Pe aceeași temă
Pana la aparitia figurii de soricel corcit a lui Ronaldinho, convingerile noastre erau in siguranta. Dupa Ronaldinho, am fost stropiti din cap pana in centrul persoanei de culori, mirosuri si eresuri pe care le credeam casate. Ronaldinho ne-a scos in piata si ne vinde ieftin. Cine ar da mai mult de-o para chioara pe noi, fiinte cuminti si aproape oarbe, aproape surde, desigur mute si stramte la minte, ca un calcul in baza digitala? Jur imprejur, tribul lui Ronaldinho ne da ocol si se distreaza. Suntem goi si palizi in mijlocul pietei. Nu valoram mare lucru. Demult, cand stiam sa ascultam lucrurile ascunse si tulburi, pretuiam cat tot aurul lumii. Acum, cand credem ca nimic nu a fost si ca totul este, ca nu exista decat dreptul de a stabili ca am castigat pe toate fronturile lupta cu toate timpurile, valoram mai nimic: greutatea in grafitti a unui microcip fabricat de lucratori taiwanezi, pe un vapor filipinez, ancorat din ratiuni fiscale, de o companie olandeza, in apele internationale. Ronaldinho ne-a provocat, asa cum au facut-o si alti mari brazilieni, un atac cerebral. Tectonica memoriei noastre a scrasnit ca un vapor prins de gheturi si, deodata, am descoperit ca exista, ca mai exista si hotaraste peste tot si toate acea forta pe care am incercat indelung si las sa o amutim: genetica. Cu aceasta descoperire ne despartim insa de Ronaldinho. Facem cu mana campionatelor si trofeelor, salutam din usa liftului prezenta configuratie a fotbalului si a lumii din jur. Privim pentru ultima oara la toate cele ce pareau pe veci confirmate, tragem usa si coboram. Jos, la capatul putului, ne asteapta Ronaldo De Assis Moreira. Cel pe care noi l-am cunoscut sub numele de Ronaldinho. Nu e singur, dar, despre oaspetele sau, ceva mai tarziu. Mai intai despre locul si legile care l-au nascut pe Moreira, soricel corcit, spectacol autopropulsat, viitor fotbalist si lectie vie in Manualul de Colorat Istoria, Hasurat Culturile si Decupat Linia Vietii.
Moreira: un Moreno aparte
Ronaldo De Assis Moreira e numele din acte al fotbalistului Ronaldinho. Ei sunt despartiti de faima pe care fotbalul a pus-o la mijloc, dar au o trasatura comuna: sunt rezultatul geneticii. Nu al simplei succesiuni de persoane, dictata de mecanica reproducerii, ci al unui joc infinit mai complex. Moreira s-a nascut in Porto Alegre, capitala provinciei Rio Grande do Sul, acolo unde se termina Brazilia si incepe Argentina, desi acest lucru nu e deloc clar la fata locului. Apropierea de Argentina i-a dat lui Moreira porecla: Gaucho. O trasatura elementara de compas care nu spune mare lucru, in afara de pozitia pe harta. Rio Grande do Sul e insa, ca fiecare palma a Braziliei, un loc care nu s-a racit. Palma sta stransa pe membrul barbatului sau cauta sa desfaca picioarele femeii. Rase si etnii, limbi si culturi, superstitii si timpuri fierb, se impreuneaza si se rasimpreuneaza, fara oprire si fara vreun scop, din simpla placere a copulatiei babilonice. Nici o revarsare nu e imposibila, nimic nu e neinundabil. Moreira? Omul pare sa aiba trasaturi de Indio. Un Indio e indian bastinas. Cat de batinas nu se mai stie bine. Indienii langa care Claude Lévi-Strauss, mare antropolog, a trait, a gustat viermi si a invatat sa aduca ploaia, acum 50 de ani, nu mai sunt exponatele altor timpuri. Tribul Pareci joaca fotbal cu un fanatism care i-a impins sa modifice regulile: tinuturile mlastinoase ale Amazonului nu le lasa loc de teren, si atunci fotbalul lor a devenit un soi de volei jucat cu capul. Indienii Xikrin umbla tot goi, dar isi tatueaza pe corp echipamentul integral Vasco da Gama, clubul pe care il adora. A fost Moreira, inaintasul lui Ronaldinho, un Indio? Trasaturile fetei spun ceva, dar nu tot. Un singur lucru e clar: Moreira nu e un Branco, adica un alb pur si simplu. Si nici un Caboclo, adica un Indio amestecat cu un European. Si nici un Negro (sau Preto), cum se cheama rasa africanului pur. E limpede ca avem de-a face cu un Moreno, un amestec de rase, dar aproape toti brazilienii apartin acestui grup. Si atunci? Poate un Moreno Puxado, adica un exemplar cu pielea mai inchisa, aproape echivalent cu un Mulato, spre deosebire de un Moreno Claro (piele deschisa)? Posibil. Mai ales ca Moreira nu poate fi nici Cafuzo, unde sangele african circula pe sub par blond sau rosu, nici Nordestino, cu trasaturi indiene puternice si statura deosebit de mica, nici Caipira, unde sangele indian domina sangele african, nici Turco, adica de sange libanez, nici Japa, adica amestec de japonez cu oricare din amestecurile de mai sus. Si atunci ce e Moreira, omul din care a aparut, mai tarziu, Ronaldinho?
Copiii lui Garincha sunt necuviinciosi...
Nu e chiar atat de complicat. Moreira e brazilian, iar Ronaldinho, intruchiparea sa tarzie, in fotbal, e un scandal genetic. Scandal, pentru cine mai tine cont de conturul raselor. Brazilienii nu au ochi pentru asa ceva. Uniunea raselor si revarsarea lor dintr-una in alta continua, in fiecare clipa, in tremurul coapselor care se arata pe podiumuri enorme la festivalurile samba, in favelas (mahalale) infernale care stau guler infect la gatul marilor orase, in lumea buna care isi arata lipsa de complexe si corpurile fara cusur pe plaja Copacabana. Peste tot. Problema geneticii turbionare nu exista in Brazilia. Ea a devenit problema doar atunci cand, din cand in cand, vreunul din rezultatele acestei frenezii senzoriale apare in Europa, invesmantat in albul Realului, strabatut de liniatura alb-neagra Juventus sau imbratisat de ros-albastrul adanc al Barcelonei. Atunci, mitul nerusinatei seductii braziliene ia chipul unui fotbalist de geniu si matura toate pudorile in care hiberneaza onor publicul occidental. A fost mai intai Garrincha, ingerul cu picioare strambe, omul pe care pana si brazilienii l-au gasit arzand in flacari prea inalte si pe care, tot ei, il socotesc adevaratul Pele. Garrincha a perforat primul buna-cuviinta europeana si a facut-o cu o barbarie de un rafinament absolut. Apoi au venit mostenitorii lui mai potoliti, de la Falcao la Zico si de la Romario la Ronaldo. Dar nimeni n-a prins modernismul plat al lumii noastre mai nepregatit decat Ronaldinho. Pentru ca el e intruparea lui Ronaldo de Assis Moreira. Si, asa cum poate va aduceti aminte, Moreira nu e singur. Langa el, mana in mana, desi la o distanta de o suta de ani, asteapta sa ne intalneasca un om bine imbracat, sobru ca orice fiu al Moraviei si toba de carte: Gregor Mendel. Pentru mai multa exactitate: Gregor Mendel (1822-1884), om de stiinta, calugar, membru al Ordinului Augustinian, observator al naturii ascunse, parinte al geneticii.
... iar elevii lui Mendel sunt corigenti
Mendel ne-a lasat toata stiinta de care aveam nevoie pentru a nu trece fara puls pe langa sensul si splendoarea unui spectacol ca Ronaldinho. Dar noi, elevii Profesorului Gregor, am ramas de mult corigenti. Nu mai intelegem ca stilul fara antidot al fotbalului jucat de Ronaldinho, inventiile paralizante ale atator brazilieni pe stadioane europene vin din amestecul de ritmuri si marea insotire de culori a Braziliei. Ceea ce nu inseamna ca geniul fotbalului brazilian e reflectarea jocului de rase. Fotbalul brazilian e uluitor pentru ca aduce in teren trasaturi din care timpurile noastre nu mai retin nimic: ochiul sangeros al vanatorului, supletea si viclenia erosului feminin, veselia iresponsabila a jocului fara miza. Tinuti in legatura cu timpurile premoderne de etnii si culturi arhaice, brazilienii au intrat in fotbal, cel mai modern dintre jocuri, si au facut din el exact ce se pricep sa faca mai bine: l-au readus intre gesturile primordiale ale omului. Dans, eros, vanatoare, cantec. Din acest motiv ne simtim electrizati si teribil de nepregatiti, ori de cate ori suntem siliti sa comutam de pe rutina incolora a vremurilor noastre, pe vreuna din povestile halucinogene pe care le aduc in Europa alde Ronaldinho. Ne mai poate dezmorti ceva? Probabil doar puterea de a glumi fecund, ca brazilienii. Sa imperechem, de pilda, un fotbalist cu un calugar, cu Porto Alegre, cu un om de stiinta, plus doamna Moravia, si sa ajungem la concluzia ca din asemenea incrucisare a iesit cineva care poate purta un singur nume: Mendelinho. Apoi, trebuie sa il luam in serios. Si ca Profesor, si ca mare clown corcit.
