Cristian Campeanu

În timp ce candidații proeuropeni s-au risipit în atacuri reciproce, Simion a mers nestingherit  pe calea proprie a campaniei la firul ierbii. A obținut un scor greu de bătut în turul al doilea.

Ceea ce a reieșit clar din evenimentele din ultimele două săptămâni este că procesul de decizie de la Casa Albă este unul profund haotic.

Maniera Administrației Trump de a se raporta la o țară până nu de mult aliată reprezintă o trădare a idealismului și generozității americane demonstrate de mai bine de 100 de ani.

Trump a devenit marioneta lui Putin, care îl joacă de sfori cum dorește, dar se rățoiește la aliații din Europa sau Canada ca și cum s-ar aștepta nu la prietenie, ci la vasalitate.

Atât de prins este Trump în plasa lui Putin încât nu mai este capabil să vadă adevăruri simple despre lume, înconjurându-se într-o rețea de minciuni care amenință însăși securitatea SUA, nu numai a Europei

Trump nu își dorește să împartă gloria unui eventual acord cu nimeni,  iar Putin știe că ar fi mai greu de negociat cu europenii și infinit mai greu cu ucrainenii.

Trump toarnă benzină peste niște relații care nu ardeau deloc și riscă să dea foc la întreaga arhitectură comercială și politică a lumii, ceea ce îi va afecta în primul rând pe americani.

Președinția Trump va gestiona o lume nouă în care este pe cale să se împlinească visul Rusiei de a se reveni la sfere de influență. Tot ceea ce putem spera este să nu ne prindă istoria în sfera greșită.

Cu excepția unei catastrofe geopolitice de genul 11 septembrie, 2025 apare ca un an cu multe provocări și incertitudini, un an care poate aduce schimbări globale cu impact major în ordinea mondială.

Occidentul și-ar dori ca noua putere să instaureze un regim islamic de felul celor din Arabia Saudită sau al statelor din Golf, dar care să respecte drepturile minorităților.

Ceea ce vor alegătorii extremei drepte (și includ aici AUR și SOS) este o dictatură naționalistă, xenofobă, etatistă și autarhică. Acesta este pericolul și cu asta ne luptăm acum.

Așa-zișii „suveraniști” se află în slujba Moscovei, a cărei agendă o promovează cu sfințenie. În Europa Occidentală, Rusia urmărește să creeze haos și să facă neguvernabile țările din vestul Europei.

Trump pare să ia foarte în serios nominalizările pentru funcțiile de secretari - echivalentul american al miniștrilor -, care vor fi obligați să suporte audieri dure în Senat.

Încă patru ani cu Trump vor fi, fără îndoială, o provocare. Nu vine însă sfârșitul lumii, dar, după acest mandat, lumea s-ar putea să arate diferit.

Dacă toate previziunile și avertismentele negative vor deveni realitate, atunci Trump va deveni președintele american care a dat foc lumii numai pentru a-și satisface propriile orgolii.

Alegerile din 5 noiembrie sunt ceea ce observatorii au numit „alegerile secolului în Statele Unite”, un scrutin care va avea un impact enorm nu numai asupra Americii, dar și asupra întregii lumi.

Supărător este faptul că Statele Unite nu au cu adevărat un plan pentru încheierea războiului. 

Obama a câștigat promițând „speranță” și „schimbare”, exact ceea ce promite și Harris acum. Și, dacă istoria ne învață ceva, este că „speranța” este mai tare decât orice acuzație de „marxism”.

Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, dovedește în ultima vreme o apetență nebănuită pentru jocuri de noroc, atât pe plan politic, cât și militar.

Trump încă poate să câștige aceste alegeri, dar acum Harris este pe val și, dacă va reuși să mențină actualul ritm, s-ar putea să ne trezim în noiembrie cu o mare surpriză și un rezultat istoric.

Anunțul președintelui Joe Biden că se retrage din cursa pentru președinție a fost considerat cel mai mare șoc din politica americană, dar, la drept vorbind, era inevitabil.