Cum tratăm frica față de votul prin Internet?

Septimius Parvu | 08.12.2015

Pe aceeași temă

Votul electronic în general și votul prin Internet în particular au devenit în ultimii ani un subiect de interes pentru alegători și unul tabu pentru politicieni.

 

După alegerile tumultuoase din noiembrie 2014, când s-a încercat introducerea unui me­ca­nism de votare la distanță, discuțiile despre vo­tul prin Internet au fost succinte, aproape ine­xis­tente. Politicienii s-au pronunțat din prima: es­te periculos, nu poate fi controlat, se di­vul­gă opțiunea electorală etc. Dar toate acestea au fost puse pe masă fără să existe o dezbatere reală, au fost adevăruri absolute în viziunea aces­tora. O parte dintre ele sunt reale și tre­buie discutate, dar se regăsesc și la votul prin corespondență care tocmai a fost promulgat de către președintele Iohannis.

 

Când vine vorba de argumente pro și contra, de obicei IT-iștii sunt primii care remarcă vul­ne­rabilitățile insurmontabile ale sistemului și con­sideră că nu ar trebui implementat. Ce­tă­țe­nii îl vor, pentru că își pot exprima votul ra­pid, iar mare parte dintre politicienii din par­ti­­dele mari îl resping, acuzând riscurile de fra­u­­dă. Au existat propuneri de legi doar de la for­­ma­țiuni mai puțin mainstream: Mișcarea Po­pu­lară și M10. Adevărul este undeva la mij­loc. Dar, pe lângă dorințele pur subiective ale fie­că­ruia, trebuie să discutăm despre in­tro­du­ce­rea votului prin Internet în termeni de trans­pa­­rență, costuri, proceduri, siguranță îm­po­tri­va atacurilor, asigurarea secretului vo­tu­lui etc.

 

La o parte dintre întrebări putem răspunde da­că ne uitam la cazul estonian, care este văzut ca o bună practică la nivel mondial. Deși mul­te dintre țări au adoptat votul la distanță prin poștă (peste 40), sunt state care au încercat di­ver­se modele de vot prin Internet: Norvegia (sto­pat), India, Franța și chiar România, în 2003, doar pentru soldații din teatrele de ope­rațiuni care au votat la referendum. Dar, cu toa­te acestea, Estonia rămâne deocamdată sta­tul cel mai apropiat de Sfântul Graal al votului prin Internet, chiar dacă nu este nici pe de­par­te perfect.

 

Am trăit experiența votului electronic în ur­ma unei misiuni de observare a alegerilor par­la­mentare din martie 2015, iar câteva dintre concluzii pot fi regăsite în cele ce urmează (mai multe detalii puteți citi în raportul EFOR, Hârtie vs on-line: este votul electronic o so­lu­ție pentru România? - http://expertforum.ro/vot-electronic). Estonia aplică acest tip de vot de zece ani. A început să lucreze din 2002 la proiect, iar acum se folosește la toate ti­pu­ri­le de alegeri. Există mai multe precondiții ca­re au ajutat dezvoltarea sa: numărul relativ mic de votanți (sub un milion), alfabetizarea IT in­ten­sivă a alegătorilor sau încrederea relativ cres­cută a cetățenilor în autorități. Dar votul nu a scăpat nici de critici, mai ales din partea partidului de centru, Eesti Keskerakond, for­ma­țiune prorusă. Au existat rapoarte care au demonstrat vulnerabilitățile sale și acțiuni de contestare a constituționalității, care au dat greș. Președintele Arnold Ruutel a contestat legea în 2005 la Curtea Constituțională pe mo­tiv că alegătorii care votează virtual ar fi fa­vorizați pentru că își pot schimba opțiunea de mai multe ori înaintea zilei votului. Curtea a considerat că votul transmis electronic și cel pe hârtie creează aceleași efecte juridice.

 

Unul dintre principalele atuuri estoniene este fo­losirea documentelor de identitate cu chip electronic, care înregistrează și centralizează toa­te datele cetățenilor cu privire la educație, să­nătate, alegeri etc. Fiecare cetățean pri­meș­te două PIN-uri, cu care se identifică pentru anumite servicii, respectiv semnează elec­tro­nic (confirmă votul). Există și alte alternative pentru autentificare în procesul de votare: Mobiil-ID și un card de telefon special. Votul se exercită prin intermediul unei aplicații (www.valimised.ee), începând cu zece zile îna­intea datei alegerilor până la cu trei zile îna­intea acesteia.

 

Pentru centralizarea și validarea datelor sunt fo­losite trei servere: primul primește voturile neanonimizate, cel de-al doilea centralizează voturile criptate până la sfârșitul perioadei de votare, iar ultimul - care este offline - nu­mă­ră voturile separate de datele personale. Cei in­teresați pot participa la operațiunile de cen­tralizare și numărare a voturilor, în ziua ale­ge­rilor. În 2015 s-a interzis intrarea cu telefoane și aparate foto în sală, întrucât anterior au fost făcute publice datele finale înaintea anunțării rezultatelor oficiale de către autorități.

 

Foarte important este faptul că alegătorii pot ve­rifica înregistrarea opțiunilor electorale cu ajutorul unei aplicații instalate pe telefon, cu ca­re se scanează codul QR generat la finalul vo­tului. Aplicația afișează informațiile doar pentru 30 de secunde.

 

Așadar, chiar dacă este încă criticat, votul prin Internet este opțiunea viitorului, având în ve­de­re că cel poștal este excesiv de birocratic, cos­tisitor și depinde de servicii poștale ne­si­gu­re. Dar trebuie să îndeplinească o serie de con­diții obligatorii: consens politic, strategie foar­te clară stabilită încă de la început, perioadă lungă de consultare publică privind arhi­tec­tu­ra sistemului și procedurile aferente, teste ex­tinse, evaluarea și îmbunătățirea permanentă, transparență maximă și publicarea datelor re­feritoare la sistem, inclusiv codul sursă al sof­tu­lui de votare. Importante sunt și procedurile de înregistrare și autentificare, mai ales că Ro­mânia nu e Estonia și trebuie să folosim pro­ba­bil parole unice, carduri dedicate sau to­ke­nuri. Și cel mai important poate: trebuie să exis­te tes­te pilot înainte de a se investi timp și re­sur­se într-un vot prin Internet ge­ne­ra­li­zat. Ace­lași lucru ar fi trebuit să existe și în ca­zul vo­tu­lui prin corespondență, a cărui im­ple­men­tare fără probe poate genera probleme serioase.

 

Chiar dacă avem vot prin corespondență, dis­cu­ția despre votul prin Internet nu trebuie ui­tată, mai ales că sunt țări, precum Marea Bri­ta­nie, în care se discută despre falimentul vo­tului transmis prin poștă. Experimentul ro­mâ­nesc cu votul prin poștă din 2016 ar putea avea de asemenea un cuvânt de spus în această di­rec­ție. Însă, fără dezbatere publică și ar­gu­men­te reale, venite de la toți cei interesați, nu vom avea vot prin Internet prea curând. De ase­menea, este crucial să ne uităm la greșelile și bunele practici ale altor țări. Și chiar dacă și Norvegia, un model de integritate, a ex­pe­ri­men­tat posibile fraude, nu înseamnă că tre­bu­ie să renunțăm la idee: frauda electorală nu va putea fi eliminată niciodată total, este un risc care trebuie asumat în anumite limite. Și încă ceva, de final: Republica Moldova se pre­gă­teș­te să testeze votul prin Internet în 2018.

 

Partidul M10, susținător al votului la distanţă (electronic şi prin corespondenţă) pentru toţi românii

Partidul M10, dar și Asociația M10, au depus la parlament, din martie până în prezent, mai multe proiecte și observații privind votul electronic și votul prin corespondență.
Ui¬¬tându-ne în urmă, alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014 au arătat fără echivoc incapacitatea şi lipsa de voinţă a guvernului în a le asigura cetăţenilor români din diaspora condiţiile necesare pentru exercitarea dreptului de vot garantat prin Constituţie.
M10 susţine aprobarea unui proiect de lege complet, care să asigure votul la distanţă transparent și operativ pentru toate tipurile de scrutin și pentru toți românii.
Principalele observaţii şi propuneri formulate de M10 sunt:
1. Toți cetățenii români, din țară și din străinătate, trebuie să poată vota modern, electronic și prin corespondență, dacă optează pentru această modalitate.
2. Votul prin corespondență trebuie să se aplice pentru toate tipurile de alegeri - parlamentare, prezidențiale şi europarlamentare -, inclusiv pentru alegerile locale și referendumuri.
3. Alegătorii trebuie să aibă cel puţin șase luni la dispoziţie pentru procedura de înregistrare, astfel încât şi cetăţenii care sunt în curs de dobândire a rezidenţei, de exemplu, să finalizeze toate formalităţile administrative necesare eliberării actelor doveditoare.
4. Înregistrarea în Registrul alegătorilor prin corespondență să fie făcută o singură dată şi să permită votul la oricâte runde de alegeri. Reînregistrarea să fie necesară doar la expirarea documentelor atașate cererii de înscriere sau la schimbarea adresei de corespondenţă.
5. Înregistrarea în Registrul alegătorilor prin corespondenţă să se poată face simplu, necesarul de acte să fie redus la minimum.
6. Votul la distanță nu trebuie să implice deplasări la reprezentanțele diplomatice ale României pentru a obține sau depune documente tipărite, fiindcă aceasta echivalează cu obligația deplasării în ziua votului, deci anulează beneficiul votului la distanță.
7. Termenele limită impuse pentru transmiterea de către autorităţile electorale a documentaţiei necesare exprimării votului, respectiv pentru transmiterea de către votanţi a opţiunii lor electorale trebuie să fie realiste și să nu împiedice exprimarea votului.
8. Termenele limită impuse pentru transmiterea de către autorităţile electorale a documentaţiei necesare exprimării votului, respectiv pentru transmiterea de către votanţi a opţiunii lor electorale trebuie să fie în acord cu termenele prevăzute de legile electorale specifice fiecărui tip de scrutin (prezidenţial, parlamentar, europarlamentar, local, referendum).
9. Introducerea în legislaţie a unor măsuri care să permită controlul, verificarea independentă şi observarea fiecărui pas al procesului de vot prin corespondenţă (de exemplu, posibilitatea verificării de către cetăţean a înregistrării de către autorităţile electorale a votului exprimat).
10. Introducerea în legislaţie a unor măsuri de prevenire a fraudei electorale prin metode specifice acestei modalităţi de exercitare a votului.

 

 

Uniunea Europeană analizează posibilitatea introducerii votului electronic pentru toți cetățenii statelor membre

Pe 28 octombrie 2015, Par­la­men­tul European a votat, cu o largă majoritate, proiectul-pi­­lot propus de eu­ro­par­la­men­tarul Monica Macovei (ECR), de iden­ti­ficare a modalităților de vot la di­stanță pentru toți ce­tă­țe­nii UE. Finanțarea inițială este de 1 mi­li­on de euro, cu po­si­bilitatea su­pli­men­tării acestei sume.

Proiectul-pilot propus de Mo­ni­ca Macovei, ca amendament la Proiectul de buget al UE pen­tru 2016, urmărește iden­ti­fi­ca­rea mo­dalităților alter­na­ti­ve de vot la distanță, cu ac­cent pe votul electronic, și ela­borarea unui Ghid de bune practici pri­vind votul la dis­tan­ță.

Proiectul-pilot poartă numele de Votul electronic – utilizarea optimă a tehnologiilor mo­der­ne pentru proceduri electorale mai active și mai democratice și are ca scop să simplifice pro­­cedu­ri­le de vot pentru ce­tă­țenii aflați în alt stat decât cel de origine.

„Participarea la vot a cetă­țe­ni­lor în țara lor de origine, dacă locuiesc în alt stat, este tot mai redusă și este afectată de bi­ro­crație și de proceduri elec­to­­rale învechite și greoaie. Ce­­tă­țenii UE, inclusiv românii, se bucură acum de libertatea de circulație și de a trăi și a mun­ci în statele membre. Nu tre­bu­ie să le în­gră­dim sau să le li­mi­tăm dreptul la vot. Avan­tajele sistemului de vot elec­tro­nic sunt consi­de­ra­bi­le și tre­bu­ie să vedem cum poa­te fi fo­lo­sit în avantajul ce­tă­țe­nilor UE și al democrației“, a de­clarat Monica Macovei în zi­ua votului în PE.

Proiectul-pilot va examina op­­țiunile privind protecția se­cre­­tu­lui votului, prevenirea frau­dei, garanția inde­pen­den­ței și protecția datelor și va evalua impactul financiar pentru ad­mi­nistrațiile naționale al intro­du­ce­rii votului la distanță.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22