Ambasadorul Germaniei CORD MEIER-KLODT: Iohannis se poate baza pe foarte mulți prieteni politici în Germania

Contractul coaliției de guvernământ de la Berlin, negociat cu atâta greutate, are aproape 200 de pagini și precizează în detaliu ceea ce urmează să facă Guvernul Merkel de-acum încolo. Care ar fi prioritățile?

A fost cea mai dificilă formare a unui guvern din istoria Germaniei, a pus la încercare Constituția RFG, fiindcă responsabilitatea nu a fost retrimisă alegătorilor, ci președintele țării și-a exercitat prerogativele, astfel că avem din nou un guvern stabil, format din Uniunea Creștin-Democrată, Uniunea Creștin-Socială și Patridul Social-Democrat, un guvern mai tânăr, cu mai multe femei, care are în interiorul său și voci critice, ceea ce înseamnă că va fi un cabinet foarte vivace. Va fi o mare continuitate în liniile generale ale politicii guvernului condus de Angela Merkel: în primul rând, în ceea ce privește Uniunea Europeană, care se află în centrul programului de guvernare. Europa se află în ADN-ul poporului german. Esența acordului coaliției de guvernare de la Berlin este să rămânem transatlantici, dar să devenim mai europeni. A doua temă centrală a acordului se referă la securitate și stabilitate, în plan intern și extern, consolidarea politicii comune de apărare a UE (PESCO) și eficientizarea politicilor privind migrația. Digitalizarea, educația, cercetarea, familia, protecția mediului sunt, de asemenea, teme centrale pentru noul guvern.

Noul ministru de Externe, social-democratul Heiko Maas, pare să vină cu o nouă abordare în privința relațiilor cu Rusia. Nu demult, Maas pleda pentru o politică mai dură față de Moscova, spunând că existența unei „puteri agresive și autoritare la porțile Europei“ ar trebui să determine Uniunea Europeană „să manifeste forță unită împotriva lui Putin“. Cum se va schimba politica externă a Germaniei?

Ministrul nostru de Externe este un european pur-sânge. Provine din micul land federal Saarland, aflat la granița dintre Germania și Franța, practic, landul federal care se află cel mai aproape de centrul Europei. Este un ministru cu o busolă a valorilor europene și a principiilor de drept, s-a exprimat clar împotriva extremismului de dreapta, a discursurilor urii antisemite de pe Internet.

„De la aderarea la UE, România a avansat mult în ceea ce privește combaterea corupției și consolidarea statului de drept, ceea ce a dus la creșterea încrederii partenerilor europeni și internaționali. DNA, sub conducerea sa actuală, a contribuit în mod considerabil la această imagine pozitivă a României.“  

Deci nu vor exista modificări ale politicii externe pe direcția Berlin-Moscova. Ce se va întâmpla cu peninsula Crimeea anexată în 2014 de Rusia sau, poate, ce-ar trebui să se întâmple?

Sigur că în relația cu Rusia s-a pierdut foarte multă încredere începând cu anexarea Crimeei, cu intervenția Rusiei în Ucraina de Est și, firește, cu politica Moscovei în privința Siriei. Partenerii europeni au reacționat uniți și foarte fermi în ceea ce privește Ucraina, inclusiv și cu sancțiuni, și va fi foarte important să menținem această presiune. În acest context, putem include reacția comună și solidară a aliaților occidentali în cazul otrăvirii din Marea Britanie. Salut faptul că și România a sprijinit această acțiune comună. Așadar, Rusia este un partener dificil, dar, în același timp, un vecin mare și important, ceea ce înseamnă că avem nevoie și de Rusia pentru soluționarea crizelor, începând cu Ucraina și terminând cu Siria. Dialogul este foarte important în aceste vremuri dificile, atât la nivel bilateral, cât și în contextul UE-Rusia, NATO-Rusia, pentru a evita escaladările.

Altfel spus, nu întrevedeți nicio schimbare spre Est: Crimeea rămâne a Rusiei?

Este realist să considerăm că posibilitățile noastre în ceea ce privește Crimeea sunt limitate în viitorul apropiat, de aceea e important din punct de vedere principial să menținem aceleași abordări în politica noastră externă referitor la această chestiune cu Rusia.

„Securitatea noastră se va baza în continuare pe cei doi piloni: un NATO puternic și o Uniune Europeană unită și funcțională. Europa și Germania, în special, se află în poziția de a-și asuma o mai multă răspundere.“

Actualul ministru de Externe a fost vreme de patru ani ministru al Justiției, înainte de a deveni șeful diplomației germane. Ar putea însemna acest lucru și o poziție mai intransigentă a Berlinului față de schimbările din justiție care se întâmplă în România?

Poziția noastră cu privire la reforma justiției românești este foarte clară: considerăm că România a realizat foarte multe de la integrarea sa în UE, o țară de succes din punct de vedere economic, cu un sistem juridic funcțional și care a combătut corupția eficient. Ne dorim nu doar să rămână lucrurile așa cum sunt, ci să se și dezvolte în același fel. În acest context, am înțeles întotdeauna necesitatea acestor reforme în justiție, ținând cont atât de deciziile Curții Constituționale, cât și de nevoia modificării Codului Penal și de Procedură Penală. Deci, nu am văzut niciodată lucrurile doar în alb și negru! Dar ne dorim ca aceste corecturi să fie făcute ținând cont de simțul proporțiilor, nu în interes propriu, fără să pericliteze independența justiției sau să o pună sub semnul întrebării. Anul trecut am fost preocupat într-o anumită măsură de faptul că această discuție a polarizat societatea. Ar fi bine ca societatea să fie unită în fața acestui subiect și cred că este un bun prilej pentru noul guvern și pentru parlament să dea acum un semnal în contextul deciziei de modificare a codurilor.

Cum vedeți cererea ministrului Justiției de revocare a șefei DNA?

E o procedură aflată în derulare pe care nu aș vrea să o comentez în acest moment. Ministrul Justiției a inițiat procedura, CSM și-a spus părerea, dar așteptăm decizia președintelui. Nu comentez, dar pot face o constatare: de la aderarea la UE, România a avansat mult în ceea ce privește combaterea corupției și consolidarea statului de drept, ceea ce a dus la creșterea încrederii partenerilor europeni și internaționali. DNA, sub conducerea sa actuală, a contribuit în mod considerabil la această imagine pozitivă a României. Personal, mi-a plăcut mult ceea ce a spus șefa Înaltei Curți, Cristina Tarcea, la bilanțul DNA: în justiție nu este vorba de perfecțiune, ci de eficiență și de o busolă morală concretă. Este clar că pot fi făcute greșeli. Acestea trebuie numite și corectate. Dar un sistem funcțional cum este cel de aici deține instrumentele necesare pentru a face corecțiile necesare, de aceea este importantă menținerea independenței judecătorilor și procurorilor.

Ținând cont de schimbările din România și Germania, vedeți posibilă lărgirea Spațiului Schengen pe termen scurt?

Ne afirmăm în continuare disponibilitatea de a sprijini aderarea României la Spațiul Schengen. Această decizie trebuie luată prin consensul partenerilor și avem nevoie să ne întoarcem la un Spațiu Schengen funcțional, astfel încât noile provocări legate de migrație să poată fi rezolvate.

Vorbeați despre „disponibilitatea de a sprijini aderarea României la Schengen“, dar nu despre o susținere concretă. În schimb, noul ministru de Interne, conservatorul bavarez Horst Seehofer, a avansat ideea suspendării acordului Schengen pe termen nedeterminat: „Controalele la frontierele interne trebuie efectuate atâta timp cât UE nu reușește să protejeze și să controleze în mod eficient frontierele externe“. Credeți că sfârșitul Spațiului de Liberă Circulație va avea loc înainte de primirea României în Schengen?

Ministrul a subliniat ceea ce am afirmat anterior: avem nevoie de un spațiu Schengen funcțional. Eu pledez pentru continuarea negocierilor pe cale diplomatică, iar aici s-au înregistrat deja rezultate concrete, cum ar fi cooptarea României la sistemul informatic Schengen. Aderarea la Spațiul de Liberă Circulație rămâne deci pe agenda noastră. Trebuie să spun că România poate, la rândul ei, să contribuie la propriul avans spre Schengen prin progrese în ceea ce privește statul de drept, combaterea corupției și a criminalității organizate. România poate să puncteze prin continuarea proceselor de reformă și să dea un semnal clar pentru aderarea la Spațiul Schengen, în vreme ce Germania va continua să sprijine activ acest dialog.

Are cu adevărat Uniunea Europeană nevoie de o armată proprie, nu s-ar suprapune peste obiectivele NATO?

Securitatea noastră se va baza în continuare pe cei doi piloni: un NATO puternic și o Uniune Europeană unită și funcțională. Europa și Germania, în special, se află în poziția de a-și asuma o mai multă răspundere. Acest lucru se află și în acordul coaliției de guvernare și este susținut de ministrul Apărării, Ursula von der Leyen. Statele UE au convenit asupra creării unei apărări comune. E importantă integrarea forțelor armate atât în cadrul

NATO, cât și în UE. Există deja multe exemple în acest sens, de exemplu, brigada comună franco-germană, există și structuri de comandă multinaționale, de exemplu, corpul militar germano-olandez sau germano-polono-danez, pentru a menționa doar câteva structuri. Noi vedem România în acest context ca țară prioritară în Framework Nations Concept (un concept introdus de Germania în cadrul NATO, în 2013, cu scopul dezvoltării unităților multinaționale – n. red.) în flancul de Sud-Est al NATO și al UE. Săptămâna trecută s-a aflat în România șeful Direcției Planificare din Ministerul german al Apărării și a discutat la București despre aceste subiecte, precum și despre PESCO, ca parte a dialogului bilateral permanent.

Se discută din timp în timp în Germania despre aderarea acestei țări la clubul statelor nucleare. E posibilă punerea în practică a acestei idei, după Brexit, când în UE va rămâne o singură putere nucleară?

Guvernul federal nu are astfel de planuri.

România și Germania au convenit să dezvolte mai multe proiecte militare comune. Ce fel de investiții militare va face Germania în România în viitorul predictibil?

Astfel de investiții pot juca un important rol politic. Pe ansamblu, investițiile germane în România au o caracteristică proprie: nu caută profitul rapid, ci realizarea unor întreprinderi care să se dezvolte pe termen lung, să creeze locuri de muncă, inclusiv în zone defavorizate. Este vorba și despre transferul tehnologic, fără așa-numitul sistem black box (lipsit de transparență – n. red.) practicat de alți investitori care vin în România. Sunt convins că proiectele germane în România pot juca un rol strategic în relația noastră și pentru securitatea noastră comună. Există discuții foarte avansate între compania Rheinmetall și partea română pentru producția unor transportoare blindate 8x8 și punerea în operă a acestei producții la Automecanica Moreni. De asemenea, funcționează deja lângă Brașov întreprinderea între compania franco-germană Airbus și IAR Ghimbav pentru producția comună de elicoptere. Este și un interes sporit pentru participarea la înzestrarea armatei române cu submarine și corvete. Participă în această direcție o echipă mare cu nume sonore din industria de apărare germană, sub coordonarea echipei de la Thyssenkrupp Marine Systems. Acestea sunt doar cele trei cele mai importante exemple, dar mai sunt și altele. Trebuie să acționăm concret și eficient. Dacă și România transmite un semnal în acest sens, se creează încredere între parteneri, ceea ce poate duce și la alte proiecte interesante, pentru că, pe lângă cooperarea industrială, se poate da și un semnal politic în ceea ce privește cooperarea strategică între Germania și România.

Germania este dependentă de gazul rusesc și s-a opus formării pieței comune a gazului, în așa fel încât toate statele din UE să poată cumpăra gaz la același preț, iar Rusia să nu mai poată folosi energia ca armă politică, fiindcă sunt state ca România, care au cumpărat adesea gaz rusesc la preț mult mai mare decât Germania. Există semne că Berlinul ar putea să-și schimbe această poziție?

Realizarea unei piețe interne funcționale a energiei este unul dintre scopurile importante ale UE, scop pe care îl împărtășește și Germania. Noi ne dorim, însă, o structură care să se bazeze pe regulile economiei de piață. Din punctul nostru de vedere, ar trebui să fie o piață internă într-adevăr funcțională.

L-ar susține Germania pe Klaus Iohannis pentru funcția de președinte al Consiliului European?

Este prea devreme pentru o poziționare concretă referitoare la acest subiect. Președintele Iohannis este foarte apreciat în Germania ca un partener de încredere și se poate baza pe foarte mulți prieteni politici. Indiferent de felul în care se va desfășura acest subiect, noi privim cu mult interes spre președinția rotativă a UE pe care o va prelua România anul viitor pentru prima dată. Nu există o ocazie mai potrivită pentru România, care poate acum juca un rol și mai important pentru soluționarea marilor probleme ale Uniunii Europene, tematici generale privind viitorul UE, migrația, Brexit, cadrul financiar multianual, și poate să-și aducă aportul cu expertiza pe care o are în această regiune, referitor la Republica Moldova și Balcanii de Vest. Pentru toate acestea, președinția de la începutul anului viitor este prilejul perfect pentru București. Vrem să sprijinim România pentru ca mandatul său la președinția rotativă a UE să fie de un real succes și facem acest lucru în acord cu principalul nostru partener european care este Franța. România va avea prilejul să arate ce rol vrea să joace în UE și prioritizarea acestui lucru este foarte importantă.

Cum și în ce fel ar fi posibilă unirea României cu Republica Moldova, poate fi preluat modelul german?

Înțeleg sentimentele multor oameni, de o parte și de alta a Prutului, cu privire la acest subiect. Dar comparația cu unificarea germană nu este prea utilă, fiindcă a avut loc într-un cu totul alt context politic și istoric. Argumentul meu este următorul.

În anul 2016, având funcția de reprezentant special al președinției germane a OSCE, m-am ocupat, timp de un an, de reglementarea conflictului transnistrean din Republica Moldova. Care este obiectivul principal în această chestiune? Este vorba despre identificarea unei soluționări a conflictului, în cadrul unui stat suveran Republica Moldova, în integritatea sa teritorială și cu un statut special pentru Transnistria. O asemenea consolidare a unității statale a Moldovei cuprinde și statutul de autonomie pentru regiunea Găgăuzia, precum și alte drepturi ale minorităților. În acest context, este simplu să ne imaginăm ce impact politic ar avea o unire, mai ales având în vedere Transnistria și Găgăuzia - în această situație, găgăuzii ar avea un drept la secesiune. În plus, aceste tensiuni ar fi aduse apoi și în UE și NATO.

Consider, așadar, că este foarte înțelept din punct de vedere politic de a continua, în contextul actual, pe linia oficială a politicii externe românești, al cărei obiectiv strategic este susținerea, cu toate eforturile, a apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Ministrul de Externe Meleșcanu a reiterat chiar zilele trecute acest obiectiv, iar noi rămânem în continuare la dispoziția României în vederea unei strânse colaborări în această privință.

Interviu și fotografii realizate de SABINA FATI