Europa vazuta de la firul ierbii

Care este primul cuvânt care îți vine în minte atunci când auzi Uniunea Europeană/Europa?

România-Uniunea Europeană, de 15 ani împreună. Ce înseamnă asta pentru tine?

Care este rolul României în UE, acum și în viitor?

Cum aducem Europa mai aproape de cetățean/explica mai bine ce înseamnă UE în România? Cum ai vrea să te implici în asta?

ResPublica. Erasmus, Stefan Zweig, Nicolae Titulescu. Pluralism. Multiculturalism. Democrație. Stat social. Reziliență. Echitate. Francofonie. Pactul Verde European.

Primul proiect european în cadrul căruia am avut ocazia să particip se numea Prietenii Planetei Albastre, prin clasa a III-a. Între timp am participat și m-am format în multiple contexte internaționale, beneficiind direct de deschiderea comunității Uniunii Europene către România, cât și viceversa. Din punctul meu de vedere, Europa înseamnă azi solidaritate, deci aș propune să cultivăm asta la nivel local.

România reprezintă o garanție pentru securitatea regională, iar Europa, o garanție pentru modernizare locală. Viitor durabil și pace.

Rolul României rămâne în continuare acela de a traduce la nivel local bune practici europene, deja testate și sustenabile. Parafrazând liderul polonez Elżbieta Bieńkowska, fostul comisar european pentru piața internă, industrie, antreprenoriat și IMM-uri, e important să ne orientăm guvernanța pe expertiză și specializare inteligentă, spre industrii și sectoare sustenabile, cu capacitate ridicată de inovare. Conform Comisiei Europene, avem nevoie de asemenea să creștem de cel puțin patru ori investițiile public-private în cercetare și dezvoltare. Este nevoie de un efort colectiv și trebuie să accelerăm cooperarea inter-sectorială și parteneriatele public-private. Planul de țară, PNRR, cât și buna implementare a programelor operaționale regionale depind de capacitatea administrației în atragerea resurselor umane&financiare necesare proiectelor de modernizare a României.

Libertatea presei. Stat de drept. Democrație participativă. Managementul riscurilor. Predictibilitate. Îmi doresc ca pentru România comunitatea și proiectul european să reprezinte incluziune și sustenabilitate, fie că vorbim despre accesul la sănătate publică, la educație, mediu construit, digitalizarea, mobilitate sau agricultură.

Imaginație.

În 2007, o țară întreagă a ales să facă un pas înainte spre un nou început. Nu vreau să uit de acest început, pentru că am crescut în vremuri în care valorile fundamentale au fost puse mereu sub semnul întrebării. Românii au luptat pentru schimbare, au luptat pentru fiecare lucru bun pe care îl vezi în țara aceasta. Și eu simt că am primit cadou această schimbare. În tot timpul acesta, m-am format și am fost educat prin zeci de oportunități europene. Am învățat să fac un pas în față de fiecare dată când sesizez o problemă în jurul meu. Am învățat să reprezint idei la un nivel european, să formez echipe, să caut soluții, să nu stau locului și să îmi conectez imaginația cu valorile europene. Sunt recunoscător pentru toate lucrurile acestea și îmi doresc ca prin inițiativele mele să îi ajut și pe ceilalți să se conecteze cu ceea ce noi numim acum „viitor”.

Îmi doresc să aducem mai mult entuziasm în Uniunea Europeană. Îmi doresc ca rolul României să fie acela de a genera și de a reprezenta idei potrivite pentru întreaga comunitate. Pentru asta e nevoie să creăm mai multe contexe în care să dezbatem mai des provocările și prioritățile Europei. Avem nevoie de inițiativă și de o viziune la care să aderăm cu toții. Îmi doresc ca România să creeze pentru Uniunea Europeană, nu doar să aștepte oportunități.

Generația noastră va implementa proiecte în cadrul #NextGenerationEU, iar acest efort va fi prezent pe agendele noastre comune. E important ca generația nouă să fie conștientă și să recunoască ideile și modelele pe care Uniunea Europeană construiește. Cred că fiecare tânăr merită o oportunitate prin care să se întâlnească cu conceptul acesta numit „inițiativă europeană”. Și nouă ne revine responsabilitatea de a crea împreună această oportunitate. Avem o generație nouă de crescut. Cred că putem realiza o conexiune între publicul tânăr și UE doar dacă folosim formele noi prin care mesajul este transmis, pe măsură ce metodele tradiționale au început să dispară din modul acestora de a interacționa cu ideile. Deci, pregătiți-vă să integrați în inițiativele voastre concepte precum: livestream, vlog, challenge, game, edutok etc. Mi-am dorit să rămân în contact cu persoanele aflate la început de carieră și să creez pentru ele contexte de învățare. Pentru asta am dezvoltat „Understanding Europe România”, o echipă de tineri traineri pregătiți să vorbească despre ceea ce reprezintă Europa. În 2022, aceștia vor realiza peste 50 de ateliere în școlile și bibliotecile din țară. www.ue.stationeurope.org

„Unitate” este primul cuvânt care îmi vine în minte atunci când mă gândesc la Uniunea Europeană. Este mai degrabă o aspirație ca în viitor unitatea să devină ceva de la sine înțeles între cetățenii europeni din oricare stat membru.

Când mă gândesc la Europa însă, primul cuvânt care îmi vine în minte este „moștenire”. Moștenirea culturală, spirituală, de idei, specific europeană, pe care trebuie să o ducem mai departe în istoria omenirii.

Cei 15 ani de la aderare au fost sinonimi pentru mine cu cei mai importanți ani din viață, anii de formare. Ani în care apartenența României la Uniunea Europeană a jucat un rol tot mai important pe măsură ce mă maturizam, asemenea țării mele în interiorul familiei europene. Am crescut odată cu România europeană și destinul meu este legat de ea.

România ar trebui să joace un rol de bastion pro-european în estul Europei. Din punctul meu de vedere, o integrare tot mai strânsă a UE este în interesul cetățenilor români și deci al României. România ar trebui să fie în avangarda unității, integrării și reformelor europene, să aibă un rol de fixare a valorilor europene în zona Mării Negre. Destinul României este european, iar țara noastră are nevoie să își înțeleagă pe deplin acest destin pentru a-și regăsi cu adevărat rolul în Uniunea Europeană.

Cred că un prim pas foarte important pentru a aduce Europa mai aproape de cetățean este acela de a aduce cetățeanul mai aproape de Europa. Pentru a vorbi pe limba cetățeanului care nu e neapărat implicat în politică, trebuie în primul rând să înțelegem ce vrea, care îi sunt opțiunile, ce îl îngrijorează. De abia apoi vom putea calibra apropierea Europei de cetățean. Din acest punct de vedere, Conferința privind Viitorul Europei a fost un foarte bun exercițiu. Și cred că ar trebui să continue. Avem nevoie de un mecanism permanent de consultare a cetățenilor, care să îi integreze pe europeni în decizia UE nu doar o dată la 5 ani, atunci când votează în alegerile europene, ci în mod constant, anual chiar. Eu deja sunt implicat în diferite inițiative care își propun să îl aducă pe cetățean mai aproape de UE. Unul dintre acestea este Forumul Eurosfat, care anul acesta este la cea de-a zecea ediție. Forumul Eurosfat este locul în care cetățenii sunt invitați să se întâlnească cu decidenți europeni și naționali și mai ales să dezbată teme europene, care de multe ori nu sunt prezente în spațiul public din România. Îmi doresc însă să extindem astfel de evenimente peste tot în România, nu doar în orașele mari. Și cetățenii din mediul rural din România au un cuvânt de spus despre viitorul european al României, și merită ascultați.

Unitate în diversitate! Și, da, UNITATE este primul cuvânt care ne vine în minte atunci când auzim Uniunea Europeană sau Europa.

Este pentru noi șansa de a evolua, de a fi în pas cu celelalte țări europene, de a avea un viitor comun mai bun. Este șansa de a participa la mobilități Erasmus, de a cunoaște tineri din alte țări, de a intra în contact cu cultura lor, de a identifica noi oportunități de viitor. Este șansa de a ne cunoaște mai bine și de a ne pune în valoare într-un context multinațional.

România este țară cu drepturi depline în Uniunea Europeană și aplică în parteneriat cu ceilalți membri principii și valori ce trebuie respectate pentru bunăstarea cetățenilor. Politicile și strategiile aplicate pe termen lung au un impact pozitiv asupra tuturor statelor membre, inclusiv România.

În primul rând, trebuie să învățăm să ascultăm, să dăm o șansă cetățenilor să se exprime și să își susțină punctele de vedere cu privire la viitorul lor. Trebuie să punem problemele cetățenilor Europei pe primul loc, vocile lor trebuie auzite, ascultate, iar propunerile lor, analizate și soluționate. Principalul gând trebuie să fie: cum putem îmbunătăți viața populației prin acțiunile noastre și ce putem face în beneficiul societății?

România are rolul de a lua parte la adoptarea deciziilor din cadrul Consiliului Uniunii Europene cu privire la normele europene. România încearcă, împreună cu celelalte țări europene, să ia decizii ce vor fi în favoarea tuturor cetățenilor și vor ajuta la menținerea păcii.

După cum știm, fiecare cetățean al Uniunii Europene are dreptul de a înainta Parlamentului European o petiție în una dintre cele 24 de limbi oficiale. Aceasta poate lua forma unei plângeri sau a unei solicitări cu privire la o chestiune care intră în domeniile de activitate ale Uniunii Europene. Acesta este un mod de a reuși să ne implicăm încercând să facem auzită și vocea populației.

Familie. Care nu neapărat are aceleași idei tot timpul, dar care înțelege că împreună sunt mai puternici și că pot înfrunta viața mai ușor.

Înseamnă 15 ani de când am văzut că sacrificiile de până atunci au avut sens. 15 ani de când încercăm să fim mai blânzi cu noi și să nu ne mai disprețuim originea, locul de unde venim și țara, pentru că distanțele sunt mai mici, curajul nostru, mai mare.

Mai ales acum, în contextul războiului, rolul este de a nu lăsa țările din Uniune să uite că dincolo de granițele noastre e un război, e un agresor care nu se va opri cu vorbe frumoase și menajamente. Să nu îi lăsăm să uite că noi știm cum arată tancuri rusești pe teritoriul nostru, care ne impun comunismul și dictatura. Suntem aici, în UE, pentru a arăta că Europa e diversă, cu multe povești de spus, că suntem foarte diferiți, dar adunați sub un steag și un nume, pentru că avem principii comune și pentru că democrația pentru noi nu e doar un cuvânt, ci o stare de a fi.

Prin lucruri simple, prin sprijin, prin discuții de la egal la egal și prin înțelegere. Fiecare an mă duce în zeci de localități unde discut cu tineri și cu activiști despre implicare, despre valori, despre ei și ce îi doare pe ei. De fiecare dată vorbim despre identitatea noastră de români, europeni, și încerc să iau pulsul realității din teren. Nu există o cale mai bună decât aceea de a fi acolo, lângă oameni, fie fizic, în discuții, fie pe canalele care ajung la ei. Prin Gen, știri și Gen, revistă, cele două proiecte jurnalistice surori pe care le coordonez, putem aduce și mai aproape de tineri avantajele de a fi în UE.

Alianța pentru pace.

Sentimentul că nu suntem singuri în Europa, că există posibilitatea ca alții să supravegheze mai ales respectarea drepturilor omului sau cel puțin să aducă atenționări asupra acestor probleme pe care România încă le are.

Nu știu la nivel politic să explic asta, știu doar că e ca și cum ai fi parte dintr-o horă în care trebuie să joci și tu și să îți ajuți cetățenii ca drepturile lor să fie respectate și noi, ca țară, să respectăm reguli pe care și restul țărilor și le-au propus.

Rolul meu este acela de artist. Prin teatru și film, aduc mesajele sociale în societate și explic că încă există o problemă în societatea românească față de discriminare. Nu cred că fac asta aplicat pe ce înseamnă UE și eu prefer să rămân la a transmite mesajele mele prin teatru și film, și nu știu dacă printre astea s-ar afla și ce înseamnă UE pentru cetățean. Cred că este datoria altor instituții să facă asta și a altor structuri.

Colaborare.

Copilărind în anii ’90 și trecând de adolescență în momentul în care România a aderat la Uniunea Europeană, am avut șansa să văd cum fiecăruia dintre noi i se deschid o mulțime de uși și o mulțime de posibilități de a construi lucruri. Am simțit că sunt aproape de idealurile și de visurile pe care părinții mei nu au îndrăznit să le aibă. Pe scurt, cred că cei 15 ani mi-au oferit șansa de a explora într-un mod mai facil spațiul cultural european și de a putea construi și gândi proiecte pe baza valorilor și principiilor democratice ale Uniunii Europene în dialog cu parteneri din spațiul european.

România este un membru deplin al Uniunii Europene și un partener cu o importantă poziție geostrategică, a cărui evoluție este evidentă după integrarea în Uniunea Europeană, fie că vorbim de accesibilitate, digitalizare, educație, liberă circulație sau de modernizarea infrastructurii. Este important să înțelegem că parcursul european al României nu s-a încheiat și că există în continuare o serie de obiective de dezvoltare la care trebuie să aderăm, cum ar fi spațiul Schengen și zona euro. În România există încă foarte mult spațiu de afirmare, sunt enorm de multe lucruri pe care le putem construi dacă alegem să trăim aici.

Parcursul european al României a început în decembrie 1989, când societatea românească a obținut libertatea, drepturile fundamentale și un sistem democratic cu un preț scump, care s-a măsurat în numeroase vieți pierdute. În primii 17 ani de democrație, România a urmat drumul european, îmbrățișând valorile și principiile democratice ale Uniunii Europene, sperând la „mai binele” pe care am crezut că îl obținem imediat după căderea regimului comunist. Este important să nu uităm această realitate și să conștientizăm faptul că integrarea României în Uniunea Europeană s-a construit treptat, iar acest proces este încă în derulare. Viața fiecăruia dintre noi s-a schimbat radical, noi generații s-au format într-o țară membră UE și într-un mediu diferit de cel în care s-au format părinții și bunicii noștri și în care libertatea, solidaritatea și meritocrația sunt drepturi fundamentale care nu pot fi negate astăzi. Totodată, sunt recunoscător la nivel personal că acest parcurs a format un actor foarte prezent, care a pus presiune permanentă pe clasa politică: societatea civilă, care a evoluat și s-a dezvoltat, și care astăzi este un apărător al democrației și al principiilor europene.

Limitless.

Mai multe șanse. La educație, turism, cunoscut ce merge/nu merge în mii de domenii peste tot. Mai puține bariere de cultură, limbaj, abordare.

Cred că, deși nu stăm excelent la capitolul marketing, România exportă în continuare minți geniale, idei de succes, tradiții de transmis mai departe generații peste generații. Mie îmi place la noi.

Ca în orice alt domeniu, toată lumea se întreabă „what’s in it for me?”. Mie ce îmi iese din asta? Cred că uneori ne poticnim în termeni foarte complicați, ușor de înțeles doar pentru inițiații în domeniu, când scopul ar trebui să fie, tocmai, să ajungem la cât mai mulți oameni. M-aș bucura să ajut să descifrăm împreună mesajul ăsta. Concret – ca tânăr, poți să Erasmus, vizite la etc. În calitate de cetățean european poți să 1,2,3.

Comunitate

Ultimii 15 ani pentru mine au însemnat de la bacalaureat încoace, eram pregătit până în ultimul an de liceu să am un job cu salariu mediu pe economie și să visez la o mașină second hand și un apartament de două camere mai în centru. Era moștenirea de la generația anterioară, iar România în Uniunea Europeană mi-a permis accesul la alte culturi, la alte forme de educație, la alte idealuri. Mi-am dorit mult o schimbare pentru România și să ne ținem tinerii acasă. Am renunțat să mai am așteptări și am început să identific câteva aspirații pentru carieră, pentru sectorul de sustenabilitate, cât și pentru cel de educație. Am visat la o generație care să lupte pentru provocările pe care ni le rezervă societatea.

Rolul României este să contribuie la această simbioză din Uniune. Să construiască proiecte în linie cu strategiile dezvoltate de UE și să se alinieze prin reforme și îndeplinirea obiectivelor pe care ni le asumăm ca stat membru. Și să promoveze tinerii în poziții de reprezentare la UE, nu doar numiri politice. Poziția de underdog din care pornesc tinerii azi în societate ne face să găsim strategii noi de dezvoltare. Proiectele finanțate la nivel european merită să fie îmbunătățite și dezvoltate modele de bune practici. Este o provocare să putem beneficia de noi runde de finanțări, pe care să le putem concretiza în proiecte relevante și eficient. Oricine poate cheltui bani, așa că avem nevoie să învățăm să câștigăm și să drămuim fiecare ban cheltuit, pentru că doar așa vom putea aprecia adevărata valoare a proiectelor și a finanțării lor.

Să vă zic cum se întâmplă pe la noi, prin EFdeN, unde totul este condus, cercetat și implementat de studenți din mai multe universități – atât de la profile tehnice (construcții, inginerie, arhitectură), cât și sociale (comunicare, publicitate, design etc.), unde peste 1.000 de voluntari au făcut parte din echipă de-a lungul anilor. Așadar, studenții joacă un rol semnificativ în cercetarea, dezvoltarea de proiecte pentru sustenabilitate sau predarea sustenabilității în formarea pentru copii sau adulți, profesioniști. Astfel aduc România mai aproape de obiectivele pe care și le asumă ca membru UE. Am deschis proiectele către publicul larg, le-am făcut open source și avem porțile deschise de aproape 8 ani. Mai bine de 150.000 de vizitatori ne-au trecut pragul proiectelor EFdeN și am simțit cum proiectele noastre devin relevante în comunitate.

COMUNITATE.

Personal, intrarea în UE a însemnat enorm pentru dezvoltarea mea academică, profesională și personală. Chiar în primii ani după aderare, studentă fiind, am beneficiat de o bursă academică Erasmus și am studiat un semestru la Universitatea din Bologna, campusul din Forli. A fost o experiență transformatoare pentru viitorul meu. De asemenea, tot în anii studenției, reprezentând studenții și tinerii din România, am participat la numeroase întâlniri la nivel european, în care am învățat cum să apărăm și să promovăm drepturile tinerilor. Am participat la Conferințele Europene de Tineret în Soro, Dublin, Brussels, Vilnius, Salonic și Roma, unde am reprezentat vocea tinerilor din România și am vorbit la primul European Youth Event și apoi în Comisiile din cadrul Parlamentului European. Toate aceste experiențe m-au ajutat să cresc atât din punct de vedere profesional, dar mai ales personal. Faptul că am interacționat cu persoane din atât de multe țări, că am reușit să văd cum funcționează lucrurile în alte țări europene și că am înțeles care sunt standardele către care tindem m-a ghidat în modul în care am interacționat ulterior cu actorii de pe plan local și național.

Cred că România este un membru valoros al comunității europene și rolul pe care atât țara noastră, cât și cetățenii ei îl au sau îl pot avea este important. Depinde foarte mult de noi, ca societate, dar și ca indivizi, cât de mult ne dorim să contribuim la modul în care lucrurile funcționează în cadrul UE. În prezent, lucrez într-o organizație care luptă împotriva traficului de persoane, eLiberare, iar modul în care noi ne raportăm la rolul României în Uniunea Europeană pe acest subiect ne influențează totodată modul în care reușim să implementăm programe eficiente de prevenire a traficului de persoane. România continuă să fie printre principalele țări-sursă de victime ale traficului de persoane la nivel de Uniune. Cooperarea și colaborarea atât la nivel instituțional, dar și la nivelul societății civile și al mediului privat este esențială. Cred că România, pe baza experienței și expertizei, poate contribui semnificativ la modul în care politicile europene sunt elaborate, astfel încât răspunsul la problematici precum traficul de persoane să fie unul coordonat.

La nivel personal, cred că mulți tineri susțin și promovează apartenența României la Uniunea Europeană și acest aspect se datorează în mare parte eforturilor făcute la nivel de UE de a susține tinerii, schimburile de experiență, schimburile academice etc. Trebuie să ne uităm la ce funcționează și să încercăm să învățăm cum să facem lucruri similare și în alte contexte. Dar cred că o promovare mai mare a Uniunii Europene la nivel de comunități locale va veni odată cu capacitarea acestor comunități locale, cu sprijinirea lor în drumul dezvoltării comunitare