Opinii

Fidel Castro a întreținut până la capăt utopia comunistă, în pofida tuturor evidențelor, încercând să demonstreze că „sistemul comunist“ funcționează. N-a reușit.

Pe 11 decembrie, societatea românească va da un mesaj. Și poate nu este cel așteptat, cel sperat de unii, cel de care le e frică altora. Poate câștiga ambiguitatea.

Presa la comandă miroase la fel de urât ca niște caltaboși stricați.

Zvonurile persistente despre colapsul organizatoric la nivel central și local, precum și campania execrabilă purtată până acum conturează perspectiva unui dezastru electoral pentru PNL.

În această campanie nu se discută despre reforme majore, iar dezbaterea, atâta câtă este, e lipsită de substanță.

Indiferent dacă Marine Le Pen va ajunge la Elysée sau nu, cert este că populiștii și extremiștii nu mai reprezintă marginea spectrului politic european, ci încep să devină norma.

PSD şi PNL propun soluţii de intervenţie a statului într-o economie al cărei buget trebuie mai întâi să găsească banii pentru a finanţa înfiinţarea unor motoare de investiţii.

Oare Casa Albă populată cu loialiștii lui Trump va sfârși prin a crea o imensă „cameră ecou“ de yesmeni care îi amplifică președintelui ales predispozițiile arătate în campanie?

Poate ar trebui să acceptăm faptul că, la 16 iulie 2016, republica kemalistă a încetat în mod definitiv să existe.

Cine a fost cu adevărat William Wallace şi cât de mult a omis Mel Gibson din filmul său?

Deunazi, presedintele declara ca avem o campanie electorala cam plicticoasa. Cred ca e nedrept. Sunt atatea si atatea lucruri iesite din comun care se petrec sub ochii nostri! Iata doar cateva dintre ele:

Exagerez. Mulţi români par să ştie cu cine votează. De obicei cu ăia pe care i-au votat cam tot timpul... Dar sînt şi unii, ca mine, care trăiesc într-o statornică stupoare electorală. Sau care votează cum spunea Adam Michnik că a votat pentru Wałesa, cînd nu-i mai plăcea: ţinîndu-se de nas.

Duminică, în ultima zi a Târgului de Carte „Gaudeamus”, terminasem lansarea la volumul recent apărut al lui Lucian Boia, Un joc fără reguli.

Cateva nume de generali in retragere au fost vehiculate de presa saptamana trecuta pentru eventuale pozitii cheie in echipa de securitate nationala care il va insoti la Casa Alba pe Donald Trump.

Ne confruntăm, pentru prima oară de când avem alegeri, cu un consens transpartinic asupra asumării naționalismului antioccidental ca fundament al legitimării politice în România.

Trump este un autocrat și narcisist, dar studiind în ansamblu problemele pe care le-a abordat și dând la o parte zgomotul electoral, vedem că multe dintre ele sunt chestiuni acute.

Companiile rusești au ajuns în noiembrie 2016 la o cotă de 25% din piața de gaze a României, față de doar 5% în ianuarie. Mecanismul care a făcut posibil acest lucru e complicat și e greu de știut, astăzi, dacă e vorba de incompetență, rea credință sau de lipsă de viziune.

Prezenta lui Trump la Casa Alba va insemna cel mai probabil sfarsitul angajamentului idealist de tip willsonian.

Confuzia sensurilor „liberalismului“ e o armă ideologică prețioasă, menită să intimideze adversarul, făcându-l să consimtă înaintea presupusului imperativ al epocii.

Cum ne apropiem de alegeri, PSD și aliații săi reușesc să impună o aparentă coincidență între clivajul putere vs. opoziție și clivajul „partidul străinătății“ vs. „partida națională“.

Victimele mascaradei începute în vremea lui Iliescu și continuate de urmașii săi ideologici sunt exact cei care s-au sacrificat la revoluția din decembrie 1989. Memoria lor este terfelită. Așa cum tărăganarea Dosarului Revoluției timp de 27 de ani (deocamdată) terfelește adevărul.