Stelian Ion: Legile justiției creează un monstru care își va face de cap

Andreea Pora | 18.10.2022

Interviu cu Stelian Ion, deputat USR, fost ministru al justiției

Pe aceeași temă

Legile justiției au ajuns la final, au fost votate toate fără să fi fost așteptat avizul Comisiei de la Veneția. Care credeți că este motivul acestei grabe, mai ales că legile au fost puternic contestate?

S-au grăbit din același motiv pentru care s-au grăbit și în momentul în care au promovat legea de așa-zisă desființare a SIIJ. Era o procedură parlamentară, sesizasem Comisia de la Veneția, pentru că erau anumite probleme cu acel proiect. Dar văzând că într-un termen foarte scurt urmează să vină avizul Comisiei de la Veneția și având semnale că acel aviz va fi critic cu privire la unele propuneri, au grăbit astfel încât să dea votul înainte de a avea acel aviz critic. Deci ei grăbesc lucrurile acum pentru că anticipează că acel aviz al Comisiei de la Veneția care va veni în decembrie anul acesta va fi critic cu privire la propunerile ministrului Predoiu, și lucrul ăsta este foarte clar pentru noi.

 

Unul dintre argumentele folosite în toată această polemică este ridicarea MCV‑ului. A spus-o și ministrul justiției, a spus-o și președintele Iohannis, în scopul intrării în Schengen. Iată că această intrare pare a fi problematică, Olanda se pare că persistă în refuz, cel puțin deocamdată. Dar dincolo de aceasta, este ridicarea MCV-ului un motiv suficient de puternic pentru a grăbi aceste legi?

Lucrurile astea au mai fost puse în acești termeni și în trecut. Și PSD-ul, în momentul în care venea cu acele modificări din 2018, tot așa spunea că vrea să ridicăm MCV‑ul, că face mare reformă în justiție. Acest argument nu este decât un pretext pentru a împinge legile pe repede-înainte, astfel încât opinia publică să nu cunoască foarte exact ce se întâmplă, să nu mai reacționeze.

Pe de altă parte, contextul de ridicare a MCV‑ului și de aderare la Schengen este unul favorabil pentru România, asta este indiscutabil, având în vedere ceea ce se întâmplă în jurul nostru, având în vedere rolul pozitiv pe care îl are România în ceea ce privește ajutorarea Ucrainei. Dar lucrul acesta trebuia însoțit de niște reforme reale. Atunci am fi putut accepta ideea de a avea o procedură grăbită în Parlament. Din păcate, în loc să facă o reformă în justiție, să corecteze acele anomalii, aspecte negative din legile care au fost introduse în 2018, noile legi nu fac decât să accentueze problemele, să adauge probleme. Nu putem concluziona decât că, de fapt, domnul Iohannis, domnul Predoiu, puterea actuală folosesc acest argument al ridicării MCV-ului pentru a grăbi Parlamentul să adopte sub presiune niște legi foarte nocive.

 

Prin ridicarea MCV-ului, dacă va avea loc, există riscul să nu mai fie niciun fel de piedică în fața eventualelor derapaje ulterioare? Este ridicarea MCV-ului în interesul justiției?

Am văzut că, de bine, de rău, acest mecanism a ajutat să nu ajungem într-o situație extrem de gravă. Acest mecanism a făcut ca impactul în 2018 să fie puțin mai mic. Acum, la fel aș zice. Având în vedere faptul că aceste legi reprezintă mai degrabă un regres, ridicarea MCV-ului în condițiile în care legile justiției nu reprezintă o corectare a celor adoptate în 2018 și o reformă ar putea constitui, de fapt, renunțarea la un instrument care, până la urmă, a fost destul de util pentru România.

Este adevărat că toate statele membre sunt supuse unui sistem de monitorizare uniformizat, care a fost introdus relativ recent. Este acel sistem denumit The Rule of Law, în baza căruia periodic, în fiecare an, există anumite rapoarte pentru fiecare țară. Până la urmă, că se ridică sau nu se ridică MCV-ul, mai există un instrument foarte important și anume condiționarea fondurilor europene de respectarea statului de drept. Acesta este un instrument puternic, însă la el se ajunge foarte greu.

 

Vedem cazul Ungariei.

Exact. Când boala este atât de gravă, ajunsă în metastază, când deja este foarte târziu și nu prea ai ce face. MCV-ul ne-a ajutat până acum să menținem o linie de plutire și să nu ne prăbușim pentru a ajunge în situația în care să ne fie oprite toate fondurile europene pentru nerespectarea statului de drept.

 

Care este problema de fond a acestor legi?

Ele oligarhizează sistemul judiciar, adică pun toată puterea în mâna câtorva persoane din sistemul judiciar, în mâna procurorului-general, șefilor de parchete, șefilor de instanță, membrilor CSM. Câteva persoane, dacă le numărăm pe toate, intră într-o cameră foarte mică. Asta înseamnă că dacă ai control asupra acestor oameni și unii dintre ei sunt numiți politic, mă refer la procurorii de rang înalt, ai control pe tot sistemul judiciar. E ceea ce au visat și au pus în practică Adrian Năstase și Rodica Stănoiu. Ajutați de Cătălin Voicu, au constituit acea rețea, acea caracatiță care a sufocat justiția în anii 2000 înainte de aderarea la UE. Asta se întâmplă acum. Procurorii de rang înalt nu doar că vor avea puteri sporite, dar vor putea și decide asupra măsurilor și deciziilor tuturor procurorilor din subordine, ceea ce este destul de periculos.

 

Totuși, și în momentul de față procurorii-șefi pot decide deasupra soluțiilor, adică pot invalida anumite soluții ale procurorilor din subordine.

Este o mare diferență. Procurorii-șefi, procurorii imediat ierarhic superiori pot infirma soluțiile procurorilor imediat inferiori. Dar nu procurorul-general, care nu poate acum să invalideze soluțiile tuturor procurorilor din parchete. Asta se propune acum: ca procurorul general să poată invalida soluția oricărui procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, de pe lângă tribunal sau de pe lângă judecătorie. Adică pe toată piramida. Chestiunea aceasta a fost criticată și într-un aviz mai vechi al Comisiei de la Veneția. Asta înseamnă să pui în mâna unui om numit politic posibilitatea de a influența dosare penale, care pot fi cu diferite grade de gravitate, de corupție, de crimă organizată ș.a.m.d.

 La ce ai putea să te aștepți? Eu aș zice că mai degrabă la lucruri rele și nu vreau să personalizez, să ne gândim la anumite persoane care dețin în prezent sau au deținut în trecut această funcție, dar ne putem imagina că la un moment dat o persoană numită politic va bloca dosare.

Altceva, procurorul general va putea decide cu privire la toate delegările și detașările procurorilor din parchete, ceea ce este iarăși un instrument teribil, pentru că chestiunile astea sunt foarte importante pentru cariera procurorilor. Pe când la judecători, secția pentru judecători din CSM ia aceste decizii. Inițial, în proiect secția pentru procurori a CSM lua deciziile cu privire la delegări și la detașări. Acum s-a optat pentru a pune puterea aceasta în mâinile unui om.

 

În ce alte zone se face simțită această politizare, pentru că despre asta vorbim în ultimă instanță?

Colegiile de conducere ale instanțelor și parchetelor sunt schimbate ca structură, nu mai sunt mulți membri aleși de adunările generale, sunt oameni din jurul președinților de instanță și șefilor de parchete. Așadar, putere sporită pentru șefii de instanță și parchete și atribuții mai multe pentru președinții de instanță și parchete. Nu mai zic că au scăzut rolul INM‑ului, au șters pe unde au putut INM din toate procedurile, ceea ce este total aberant și este împotriva unui jalon din PNRR unde scrie că ar trebui să crească rolul INM. Legat de promovarea judecătorilor și procurorilor: dacă o pui pe baze subiective, pe ochi frumoși, pe criterii de obediență și lași numai interviurile ca bază a promovărilor la instanțele și parchetele superioare, te poți aștepta ca acei magistrați care au coloana foarte moale și sunt obedienți să promoveze mult mai ușor decât un magistrat bine pregătit, care nu face pe plac șefului. Și asta se întâmplă acum prin aceste legi, pentru că promovările la instanțele și parchetele superioare se fac eminamente prin criterii subiective, prin genul ăsta de interviuri, fără să se țină examenele de verificare a cunoștințelor. Am văzut toți cum se țin acele interviuri. Ele nu scot la iveală mare lucru. Nu poți să evidențiezi foarte bine pregătirea profesională a unui magistrat. Și mai mult decât atât, nu vor mai fi evaluați periodic judecătorii de la Înalta Curte.

Ar mai fi o problemă pe care aș vrea să o discutăm, cea a poliției judiciare care nu s-ar mai subordona Parchetului, ci Ministerului de Interne. Este periculoasă această modificare?

În forma inițială a proiectului, era un vid legislativ, practic nu mai exista reglementare pentru poliția judiciară de la Parchetul General și de la parchetele din subordine de pe lângă Curțile de Apel, tribunale, judecătorii. Era o grozăvie. Nu vorbim despre DNA și DIICOT, care au reglementări speciale. Ulterior, s-au făcut unele modificări în comisia specială, s-a revenit asupra acestui aspect, dar în continuare sunt probleme în sensul în care această chestiune e reglementată prin ordin comun al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și de către ministrul de interne, ceea ce nu e deloc firesc. Poliția judiciară trebuie reglementată prin lege. Trebuie să existe niște reglementări stabile, predictibile, dezbătute în spațiul public, nu să fie la mâna unui ministru de interne toată reglementarea referitoare la poliția judiciară. Pentru că am văzut că tendința ministerului este de a deține controlul absolut pe această chestiune. Dacă lăsăm la îndemâna ministrului de interne toate detașările și regulile care stau la baza desfășurării activității poliției judiciare înseamnă să punem un control politic pe această activitate foarte importantă. Polițiștii de la poliția judiciară își desfășoară activitatea împreună cu procurorii, ar trebui să fie subordonați doar procurorilor, nu și pe linie ierarhic administrativă șefilor din poliție și ministrului de interne. În felul acesta li s-ar asigura independența și posibilitatea de a veghea dosarele penale. Nu s-ar mai putea interveni pe linie administrativă și scotoci prin dosarele penale de la Ministerul de Interne.

 

Trăgând linie, aceste legi la ce duc?

Aceste legi creează un monstru, dacă vreți pe scurt. Un monstru în sensul în care sunt niște pârghii de influență care pot avea legături nu doar cu lumea politică. Sistemul judiciar va acționa ca o castă fără mecanisme de echilibru și control intern și fără a da posibilitatea marii mase a judecătorilor și procurorilor să conteze și să-și spună punctul de vedere. E un sistem piramidal care-și va face de cap. Oricum, din 2018, de când a fost înființat SIIJ-ul și i s-au luat competențele DNA-ului pe infracțiuni de corupție în justiție, n-am mai auzit niciunul dintre noi de faptele de corupție cu privire la un judecător sau procuror, ceea ce este o mare problemă. Aceste legi trebuiau să țină cont de avizul Comisiei de la Veneția, care a venit după adoptarea legii de desființare a SIIJ, și să reglementeze lucrurile în așa fel încât DNA-ului să-i fie redată această competență, pentru că vedem acum o debandadă. Toate rețelele de tip mafiot care existau pe vremuri acum se retrezesc la viață și devin foarte active, și nu sunt deranjate de nimeni.

Dacă înainte DNA începuse să pună ordine, erau trimiteri în judecată, erau judecători și condamnați pentru fapte de corupție, în fiecare an erau 10-15, acum nu mai avem niciunul, ceea este neverosimil. Adică, nu este verosimil să crezi că peste noapte fenomenul s-a evaporat pur și simplu. Ce se întâmplă? O să dăm bine pe hârtie, n-o să mai avem fapte de corupție, însă corupția o să colcăie pe toate părțile.

DNA-ului și DIICOT-ului i se pun tot felul de piedici pe ocolite - s-a umblat la condițiile de vechime să nu-și poată recruta oameni și au venit reprezentanții DNA și DIICOT și au invocat aceste lucruri în comisie. Nu s-a ținut cont de solicitările lor. Lucrurile acestea sunt prezentate și în raportul MCV din 2021. Amintiți-vă că la DIICOT nu avem procuror, desemnat prin procedura de selecție, de aproape doi ani, pentru că domnul Iohannis a blocat acele proceduri pe care le începuserăm. Văd că nici domnul Predoiu nu a făcut nimic. E absolut nefiresc.

Revenind la MCV, anticipați că nu va fi ridicat din cauza problemelor despre care am discutat și care politizează și slăbesc sistemul de justiție?

Sunt niște legi pe contrasens față de ceea ce ne spune CE în MCV. Sincer, nu pot aprecia dacă va fi sau nu ridicat. Eu spun că așa cum arată legile acum, mai degrabă nu poate fi ridicat dacă se urmează o anumită linie consecventă, în sensul în care Comisia a spus de fiecare dată că se va ridica MCV-ul când vor fi îndeplinite toate obiectivele de referință. Și ele nu sunt îndeplinite. Puteau fi îndeplinite dacă se mergea pe o anumită structură a legilor, pe niște reforme reale și pe corectarea legilor. Dar dacă se mizează doar pe negocieri politice și pe contextul acesta favorabil, e posibil să nu fie ridicat. E posibil să ratăm singuri cu poarta goală, asta doar pentru că are domnul Iohannis anumite viziuni legate de justiție, care trebuie să stea în banca ei, să nu ancheteze nici licitații cu cântec cu BMW-uri făcute pentru prietenii domniei sale și nici alte lucruri, plagiate sau mai știu eu ce. Politicienii să-și vadă nestingheriți de treabă, să stoarcă bani din fonduri europene și din bugetul statului și să nu fie întrebați de sănătate. Cam asta este viziunea reformatoare a președintelui.

 

Care e urmată de ministru?

Care e urmată ad litteram de ministru, pentru că domnul Predoiu nu are o viziune proprie. Dumnealui este un samsar de texte de lege. Le negociază, le sucește pe toate părțile, le discută cu domnul Ciolacu, cu doamna Savonea, cu toți actorii pe care-i consideră importanți, astfel încât să obțină avize favorabile și să creeze o aparență că, vezi Doamne, are toate avizele. Vă rog să observați un lucru. Au obținut avizul favorabil al CSM, dar sunt multe voci din CSM care spun că amendamentele care au venit în comisie nici măcar nu au fost discutate, nici nu le-au văzut. E ceva incredibil. Dacă discutăm de ridicarea MCV, nu doar legile justiției contează, ci și Codul penal și Codul de procedură penală, care trebuie adoptate până la sfârșitul anului. A trecut deja aproape un an de când erau gata. Am plecat de la minister și domnul Predoiu, în ciuda faptului că a spus că sunt gata, nu le-a trimis în Parlament. Nu știm ce mai negociază, ce se mai întâmplă.

 

În ultima perioadă există o campanie împotriva USR, care este vinovat de toate cele, inclusiv că România ar putea să nu adere la Schengen acum...

 Am văzut punctajul venit de la PSD – PNL că USR e de vină pentru tot, inclusiv ei anticipează că vor fi probabil probleme cu aderarea la Schengen și au îndrăzneala să afirme că USR sabotează interesele României și că din cauza noastră nu vom reuși. Astea sunt o mare bazaconie și o mare ticăloșie, pentru că toți europarlamentarii noștri... noi toți am spus la unison că ar trebui să aderăm la Schengen, că am îndeplinit condițiile din punctul de vedere al dreptului internațional. Pe de altă parte, dacă unele state, respectiv Olanda, pune și problema - deși nu se regăsește între condițiile legale de aderare – suplimentar, politic și condiția respectării statului de drept, are o vină USR pentru chestia asta? Are o vină USR că ei nu vin cu reforme adevărate care să întărească statul de drept, ci, dimpotrivă, îl slăbesc și-l ciopârțesc din toate direcțiile?

Și pe partea de libertate a presei avem noi vină că Ciolacu are trei sferturi din presă plătită cu ligheanele de bani primiți de la bugetul de stat? Acest slogan că USR e de vină pentru tot devine ilar. Sunt eu vinovat că Predoiu nu a trimis anul acesta legile așa cum a promis Comisiei de la Veneția? Sau Cătălin Drulă, pentru faptul că Bode a licitat 600 de BMW-uri pentru prietenul președintelui? Sunt penibile asemenea declarații. //

 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22