Victor Popa

 Concursul de măsuri antiimigrație pune din nou în evidență lunga umbră a Brexit.

Chiar dacă marele perdant al alegerilor a fost Partidul Conservator, ambele partide mari se resimt după victoria partidului lui Nigel Farage.

Suntem dependenți de ciurucuri și chilipiruri. Nu contează cum, de unde sau cine. Important e să fie ieftin. Înainte de a ne pronunța asupra războiului tarifar este bine să ne uităm puțin în oglindă.

 Cine și-ar fi imaginat că tineretul britanic visează la revoluție sau la un regim militar? Are nevoie democrația de o reinventare? De o primenire, măcar? Dacă da, cine trebuie să dea tonul?

Noul regim se arată destul de zgârcit cu promisiunile. Zilele în care laburiștii promiteau o cvasi-revoluție cu naționalizări pe bandă rulantă aparțin perioadei Corbyn și par să se fi încheiat definitiv.

Piața financiară globală a devenit absolut dependentă de bani gratis și a ajuns să funcționeze doar în această logică. Nicidecum în logica economiei reale în care piețele ar trebui să se oglindească.

„Noi suntem albi și creștini, normal că o să ne prefere pe noi”. Dacă aș fi primit o liră de fiecare dată când am auzit această abordare din partea compatrioților mei, azi eram un om bogat.

Viena nu ne consideră europeni de mâna a doua. Ne consideră de mâna a treia. De mâna a doua sunt polonezii și ungurii.

Reușește așadar Boris Johnson să-și păstreze suflul victoriei și după cel de-al doilea an pandemic? Sau se alătură galeriei de lideri politici de care marile crize nu se împiedică?

Atâta exuberanță ca la congresul Partidului Conservator probabil că nu s-a mai pomenit de la „deceniul furtunos” al anilor ‘20 încoace.

Obsesia guvernului conservator a fost și este în continuare Brexit, pandemie sau nu.

Ideea de “coeziune” s-a spulberat oricum în momentul în care fiecare și-a închis granițele. Contează pașaportul, exact ca pe vremuri.

Sub spectrul virusului importat din China, puțini au băgat de seamă că procesul de Brexit a intrat într-o nouă etapă.

Cine și-a imaginat că momentul Brexit din 31 ianuarie o să readucă liniștea și pacea la Londra, după trei ani și jumătate de show parlamentar și guvernamental, nu-l cunoaște pe Dominic Cummings.

Marile companii globale prezente pe teritoriul britanic o să se descurce relativ ușor după Brexit. Cele cu adevărat afectate sunt firmele mici și mijlocii.

Saptamana trecuta, britanicii si-au reconfirmat optiunea pro-Brexit. Rezultatul alegerilor anticipate n-a fost neaparat surprinzator.

Cine n-are obiceiul sa-si verifice cutia postala periodic are toate sansele sa rateze alegerile din 12 decembrie.

Programul Labour, care aduce mai degrabă a chemare la lupta de clasă, poate să treacă fără probleme și ca manifest revoluționar.

În Marea Britanie campania a început contondent. Pentru conservatorii de la putere, liderul laburist Jeremy Corbyn este „răzbunător precum Stalin când îi persecuta pe culaci“.

Dacă Boris Johnson reușește să-și asigure majoritatea în Parlament, Marea Britanie părăsește UE în baza acordului deja negociat.

„Purcelușul unsuros reușește să se strecoare prin locurile prin care unul obișnuit nu trece!“