Opinii

Politicienii deveniți influenceri și influencerii deveniți politicieni nu au nimic real de spus și cu atât mai puțin vreo idee să facă ceva concret.

În maximum doi ani, nu va mai exista niciun Partid Național Liberal. Eventual, vom avea, cum teoretiza Dan Voiculescu, Uniunea Social-Liberală. Sau, cum spunea Ion Iliescu, „economia socială de piață”.

Alegerile din 5 noiembrie sunt ceea ce observatorii au numit „alegerile secolului în Statele Unite”, un scrutin care va avea un impact enorm nu numai asupra Americii, dar și asupra întregii lumi.

În afara Ucrainei care-și apără cu arma în mână opțiunea pro-occidentală, UE mai are o singură redută, Republica Moldova, care încă rezistă Rusiei. Georgia este pierdută, chiar pe mâna Occidentului.

Premierul Netanyahu va căuta să profite la maximum de această perioadă de tranziție din politica americană, care va lua sfârșit pe 21 ianuarie.

Este de așteptat ca Taiwanul să rămână pe agenda oricărei viitoare administrații americane, indiferent de cine câștigă pe 5 noiembrie.

Contextul internațional nu stimulează o antantă democratică, iar idealul cetățenilor liberi și egali care se ocupă rațional de treburile comune se îndepărtează din ce în ce mai mult de realizare.

Felul în care PNL încearcă să împacheteze fractura logică și a bunului-simț a rămânerii la putere în timp ce atacă la baionetă PSD poate rămâne în antologia prostiei și ipocriziei politice.

Supărător este faptul că Statele Unite nu au cu adevărat un plan pentru încheierea războiului. 

Orientul Mijlociu trebuie să își găsească singur ritmul și algoritmii, acordurile de pace și obiectivele.

„Pactul global pentru Viitor” este doar un exercițiu de PR al unei organizații mamut disfuncționale care se dovedește incapabilă să gestioneze tensiunile geopolitice explozive cu care ne confruntăm.

S-ar putea ca acest conflict să ducă la paroxism tensiunile acumulate în ultimele două decenii și, în același timp, să arate manifest blocajul reciproc pe care-l presupune recursul la forță și terorismul.

Amânarea închiderii cărbunelui, întârzierea liberalizării, lupta contra regulilor europene de piață aduc câștig electoral azi, dar ne vor costa cu rămânerea în urmă, lipsa modernizării și pierderea banilor

Aș paria că, multă vreme de-acum încolo, cei care neagă existența schimbărilor climatice  ne vor aminti cu plăcere că nu putem să luăm de bun ce spun ăia care ne-au „dat țeapă” cu ciclonul.

Încrederea în economia românească are un pilon solid în apartenența sa la Uniunea Europeană. În joc nu sunt doar sumele importante care pot finanța investiții românești, ci și reformele.

Cei zece ani de regim Iohannis nu se sfârșesc prea bine, din perspectiva calității democrației, care a lăsat oricum de dorit în multe episoade esențiale și definitorii ale acestei perioade.

Din momentul în care a intrat efectiv în campania electorală, adică a început să dea interviuri pe bandă rulantă și să vorbească pe unde apucă, Mircea Geoană a redevenit el însuși.

„Nostalgia”, departe de a fi o inocentă, dulce-amară autocompătimire, a fost construită devenind treptat o pasiune politică solidă, bine instrumentată și cu obiective precise.

Marginalii au devenit centrali, ceea ce face ca, dacă refuzi să alegi puterea, nu-ți mai rămâne, în spectrul democratic, aproape nimic semnificativ. De asta regret atât de mult declinul USR.

Iohannis este împins de rețeaua GRIVCO să candideze pentru a salva USL (PSDNL), ca o soluție de avarie dictată de evoluția catastrofală a campaniei lui Nicolae Ciucă.

Pretenția președintelui Iohannis de a candida pe listele PNL pentru Senat este o mostră de inadecvare și tupeu, pe de o parte, iar pe de alta, dovada că PNL a devenit un partid de nevertebrate.