Doina Papp

Proiectat ca moment de cotitură, FNT 2022 ni s-a arătat frământat de indecizii.

Serile au fost dedicate spectacolelor Teatrului Național din Cluj, permițând asistenței să constate în ce direcție merg preocupările acestuia și care sunt forțele artistice care servesc acest program.

Spectacolul de la Teatrul Dramaturgilor Români își păstrează acel acut sentiment al unei crude realități pe care o descrie cu lux de amănunte fostul torționar, realitatea dură a temnițelor comuniste.

Dacă Exil lasă, în cele din urmă, în sufletele noastre o dâră adâncă de emoții e pentru că regizoarea a adunat în jurul ei o echipă admirabilă de actori.

Burghezul gentilom, în regia lui Alexandru Dabija, la Teatrul Nottara, a avut premiera chiar în seara de 16 decembrie 1989, când la Timișoara cădeau primele victime ale revoluției.

Tartuffe a devenit pentru teatrul românesc arma de luptă împotriva unei pecingini ce s-a întins fără opreliști în societate după revoluția din 1989: impostura.

Progamul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, mai mult ca alte ori, a cuprins în acest an numeroase spectacole ale teatrelor din țară, de stat și independente.

Oricât ar vrea să scape de urâtul vieții, teatrul nu poate întoarce de la realitate fața și nici acoperi oglinda cu care l-a înzestrat Shakespeare.

Ceea ce face din BukFeszt, la prima sa ediție, un eveniment este fără îndoială debutul în forță cu producția de elită Tragedia omului a Teatrului maghiar din Timișoara, în regia lui Silviu Purcărete.

Epoca interbelică, de mare efervescență culturală, livrează evenimentele cele mai importante în materie de teatru românesc la Chișinău.

Vedetă a spectacolului e, fără îndoială, creația scenografică, mai ales că tot mai rar uriașa scenă a Naționalului bucureștean cu scenotehnica ei sofisticată e folosită la nivelul posibilităților

Cine mai vorbește azi despre mituri? Avem mitologia contemporană, nu? Eroii vremurilor noastre, cum ar spune poetul. Eroi și antieroi.

Multă poezie în costumele artistei cu dantelele și mătăsurile folosite din abundență și o prețiozitate aristocratică, un dor de frumusețe pură!

Ostap Bender, în interpretarea lui Nicholas Caţianis, tinde spre o imagine de fanfaron, care-și joacă detașat rolul animat de o puternică nevoie de evadare din tipare.

În goana lor după independență, fiicele ajung să-și renege cel mai adesea zestrea maternă, smulgând cu furie cordonul ombilical pe care mamele, chiar și când uită de el îl fac să fie resimțit ca o presiune

Dramatism bine temperat, dar și poezie și extrapolări epopeice în scene de masă, iată câteva din trăsăturile care ar putea defini frumusețea spectacolului cu Lohengrin, în regia lui Silviu Purcărete.

Tompa Gabor vede în Hamlet nu doar revoltatul de serviciu, ci mai degrabă un stoic pe care un ascetism asumat nu-l trimite la mănăstire, ci în bibliotecă, printre cărți.

Evocând viața din teatru, repetițiile, filmul reproduce în mic destinul culturii denaturat de propagandă și cenzură, fenomene pe care astăzi istoricii încearcă  să le explice.

Primul pe lista dezbaterii inițiate de FNT în privința teatrului social se află spectacolul-surpriză al Asociației Pro Teatru din Zalău, Verde tăiat.

Avocați, medici, fețe bisericești, unele cu nume sonore, renasc din negura timpului pentru a depune mărturie, o dată în plus, despre trista soartă a intelectualității române.

Silviu Purcărete și Radu Afrim, semnături regizorale consonante cu preocupările și frământările celor care așteaptă de la teatru momente de grație spirituală și speranță.