Doina Papp

Oedip umblă printre noi cu dezinvoltura provocatorului, iar însemnele sale fac personajul din ce în ce mai ispititor și demn de cercetat pentru contemporani.

Gala aniversară ImPuls a Teatrului Țăndărică a etalat și alte preocupări legate de adolescenți, cartea pentru copii, terapia prin teatru, deschizând perspective noi.

Stilistic, Ierbar, spectacolul lui Radu Afrim și al echipei sale, este, s-ar putea spune, impecabil. Gertrude, în regia lui Silviu Purcărete, este o izbândă a teatrului contemporan de artă.

Pe diverse căi, teatrul se simte chemat să participe în mod direct la dinamica vieții sociale din care a făcut parte dintotdeauna.

Imposibil de cuprins, afișul de spectacole și evenimente al FNT 33 a fost, așadar, pentru toate gusturile și orientările pe care, la urma urmelor, orice laborator le conține in nuce.

Evenimentul festivalului a fost prezența renumitului regizor german Thomas Ostermeier, care ține prima pagină a publicațiilor internaționale de specialitate în materie de teatru angajant.

Divers și bogat din punct de vedere stilistic, programul Festivalul Teatrelor Maghiare ilustrează preocupări orientate preponderent spre limbaj modern și tendințe actuale ale teatrului.

Horia Lovinescu a ales calea colaborării, de fapt, o autocondamnare chinuitoare și alienantă la o viață dublă, pentru care unii consideră că poate fi expediat la marginea literaturii și a societății.

Istoria se împletește cu realitatea într-o fastuoasă punere în scenă care are și suspans, și realism, și mister și, mai ales, umor pentru a face din acest produs dramaturgic unul foarte atrăgător.

Teatrul poate exista fără regizor, fără scenograf și chiar fără dramaturg/scenarist, dar nu poate exista fără actor.

Interviu cu Constantin Chiriac, președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu

Mersul cu rost la teatru e ținta oricărui artist care crede în puterea scenei de a face spectatorul să-l urmeze. Și nu o poate atinge decât privind atent în jur.

Ori de câte ori se vorbește despre festivaluri de teatru sau de zile dedicate acestuia în câte o urbe, se mai aud și voci care se grăbesc să le taxeze ca fiind, dacă nu inutile, cel puțin ineficiente.

Potrivit ideii că opțiunea repertorială e primul criteriu în definirea programului ideologic și estetic al unui regizor, adăugăm alte două titluri apărute recent pe afișul teatral al Capitalei.*

Orice regizor serios are sau ar trebui să aibă un program repertorial ghidat de o estetică proprie, de căutări personale și natură a talentului.

Ce aplaudăm de fapt la acest spectacol despre destinul de ratat al unui bărbat la mijlocul vieții dimpreună cu o societate care-i  favorizează ratarea, dacă nu cumva o și provoacă?

Pentru cine nu știe, un spectacol presupune montări și demontări de decor, adaptări ale mișcării, ca să nu mai vorbim de sărmanii actori puși în situația de perpetuum mobile.

Programând serialul Noaptea, Canalul TVR Cultural își face o datorie de onoare față de nevoia de spiritualitate a unei societăți și a unui popor derutat la acest zbuciumat început de secol.

O montare simplă, bazată, paradoxal, pe sinceritatea cu care actorii își asumă postura personajelor, mimând sentimente și trăiri pe care nu le-au avut niciodată.

Din păcate, sunt mult mai puține opere, inclusiv teatrale, care să dezvolte tema maternității prin comparație cu acelea care fac din prostituate personaje memorabile.

În condițiile urgenței și crizelor istoriei contemporane, evident că teatrul devine reflexul lucid al dinamicii socio‑umane și se simte chemat  să pună umărul la mișcarea în direcția bună a omenirii.