Opinii

Politicile radicale progresiste motivate prin lupta cu schimbările climatice sau promovarea „corectitudinii politice” vor avea un impact negativ sever asupra existenței noastre cotidiene.  

La un an distanță de alegerile multiple, clasa politică se va întrece pe un culoar din ce în ce mai strâmt. E culoarul facil și periculos al autohtonismului iliberal, antidemocratic, al intoleranței.

Alegerile din 2024 vor fi un test. Să ne lăsăm înfricoșați de probleme false, exagerări și interpretări malițioase sau să vedem pericolul adevărat al creșterii violenței politice și a autoritarianismului.

De peste trei decenii, o fantomă bântuie sălile tribunalelor din România. E  strâns legată la ochi, și-a pierdut balanța, dar a câștigat în schimb niște epoleți pe creier.

În Africa, memoria ajutorului Uniunii Sovietice (indiferent cât de simbolic și cu ce componentă militară) se traduce acum într-o simpatie față de Rusia.

Președintele francez a insistat în luările sale de poziție pe dorința statelor regiunii de a nu fi prinse în cleștele chino-american.

Cu ajutorul Chinei, Putin a transformat Rusia într-o fortăreață și se pregătește să-și vândă scump pielea.

Trăim, în acest moment, mai mult ca oricând, din „pâine și circ” , pe care politicienii și mass‑media ni le servesc mai generos decât oricând. Iar circul ne costă moral foarte scump.

Succesul educației democratice se măsoară nu numai la urne, ci și în capacitatea societăților de a controla și sancționa cruzimea, de a nu o normaliza.

Puține scandaluri au devoalat în cei 33 de ani de la revoluție putreziciunea sistemului așa cum a făcut-o cel al „azilelor groazei”.

După zece zile în care opinia publică a vuit de indignare, Firea a plecat din guvern. Felul cum și-a expus ea cauza pe Facebook ne spune ceva despre stânga românească.

  În special este afectată economia germană, iar reverberațiile negative le vom simți cu toții.

Problema sinecurilor de partid până la ultimele posturi de directorași în administrație este că generează corupție, incompetență și stagnare.

Deschiderea către aproape e cheia de boltă a universalității (deopotrivă în intensie și extensie) mesajului creștin. Cu adâncă tristețe, trebuie să spunem că noi am ratat tocmai acest lucru.

Toată campania de „verificări” din țară e cel puțin parțial folosită ca o fumigenă, încercându-se să se acrediteze că e o problemă generică, de sistem, nu una care ține specific de câțiva oameni.

Deși sub așteptări din perspectiva membershipului Ucrainei în alianță, deciziile de la Vilnius rămân importante pentru că se concentrează pe reconstrucția musculaturii NATO pentru restul deceniului.

Summitul de la Vilnius ne-a permis să sesizăm geometriile variabile care modelează spațiul euro-atlantic și pe care trebuie să le urmărim cu atenție și la București.

Dezvoltarea economică, bunăstarea și abundența materială sau progresul tehnologic nu au sens într-o lume în care ne abandonăm semenii cu atâta ușurință.

N-avem noi treabă cu corectitudinea politică și, dacă adevărul ne cere să fim rasiști, ei bine, vom fi rasiști fără jenă, chiar dacă ne blochează pe FB!

În situația în care PNL îl va pune pe Hellvig candidat la prezidențiale nu ar fi decât încă o dovadă a crizei în care se află partidul: de la un general la un șef de servicii secrete. Dezamăgitor.

În 2024 vom avea de ales, de fapt, între rămânerea României în zona euroatlantică și o schimbare dramatică a liniei strategice a țării, cu costuri incalculabile la adresa democrației.