Rodica Culcer

Deși liderii săi pozează în salvatori ai națiunii, USR pare mai degrabă o victimă colaterală într-un joc mai mare, jucat de profesioniști ai puterii, nu de niște pârliți de veleitari.

 De când s-a constituit coaliția „proeuropeană” menită să ne apere de extremiști, izolaționiști și proruși, electoratul extremiștilor a devenit răsfățatul politicienilor aflați la putere.

 Deși a fost scos din cursă în mod previzibil, candidatul extremist pro-rus și pro-Trump Călin Georgescu continuă să influențeze opțiunile alegătorilor în perspectiva alegerilor prezidențiale din mai.

  Izolaționiștii pot fi învinși la prezidențiale, cu condiția ca tabăra proeuropeană să-și găsească un candidat cu adevărat unic și credibil.  

Iohannis nu și-a trădat doar electoratul, care l-a votat în baza promisiunii de a scăpa țara de „pe-se-de”, ci și țara, pe care a dat-o pe mâna „tagmei jefuitorilor”.

Prezența lui Klaus Iohannis în fruntea statului este percepută tot mai mult ca o piatră de moară pentru coaliția de guvernare.

Nu mai este mult până când incompetența PSD va deveni agresivă și struțocămila coaliției de guvernare de-a dreptul schizofrenică.

Cum nimeni nu a fost sancționat pentru proasta guvernare, aceasta poate continua nestingherită, iar prim-ministrul TikTok își poate continua noua carieră de influencer.

Din 6 decembrie 2024 am intrat cu adevărat sub imperiul minciunii și al post-adevărului. Este o zonă periculoasă, unde regulile democratice și statul de drept au devenit opționale.

În acest moment, o soluție salvatoare pentru democrație este doar ipotetică. Ea va înceta însă complet să existe dacă Elena Lasconi pierde alegerile prezidențiale.  

Filiera rusă, tolerată de Iohannis și partidele lui, cu organizațiile sale pro-dughiniste, a săpat netulburată la temeliile sistemului politic din România, compromis de partidele sistemului „ticăloșit”.

Întorcând pe dos vechea zicală, spun că este  mai bine să pierzi cu un om onest, decât să câștigi cu niște ticăloși.

Perspectiva ca Ciolacu sau Ciucă să devină președinte, la 35 de ani de la căderea regimului comunist, dă măsura putreziciunii morale a clasei politice și a lipsei de substanță a democrației noastre.

Nu constituie un proiect politic serios aruncatul reciproc cu pietre și provocări la televizor pe tema unificării - adică exact ce am văzut de câteva luni încoace.

Iohannis este împins de rețeaua GRIVCO să candideze pentru a salva USL (PSDNL), ca o soluție de avarie dictată de evoluția catastrofală a campaniei lui Nicolae Ciucă.

Elena Lasconi râde, cântă și dansează pe rețeaua socială construită de guvernul chinez și, din când în când, se proclamă exponentă a dreptei și a liberalismului.

În fundul sufletului, Ciolacu știe că realitatea este diferită de lumea paralelă a PSD și a mafiilor asociate și că electoratul este bulversat de explozia prețurilor, de farsa reformei pensiilor.

Nu putem exclude ca Nicolae Ciucă să fie considerat un contracandidat convenabil pentru Marcel Ciolacu, la nevoie. El merită deci legitimat ca adversar cu niște atacuri bine țintite din partea PSD.

Dacă rezultatele problematice ale alegerilor locale din 9 iunie vor fi validate oficial, nimic nu va putea opri fraudarea prezidențialelor și parlamentarelor.

Deși catastrofa a fost evitată și democrația europeană a supraviețuit, în lipsa unor reorientări politice din partea partidelor democratice, viitorul Europei nu arată promițător.

Campania este o manevră perversă de subminare a democrației reale și de blocare a oricărei schimbări generatoare de reforme. E o campanie pentru stagnare, pe care cei de la putere o numesc stabilitate.