori putem, dar unilateral oricând trebuie.

O mai mare asertivitate nu trebuie să submineze angajamentul nostru față de deschidere, deoarece aceasta este o sursă-cheie a forței noastre economice și politice. Strategia cea mai potrivită pentru circumstanțele unice ale Europei este, prin urmare, „autonomia strategică deschisă”. Deschiderea este fundamentul succesului nostru economic, cheia rezilienței noastre viitoare și totodată un mijloc vital de presiune geopolitică în serviciul obiectivelor noastre mai largi. //