Pe aceeași temă
Votul electronic în general și votul prin Internet în particular au devenit în ultimii ani un subiect de interes pentru alegători și unul tabu pentru politicieni.
După alegerile tumultuoase din noiembrie 2014, când s-a încercat introducerea unui mecanism de votare la distanță, discuțiile despre votul prin Internet au fost succinte, aproape inexistente. Politicienii s-au pronunțat din prima: este periculos, nu poate fi controlat, se divulgă opțiunea electorală etc. Dar toate acestea au fost puse pe masă fără să existe o dezbatere reală, au fost adevăruri absolute în viziunea acestora. O parte dintre ele sunt reale și trebuie discutate, dar se regăsesc și la votul prin corespondență care tocmai a fost promulgat de către președintele Iohannis.
Când vine vorba de argumente pro și contra, de obicei IT-iștii sunt primii care remarcă vulnerabilitățile insurmontabile ale sistemului și consideră că nu ar trebui implementat. Cetățenii îl vor, pentru că își pot exprima votul rapid, iar mare parte dintre politicienii din partidele mari îl resping, acuzând riscurile de fraudă. Au existat propuneri de legi doar de la formațiuni mai puțin mainstream: Mișcarea Populară și M10. Adevărul este undeva la mijloc. Dar, pe lângă dorințele pur subiective ale fiecăruia, trebuie să discutăm despre introducerea votului prin Internet în termeni de transparență, costuri, proceduri, siguranță împotriva atacurilor, asigurarea secretului votului etc.
La o parte dintre întrebări putem răspunde dacă ne uitam la cazul estonian, care este văzut ca o bună practică la nivel mondial. Deși multe dintre țări au adoptat votul la distanță prin poștă (peste 40), sunt state care au încercat diverse modele de vot prin Internet: Norvegia (stopat), India, Franța și chiar România, în 2003, doar pentru soldații din teatrele de operațiuni care au votat la referendum. Dar, cu toate acestea, Estonia rămâne deocamdată statul cel mai apropiat de Sfântul Graal al votului prin Internet, chiar dacă nu este nici pe departe perfect.
Am trăit experiența votului electronic în urma unei misiuni de observare a alegerilor parlamentare din martie 2015, iar câteva dintre concluzii pot fi regăsite în cele ce urmează (mai multe detalii puteți citi în raportul EFOR, Hârtie vs on-line: este votul electronic o soluție pentru România? - http://expertforum.ro/vot-electronic). Estonia aplică acest tip de vot de zece ani. A început să lucreze din 2002 la proiect, iar acum se folosește la toate tipurile de alegeri. Există mai multe precondiții care au ajutat dezvoltarea sa: numărul relativ mic de votanți (sub un milion), alfabetizarea IT intensivă a alegătorilor sau încrederea relativ crescută a cetățenilor în autorități. Dar votul nu a scăpat nici de critici, mai ales din partea partidului de centru, Eesti Keskerakond, formațiune prorusă. Au existat rapoarte care au demonstrat vulnerabilitățile sale și acțiuni de contestare a constituționalității, care au dat greș. Președintele Arnold Ruutel a contestat legea în 2005 la Curtea Constituțională pe motiv că alegătorii care votează virtual ar fi favorizați pentru că își pot schimba opțiunea de mai multe ori înaintea zilei votului. Curtea a considerat că votul transmis electronic și cel pe hârtie creează aceleași efecte juridice.
Unul dintre principalele atuuri estoniene este folosirea documentelor de identitate cu chip electronic, care înregistrează și centralizează toate datele cetățenilor cu privire la educație, sănătate, alegeri etc. Fiecare cetățean primește două PIN-uri, cu care se identifică pentru anumite servicii, respectiv semnează electronic (confirmă votul). Există și alte alternative pentru autentificare în procesul de votare: Mobiil-ID și un card de telefon special. Votul se exercită prin intermediul unei aplicații (www.valimised.ee), începând cu zece zile înaintea datei alegerilor până la cu trei zile înaintea acesteia.
Pentru centralizarea și validarea datelor sunt folosite trei servere: primul primește voturile neanonimizate, cel de-al doilea centralizează voturile criptate până la sfârșitul perioadei de votare, iar ultimul - care este offline - numără voturile separate de datele personale. Cei interesați pot participa la operațiunile de centralizare și numărare a voturilor, în ziua alegerilor. În 2015 s-a interzis intrarea cu telefoane și aparate foto în sală, întrucât anterior au fost făcute publice datele finale înaintea anunțării rezultatelor oficiale de către autorități.
Foarte important este faptul că alegătorii pot verifica înregistrarea opțiunilor electorale cu ajutorul unei aplicații instalate pe telefon, cu care se scanează codul QR generat la finalul votului. Aplicația afișează informațiile doar pentru 30 de secunde.
Așadar, chiar dacă este încă criticat, votul prin Internet este opțiunea viitorului, având în vedere că cel poștal este excesiv de birocratic, costisitor și depinde de servicii poștale nesigure. Dar trebuie să îndeplinească o serie de condiții obligatorii: consens politic, strategie foarte clară stabilită încă de la început, perioadă lungă de consultare publică privind arhitectura sistemului și procedurile aferente, teste extinse, evaluarea și îmbunătățirea permanentă, transparență maximă și publicarea datelor referitoare la sistem, inclusiv codul sursă al softului de votare. Importante sunt și procedurile de înregistrare și autentificare, mai ales că România nu e Estonia și trebuie să folosim probabil parole unice, carduri dedicate sau tokenuri. Și cel mai important poate: trebuie să existe teste pilot înainte de a se investi timp și resurse într-un vot prin Internet generalizat. Același lucru ar fi trebuit să existe și în cazul votului prin corespondență, a cărui implementare fără probe poate genera probleme serioase.
Chiar dacă avem vot prin corespondență, discuția despre votul prin Internet nu trebuie uitată, mai ales că sunt țări, precum Marea Britanie, în care se discută despre falimentul votului transmis prin poștă. Experimentul românesc cu votul prin poștă din 2016 ar putea avea de asemenea un cuvânt de spus în această direcție. Însă, fără dezbatere publică și argumente reale, venite de la toți cei interesați, nu vom avea vot prin Internet prea curând. De asemenea, este crucial să ne uităm la greșelile și bunele practici ale altor țări. Și chiar dacă și Norvegia, un model de integritate, a experimentat posibile fraude, nu înseamnă că trebuie să renunțăm la idee: frauda electorală nu va putea fi eliminată niciodată total, este un risc care trebuie asumat în anumite limite. Și încă ceva, de final: Republica Moldova se pregătește să testeze votul prin Internet în 2018.
|
Partidul M10, susținător al votului la distanţă (electronic şi prin corespondenţă) pentru toţi românii |
|
Partidul M10, dar și Asociația M10, au depus la parlament, din martie până în prezent, mai multe proiecte și observații privind votul electronic și votul prin corespondență. |
|
Uniunea Europeană analizează posibilitatea introducerii votului electronic pentru toți cetățenii statelor membre |
|
Pe 28 octombrie 2015, Parlamentul European a votat, cu o largă majoritate, proiectul-pilot propus de europarlamentarul Monica Macovei (ECR), de identificare a modalităților de vot la distanță pentru toți cetățenii UE. Finanțarea inițială este de 1 milion de euro, cu posibilitatea suplimentării acestei sume. Proiectul-pilot propus de Monica Macovei, ca amendament la Proiectul de buget al UE pentru 2016, urmărește identificarea modalităților alternative de vot la distanță, cu accent pe votul electronic, și elaborarea unui Ghid de bune practici privind votul la distanță. Proiectul-pilot poartă numele de Votul electronic – utilizarea optimă a tehnologiilor moderne pentru proceduri electorale mai active și mai democratice și are ca scop să simplifice procedurile de vot pentru cetățenii aflați în alt stat decât cel de origine. „Participarea la vot a cetățenilor în țara lor de origine, dacă locuiesc în alt stat, este tot mai redusă și este afectată de birocrație și de proceduri electorale învechite și greoaie. Cetățenii UE, inclusiv românii, se bucură acum de libertatea de circulație și de a trăi și a munci în statele membre. Nu trebuie să le îngrădim sau să le limităm dreptul la vot. Avantajele sistemului de vot electronic sunt considerabile și trebuie să vedem cum poate fi folosit în avantajul cetățenilor UE și al democrației“, a declarat Monica Macovei în ziua votului în PE. Proiectul-pilot va examina opțiunile privind protecția secretului votului, prevenirea fraudei, garanția independenței și protecția datelor și va evalua impactul financiar pentru administrațiile naționale al introducerii votului la distanță. |
