Pe aceeași temă
De foarte multe ori oamenii ajung să întâmpine dificultăți majore în viață din cauza unor evenimente impredictibile, pentru că ajung să sufere accidente de muncă, se îmbolnăvesc subit, sunt loviți de stihiile naturii sau, în cazul copiilor, fiindcă nu beneficiază de o minimă îngrijire și educație. Caritatea privată a venit mereu în ajutorul acestor persoane, însă generozitatea este, din păcate, o virtute greu de cultivat. Liberalismul se pronunță în favoarea susținerii familiilor nevoiașe și a bolnavilor lipsiți de resurse. Politicianul liberal trebuie să încurajeze spiritul caritabil, nu să-i pună bețe în roate, și să propună măsuri de menținere a coeziunii sociale – coeziune pe care polarizarea socială accentuată tinde să o rupă. Dacă oamenii nu dau dovadă de o mentalitate civică și nu se gândesc la binele comun, atunci pacea socială este periclitată și nici capitalismul nu se va dezvolta. Pentru păstrarea unui regim democratic, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, a unei economii de piață este nevoie de oameni care să vadă dincolo de scopurile strict personale și să observe importanța comunității în ansamblu; este necesar ca libertatea să fie însoțită de responsabilitate.
Filosofia liberală contrastează cu viziunea reducționist-populistă care țintește rezolvarea sărăciei exclusiv sau în principal prin acordarea de subvenții la căldură, ajutoare, garanții pentru credite etc. Acordarea de ajutoare bănești își poate avea utilitatea ei în situații disperate, dar altminteri subminează însuși scopul declarat al asistenței: creșterea bunăstării oamenilor. Instituirea ajutoarelor sociale nu rezolvă problema sărăciei, cel mult o suspendă temporar. Pe termen lung, ea subminează stimulentele pentru muncă și economisire. Cu cât aceste ajutoare sunt mai vaste și mai inflexibile, cu atât persoanele care le primesc sunt mai încurajate să rămână în situația în care se află și să militeze pentru permanentizarea asistenței. Dacă îngrijirea medicală este gratuită, educația de asemenea, o masă caldă disponibilă oricând, încălzirea este subvenționată și diverse indemnizații curg din bugetul statului, atunci unii oameni vor prefera un trai sărăcăcios, dar sigur, în schimbul unei vieți îmbelșugate care vine la pachet cu multă muncă. Acesta creează o injustiție pentru cetățenii care lucrează și plătesc impozite.
Când ne uităm în istorie, vedem că sărăcia a dispărut nu fiindcă popoarele au adoptat programe docte antisărăcie. Sărăcia poate fi micșorată în mod durabil nu prin distribuția de bunuri de consum, ci prin acumulare de capital, adică prin disponibilitatea mai multor mijloace de producție. Se și spune că, decât să dai nevoiașului un pește, mai bine îi oferi o undiță și-l înveți să pescuiască. Cel mai important lucru însă este calitatea instituțiilor. Acolo unde instituțiile nu sunt incluzive și împiedică accesul oamenilor la locuri de muncă și la capital, aceștia vor ajunge repede să depindă de stat. Dacă șomerul nu-și poate găsi rapid un loc de muncă, deoarece inițierea de afaceri este greoaie și poverile fiscale însemnate, atunci el va rămâne la periferia societății. Nimeni nu poate afirma că permanentizarea ajutorului de șomaj îl va ajuta în vreun fel; cu siguranță, rezolvarea problemei stă în facilitarea inițierii de afaceri și în ușurința cu care oamenii pot încheia contracte de muncă.
Din perspectivă liberală, asistența socială își atinge scopul dacă este calibrată exact pe contextul și nevoile individului, iar acest lucru se poate realiza de multe ori cel mai bine la nivel local. Cu cât programele de ajutoare sociale sunt planificate la un nivel mai centralizat, mai „de sus“, cu atât ele devin genul de măsuri șablonarde și birocratice. Desigur, nu toate problemele pot fi rezolvate la nivel local, însă acesta nu este un argument pentru existența unei puzderii de ajutoare stabilite la nivel guvernamental. Un principiu util în creionarea asistenței sociale este menținerea acesteia la un nivel conceptual cât mai simplu, pentru a o face ușor de administrat. Scutirea de impozite sau introducerea unui impozit negativ pe venit sunt măsuri care respectă acest principiu și nu distrug stimulentele pentru muncă.
BOGDAN GLĂVAN, Universitatea Româno-Americană
