Elite, populism, popor

Raluca Alexandrescu | 06.12.2016

Care este locul elitelor în instituirea sis­te­mului democrațiilor reprezentative? S-au rupt ele de „popor“, sunt ele in­com­pa­ti­bile cu vocea maselor sau pot contribui în mod diferit la atingerea unor obiective co­mune legate de funcționarea regimurilor de­mocratice?

SHARE 2

Pe aceeași temă

 

 Despre ce fel de elite mai poa­te fi vorba la începutul unui secol care pro­pulsează vedete atipice ale spec­ta­co­lu­lui politic în prim-planul regimurilor d­e­mo­cratice consolidate? Excepționalismul pa­re a fi astăzi noua regulă în materie de op­țiuni electorale, iar referința americană, într-o lume construită, în ultimii 80 de ani, în jurul „leagănului democrației mo­der­ne“, devine un pasaj obligatoriu în re­per­torierea anomaliilor contemporane.

 

Alegerea lui Donald Trump nu este primul eveniment care trebuie să dea serios de gân­dit, dar are de departe impactul cel mai semnificativ în tabloul general al dis­cursului politic. Mediul universitar ame­ri­can sau, cel puțin, acea porțiune a lui care nu a luat în serios opțiunea Trump-preșe­dinte are încă dificultăți să se recompună și să formuleze un discurs pe măsura sur­prizei de proporții ieșite din cabinele de vot. În lumea politologilor și a filosofilor po­litici, analiza derapajelor din democrații a debutat însă de ceva vreme și se mă­soară deja în lungi rafturi de bibliotecă. „Democrația desfigurată, „democrația în­vinsă“, „noile elite contra democrației“ sunt numai câteva dintre temele recurente ale bibliografiei în teoria democrației din ultimii ani. Pe de altă parte, liderii po­pu­liști plasați în centrul acestor analize acu­ză elitele - intelectuale, politice, econo­mice - de deconectare de la viața reală. Pro­pulsate în prim-planul scenelor po­litice ale lumii, noile personaje se laudă cu legitimitatea obținută în urma votului popular și contribuie la normalizarea unei con­tra-elite care și-a făcut deja un obi­ectiv din demontarea - fie ea și discursivă - a sistemului elitei democratice tra­di­ționale. Intrând în această logică, liderii nou­lui populism globalizat se plasează în­să într-o situație paradoxală: urcă în vârf pe scara legitimității unui sistem pe care-l contestă.

http://revista22.ro/files/news/manset/default/deasdassen-2.jpg

Amploarea acestui paradox provocat de le­gitimitatea populară a noilor lideri „an­ti­sistem“ este cu atât mai evidentă, cu cât de­mocrațiile reprezentative, ca regim po­litic, s-au constituit în urma efortului câ­torva generații de elite intelectuale de a fun­damenta filosofic și politic caracterul ina­lienabil al unor drepturi fundamentale, precum și datoria oricărui stat de a asuma prin Constituție rolul de garant și de apă­rător al acestora.

 

Democrațiile moderne au fost gândite la în­ceputul secolului XIX pe baza unui sis­tem reprezentativ care-și propunea dis­tribuirea echitabilă și eficientă a puterii în scopul respectului unor valori și principii definite de modernitate ca nenegociabile: via­ță, libertate, proprietate. Sub impactul Revoluției Franceze, discursul politic în­ce­pe febril să caute (cum altfel decât prin eli­te) calea optimă de distribuire a puterii și de acces la aceasta, precum și modalitățile cele mai echitabile de a da o voce legitimă și audibilă societății, tradusă nu numai prin suveranitatea poporului pusă în efi­gie, ci și printr-o interacțiune reală a in­divizilor cu guvernarea.

 

Trebuie spus, de asemenea, că aceleași de­mocrații moderne au negociat în per­ma­nență cu tendințele tot mai evidente de an­tagonizare și conflict, care însoțesc con­stant scurta istorie a democrațiilor mo­derne. Să ne uităm, bunăoară, la fragila construcție democratică românească, în­ce­pută în a două jumătate a secolului XIX. În Principate, primele idei, timide, sunt lan­sate de câțiva reprezentanți ai elitelor intelectuale în anii ’20 ai secolului XIX. Ei se uită la „patria celorlalți“, a celor mai civilizați, mai luminați, întotdeauna mai avansați, mai înțelepți, și o propun, cu mici amendamente, ca model de urmat. Ce loc are „poporul“ în acest proiect, al­tul decât cel simbolic, discursiv? Se poate vedea deja în generația de la 1848, care încearcă să-și explice eșecul prin lipsa de aderență a proiectului lor la realitatea din teren, puternic marcată de lipsa unei cul­turi politice democratice. Poporul demo­cratic a existat în spațiul gândirii politice ro­mânești, pentru multă vreme, ca fic­țiune, ca unitate narativă, mult înainte de a lua corp în realitatea politică. Dar agen­ții care au reușit până la urmă să-i dea glas au fost, la vremea respectivă, ca mai pes­te tot în Europa de Sud-Est, elitele inte­lectuale.

 

Cu alte cuvinte, democrațiile moderne sunt rezultatul unui efort laborios de pu­nere împreună a două elemente: necesi­ta­tea unei reprezentări echitabile și a unei protecții a drepturilor fundamentale (aici in­tervin indivizii, cetățenii) și nevoia de bună guvernare (aici intervin elitele - po­litice, intelectuale, economice). Între aces­te două elemente, consensul e greu de atins. Ce se poate spera este o colaborare ma­joritar rațională. Așadar, succesul de­mo­crațiilor moderne se construiește, sim­plificând, pe apelul la instanța rațională, critică, a individului modern, capabil să dis­cearnă între falsele proiecții și soluțiile raționale: fragilă construcție, privind un pic la istoria secolului XX. Mai ales că tot in­dividul modern trăiește din „pasiunea democratică“ (sintagmă tocquevilliană) și din multe alte temeri, incertitudini, in­vi­dii, frustrări, angoase. Aici intervine breșa prin care pot pătrunde, în momente favo­rabile, lideri ca Trump, Orbán sau, cine știe, Marine Le Pen.

Comentarii 2

tom - 12-09-2016

competete slabe, fite, atitudini romanesti, mult verbiaj nebulata de analiza empirica! o facultate care scoate someri si care e in deruta, nerealista, fara rost, fara echivalent decat cu neme in vest

Răspunde

ion - 12-08-2016

problema e ca stangismul democratic pe care il propuneti - sau il propun altii cu idei asemeni in Romania, la un grad-doua de PSD - e fake, nu e inca real, sunt oameni care il amesteca pe Gramsci si pe Che Guevara cu modelul suedez si cu Obama, oameni care nu surprind realitatea romaneasca si nu gandesc pornind de la ea fiind in acelasi contienti de restul lumii, sunt niste puseuri si idei generale adolescentine! Liviu Mihai si altii sunt la un car distanta, e o imitatie ieftina, a unui occidental, ca sa nu mai zic ca lipseste contextul, conditia, chiar daca si el se imbraca cu Che Guevra, n-ai aceeasi istorie, nu se pun lucrurile asa! Deci, sunteti fake cu stangismul asta prepuber si irational pe alocuri, nu sunteti o alternativa, nu contati, ca e prea ieftina imitatia si prea superficiale cunostiintele, ca sa nu mai zic de pretiozitate

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22