Opinii

Revista 22 a scris aproape șapte ani despre cazul revoltător al plagiatoarei în serie Ramona Lile, care a condus ca rector Universitatea Aurel Vlaicu (UAV) din Arad.

Statele europene nu au reușit să își mobilizeze baza industrială pentru a produce mai multe muniții și echipamente militare, iar coeziunea continuă să fie minată.

Putin îl ademenește pe Trump cu o Ialta 2.0. Pentru asta, Trump a schimbat paradigma occidentală. Atacă Ucraina că nu vrea pacea și laudă Rusia că negociază. Pune semn de egalitate între agresor și victimă

  Izolaționiștii pot fi învinși la prezidențiale, cu condiția ca tabăra proeuropeană să-și găsească un candidat cu adevărat unic și credibil.  

 România se află la o altă răscruce. Nu trebuie pusă în situația de a alege între un extremist și un frunză-n vânt, îi trebuie un bărbat de stat.  

În locul unei abordări responsabile a provocărilor cu care ne confruntăm, posibila întâlnire  Trump – Putin și discursul lui J.D. Vance de la München au generat în Europa reacții iritate panicarde.

Trei țări pitice și obraznice, „aparținând de drept Imperiului”, retează cablul direct al Moscovei  cu exclava Kaliningrad și nu pățesc nimic. Diferența nu e atât „fizică”, ține mai mult de „poveste”.

Administrația Trump lucrează de zor la tot felul de idei mărețe, de la anexarea Canadei la salvarea Crăciunului și a sportului feminin. Fanii sunt în extaz, în timp ce restul privim uimiți, ca la circ.

Trump nu își dorește să împartă gloria unui eventual acord cu nimeni,  iar Putin știe că ar fi mai greu de negociat cu europenii și infinit mai greu cu ucrainenii.

Europa deja înțelege că are nevoie de o nouă alianță militară, la care s-ar putea alătura Marea Britanie și Canada, pentru a-și promova propriile interese.

Iohannis a fost exact contrariul lui Carol I. Ceea ce Hohenzollern a făcut în 48 de ani, sasul a demolat în 10. Odată cu el, se stinge mitologia neamțului harnic, organizat, tenace și gospodar.

În timp ce scena politică este tensionată de amenințarea unei moțiuni de cenzură care ar prăbuși guvernul, momentan amânată, România riscă să alunece în capcana perversă a unei furtuni perfecte.

Discursul lui J.D. Vance a mers ca o mănușă pe linia de argumentație folosită de vocile AUR și georgesciene.

Iohannis nu și-a trădat doar electoratul, care l-a votat în baza promisiunii de a scăpa țara de „pe-se-de”, ci și țara, pe care a dat-o pe mâna „tagmei jefuitorilor”.

Ilie Bolojan, noua stea de pe firmamentul ruginit al politicii românești, a ajuns interimar la Palatul Cotroceni într-un moment de criză majoră internă și externă. Multe speranțe se leagă de el.

Precum monarhii infami de pe timpuri, se pare că Donald Trump nu înțelege diferența dintre relațiile sale private și cele ale statului, pe care vremelnic îl conduce.

Partidele de opoziție au fost dizolvate, ca urmare a unor decizii ale Curții Supreme. Opozanții politicii, care se află încă în Belarus, sunt în închisori, fiind supuși torturii și bătăilor.

Uniunea Europeană se află într-un moment critic din cauza obiectivului aflat pe agenda de politică externă a noii administrații de la Washington, de redefinire pe alte baze a sistemului de alianțe al SUA.

Trump toarnă benzină peste niște relații care nu ardeau deloc și riscă să dea foc la întreaga arhitectură comercială și politică a lumii, ceea ce îi va afecta în primul rând pe americani.

Bugetul 2025 nu este reformist, este însă un exercițiu supus unui examen dur al realității economice.

Majoritatea covârșitoare a clasei politice, inclusiv partea așa-zis „proeuropeană”, trage în aceeași direcție. „Je suis Georgescu” este noua deviză a politicienilor români.