Opinii

 România se află pe buza prăpastiei, iar Elena Lasconi are pe umeri o povară greu de dus.

Căci, să fie clar: duminica trecută, România a evitat la limită să cadă în fascism și neolegionarism, pudic rebotezate „nativism” sau „suveranism”.

Dacă Ciolacu vrea să intre în turul doi, cu ajutorul CCR, va fi înfrânt de Georgescu. Asta pentru că electoratul USR nu se va duce să-l voteze, considerând că votul lor a fost fraudat.

Cum poți smulge un grup demografic unei sfere de influență dacă orice informație contrară dietei ei de știri, care flatează și formează un bun simț alternativ, va fi considerată aprioric falsă?

Orice om politic care ne propune întoarcerea în trecut e la fel de șarlatan ca un doctor care ne promite că vom redeveni tineri.

După alegerile de duminică, României îi va fi și mai greu să navigheze într-un climat extern dificil, cu tensiuni transatlantice și în interiorul UE și un balans complicat între Washington și Bruxelles.

Linia frontului se întinde pe aproape 1.000 de kilometri. Potrivit proiectului DeepState, în prezent aproximativ 18% din teritoriul Ucrainei este ocupat de Rusia.

Trump pare să ia foarte în serios nominalizările pentru funcțiile de secretari - echivalentul american al miniștrilor -, care vor fi obligați să suporte audieri dure în Senat.

Rezultatele alegerilor sunt șocante pentru majoritatea, iar speculații despre cauze vor tot apărea.

Călin Georgescu își propune să alunge investitorii. Și atunci, cine ne va finanța autostrăzi și dezvoltarea industrială? Rusia? Greu de crezut, dacă ne uităm la viața românilor din Republica Moldova.

Rezultatele alegerilor indică o realitate politică ce nu mai poate fi ignorată: naționalismul mesianic 3.0 (Căpitanul pe TikTok) a devenit un curent dominant în opțiunile electorale.

Dacă adunăm susținătorii lui George Simion, cei ai Dianei Șoșoacă, ai lui Călin Georgescu și ai lui Cristian Terheș, mă tem că depășim bine acel faimos 33% care e considerat a fi bazinul radicalismului.

Filiera rusă, tolerată de Iohannis și partidele lui, cu organizațiile sale pro-dughiniste, a săpat netulburată la temeliile sistemului politic din România, compromis de partidele sistemului „ticăloșit”.

Singurul lucru bun din toată această poveste sulfuroasă și primejdioasă a victoriei pro-rusului Georgescu este dispariția din peisajul politic a trioului Iohannis- Ciucă- Ciolacu.

Un lucru pare să fie clar: România intră zgmotos în era iliberalismului și a renașterii miturilor antisemite și naționaliste.

Nu vreau ca în turul doi să ajungă George Simion, dar nici nu vreau să-mi dau amărâtul de vot util unor trădători de profesie, cum sunt cei care au bătut palma cu PSD de două ori în ultimii 12 ani.

Întorcând pe dos vechea zicală, spun că este  mai bine să pierzi cu un om onest, decât să câștigi cu niște ticăloși.

Pentru Europa, cel mai sensibil punct al agendei economice propusă de Trump este impunerea unui tarif universal de 10% pentru toate bunurile importate.

Un adevăr vechi de când lumea, dar de care uităm, este că acei conducători despre care se vorbește intens și cu pasiune pe lume sunt, de cele mai multe ori, detestabili.

Perspectiva ca Ciolacu sau Ciucă să devină președinte, la 35 de ani de la căderea regimului comunist, dă măsura putreziciunii morale a clasei politice și a lipsei de substanță a democrației noastre.

Încă patru ani cu Trump vor fi, fără îndoială, o provocare. Nu vine însă sfârșitul lumii, dar, după acest mandat, lumea s-ar putea să arate diferit.