Pe aceeași temă
Analiza actualizata a riscurilor
Scopul acestui raport este de a oferi investitorilor, precum si altor parti interesate, informatii noi privind unele aspecte cheie ale proiectului minei de aur de la Rosia Montana. Acest raport are o structura apropiata cu a celui mai recent raport dat publicitatii de catre Gabriel Resources, Raportul pentru al III-lea trimestru. Prezentul raport isi propune asadar sa ofere informatiile pe care raportul Gabriel Resources le omite in mod evident, pentru a oferi intr-un final o imagine intregita asupra contextului legal si politic in care se plaseaza proiectul minier si asupra riscurilor pentru investitorii sai. (Alburnus Maior)
Informatii de actualitate despre cazurile in instanta privind Certificatele de urbanism nr. 78/2006 si nr. 105/2007
Pe data de 11 noiembrie 2007, Trib unalul Cluj a luat decizia definitiva de a anula Certificatul de urbanism nr. 78/ 26.06. 2006. Acest certificat a fost emis de Consiliul Judetean Alba pentru Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) in principal pentru a continua procedura Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIM).
Actiunea in instanta a fost promovata de catre Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu (CIDRM). Cererea de interventie a RMGC a fost respinsa. Anularea acestui act printr-o sentinta irevocabila ar lipsi de efecte juridice toate procedurile de autorizare ce au la baza Certificatul de urbanism nr. 78/26.06.2006.
In dezbaterile care au dus la anularea acestui act, CIDRM a dovedit cu succes, printre altele:
a) ca actul nu contine lista completa a ariilor din Rosia Montana protejate datorita patrimoniului natural si istoric, precum si a zonelor de protectie din jurul lor; b) ca actul nu contine toate facilitatile industriale pentru care RMGC doreste sa obtina autorizatie de construire (cum ar fi iazul de decantare) si c) ca incalca principiul autonomiei locale prin aceea ca impune elaborarea si aprobarea unui singur Plan Urbanistic Zonal valabil pentru toate cele patru municipalitati direct afectate de Zona de Dezvoltare Industriala RMGC.
La inceputul lunii august 2007, Gabriel Resources a solicitat si obtinut Certificatul de urbanism nr. 105/2007. Alburnus Maior si CIDRM au formulat fiecare in parte cate o cerere catre instantele competente, solicitand acestora sa verifice daca, in lumina modificarilor recente aduse Legii Contenciosului Administrativ, Certificatul de urbanism nr. 105/ 2007 este suspendat de drept. Pe data de 20 septembrie 2007, Tribunalul Alba a admis conexarea celor doua cereri. Cu toate acestea, pentru ca dezbaterile sa poata continua, Curtea Constitutionala trebuie mai intai sa se pronunte asupra unei exceptii de neconstitutionalitate invocate de catre RMGC, ceea ce inseamna ca orice dezbatere privind suspendarea de drept a Certificatului de urbanism nr. 105/2007 se poate amana cu cateva luni.
Pe data de 19 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj a respins recursul declarat de catre RMGC impotriva deciziei Tribunalului Cluj de suspendare a Certificatului de urbanism nr. 78/26.06.2006.
Pe data de 20 iulie 2007, Tribunalul Cluj a admis cererea de suspendare a Certificatului de urbanism nr. 78/26.06.2006 emis de Consiliul Judetean Alba pentru RMGC. Cererea a fost formulata de CIDRM, care a dovedit cu succes necesitatea masurii urgente de a suspenda acest certificat, din cauza daunelor ireversible pe care le cauzeaza efectele sale. Suspendarea este valabila pana la solutionarea irevocabila a cazului in care se solicita anularea actului.
Informatii de actualitate despre cazurile in instanta privind Certificatele de descarcare de sarcina arheologica nr. 4/2004 si nr. 5/2004
Pe data de 11 iulie 2006, Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei a admis recursul formulat de RMGC impotriva sentintei de anulare a Certificatului de descarcare de sarcina arheologica nr. 4/2004 si a trimis cazul spre rejudecare la Curtea de Apel Brasov. La momentul intocmirii acestui raport, cazul se judeca. Certificatul de descarcare nr. 4/2004 ramane suspendat pana la solutionarea irevocabila a cazului.
Legea nr. 5/2000 protejeaza Masivul Carnic ca monument istoric de interes national. Certificatul de descarcare de sarcina arheologica nr. 4/2004 a revocat regimul de protectie conferit intregului masiv, cu exceptia unei arii limitate in partea sa sud-estica, cunoscuta sub numele de "Piatra Corbului". Masivul Carnic contine cele mai mari rezerve de aur din zona Rosia Montana si RMGC intentioneaza sa il exploateze in primii 8 ani de productie in cadrul proiectului minier. Exploatarea sa este esentiala pentru fezabilitatea operatiunii miniere. Suspendarea Certificatului de descarcare 4/2004 inseamna ca intregul Masiv Carnic (= Cariera Carnic) este din nou protejat ca monument istoric de interes national. Este interzisa acordarea autorizatiei de construire in absenta certificatului de descarcare de sarcina arheologica pentru toate zonele care ar fi direct ocupate de proiect. Mai mult decat atat, conform articolului 11 al Legii Minelor nr. 85/2003, "desfasurarea de activitati miniere pe terenuri pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice importante si rezervatii naturale este strict interzisa".
In februarie 2004, Ministerul Culturii si Cultelor, reprezentat de catre Mircea Victor Angelescu si Emilian Gamureac, a emis Certificatul de descarcare de sarcina arheologica nr. 5/2004 pentru situl arheologic "Alburnus Maior - Rosia Montana". Actul acopera zone din Rosia Montana partial cercetate in perioada 2001-2003. Datorita unei schimbari legislative de la sfarsitul anului 2003, Ministerul Culturii si Cultelor a emis Certificatul nr. 5/2004 pentru a stabili ca zonele partial cercetate intre 2001-2003 sunt de asemenea descarcate, conform noilor reglementari aplicabile. Pe data de 4 septembrie 2007, Curtea de Apel Alba a suspendat Certificatul de descarcare nr. 5/2004, decizia sa avand efecte imediate. RMGC este intervenient in acest caz si suspendarea este valabila pana la solutionarea irevocabila a cazului in care se solicita anularea actului.
Actul acopera asadar largi suprafete de teren in zona uzinei de procesare, Gura Cornei, zona conductei de alimentare cu apa, zona liniei de inalta tensiune, zona drumului de acces catre uzina, precum si largi suprafete in Carpinis, Gura Rosie, Iacobesti, Ignatesti si Seliste. Cu anumite exceptii, Certificatul de descarcare de sarcina nr. 5/2004 acopera de asemenea Valea Cornei si satul Corna, Carnic, Jig-Vaidoaia, Tarina, Balmosesti-Gura Minei si Masivul Carnic (subteran). (...)
Informatii de actualitate privind procedurile de autorizare, inclusiv privind procedura de Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIM)
Pe data de 13 septembrie 2007, Ministerul Mediului a suspendat pe o perioada nelimitata procedura EIM pentru proiectul Rosia Montana. Potrivit unei note informative publicate pe pagina web a ministerului:
"Certificatul de urbanism este un document necesar de-a lungul intregii proceduri de evaluare a impactului asupra mediului si de emitere a acordului de mediu. (...) In ceea ce priveste Proiectul Rosia Montana, inaintea Certificatului de urbanism nr. 105/27.07.2007 au mai fost depuse alte doua certificate de urbanism (Certificatul nr. 68/20.08.2004 si Certificatul nr. 78/26.04.2004). Aceste din urma certificate sunt ambele suspendate de instante judecatoresti. Suspendarea certificatului de urbanism este o decizie luata de instanta care inceteaza efectele acestui act administrativ, pe perioada litigiului care are ca obiect anularea acestui act. (...) Pe data de 2.08.2007 a intrat in vigoare Legea nr. 262/2007 pentru modificarea Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Una dintre modificarile aduse prevede suspendarea de drept a unui act administrativ care are acelasi continut ca si un alt act administrativ suspendat de instanta. Aceasta prevedere are drept scop limitarea incercarilor de eludare a sentintelor de suspendare luate de instante prin emiterea si obtinerea altor acte administrative cu acelasi continut ca si actul administrativ suspendat. (...) Aceasta suspendare de drept este obligatorie si in cazul Certificatului de urbanism nr. 105/27.07.2007 pentru proiectul Rosia Montana, deoarece acesta are acelasi continut ca si Certificatul de urbanism nr. 78/26.04.2004, care a fost suspendat de instanta".
Potrivit Ministerului Mediului, procedura EIM ramane suspendata pana la solutionarea respectivei actiuni in justitie Alburnus Maior vs. Ministerul Mediului in mod irevocabil. In primavara anului 2006, Sulfina Barbu, fostul ministru al Mediului, a suspendat de asemenea procedura EIM Rosia Montana pentru motive legate de necesitatea unui certificat de urbanism valabil.
Procedura de avizare de mediu pentru Planul de Urbanism Zonal (PUZ) Zona de Dezvoltare Industriala Modificata RMGC s-a dorit la inceputul sau a fi una simplificata, care sa nu necesite depunerea unui raport de mediu si fara consultari publice. Cu toate acestea, in urma unor presiuni considerabile din partea societatii civile, inclusiv din partea unor organizatii nonguvernamentale din Ungaria, autoritatile romane pentru protectia mediului au decis in octombrie 2006 ca aceasta procedura va trebui sa se conformeze Directivei Europene privind evaluarea strategica a impactului asupra mediului (SEA). Data fiind marimea planului propus, aceasta procedura va necesita de asemenea aplicarea prevederilor Conventiei ESPOO privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontalier.
In septembrie 2007, Ministerul Mediului din Ungaria a anuntat oficial faptul ca Ungaria va participa in aceasta procedura SEA conform prevederilor Conventiei ESPOO. Aceasta presupune consultari publice pe teritoriul Ungariei, pe langa cele ce vor trebui organizate in Romania. O procedura SEA este, prin definitie, complexa si cel putin la fel de lunga ca si procedura EIM pentru proiectul minier care a inceput in decembrie 2004.
In august 2007, RMGC a anuntat faptul ca a definitivat proiectul de plan si raportul de mediu din cadrul acestei proceduri SEA. In septembrie 2007 Alburnus Maior si CIDRM au depus o contestatie la autoritatile de protectie a mediului in care au sesizat faptul ca regulile privind participarea publica in aceasta etapa a procedurii au fost incalcate. Cele doua organizatii au solicitat ca intreaga etapa a procedurii sa fie reluata si ca RMGC sa fie amendata. Ca urmare a contestatiei, autoritatile competente au decis reluarea acestei etape si amendarea companiei pentru incalcarea regulilor aplicabile.
In septembrie 2006, RMGC a depus o solicitare de acord de mediu pentru defrisarea a 255 ha de padure din zona de impact a proiectului minier. In octombrie 2006, Ministerul Mediului a stabilit ca pentru aceasta procedura EIM se vor aplica, de asemenea, prevederile Conventiei ESPOO si ca titularul de proiect trebuie sa faca demersurile necesare pentru notificarea statelor potential afectate. In decembrie 2006, RMGC si-a retras solicitarea, motivand prin aceea ca modificarile legislative anticipate in Romania l-ar putea absolvi de necesitatea obtinerii unui acord de mediu separat pentru defrisarile preconizate in zona Rosia Montana.
Aceste modificari legislative nu au intervenit insa si, atat potrivit Directivei Europene EIA, cat si Conventiei ESPOO, este necesar un acord de mediu separat pentru defrisarea unor largi suprafete de teren. Dat fiind faptul ca aria propusa spre defrisare este mai mare de 50 de hectare, aprobarea finala se acorda prin hotarare de guvern. Aprobarea in absenta unui acord de mediu separat ar fi ilegala.
Informatii de actualitate despre programul si locatiile de stramutare
Alburnus Maior este o organizatie nonguvernamentala din Romania, infiintata de localnici din Rosia Montana si Bucium, proprietari de terenuri si bunuri in aceste localitati si care se opun din considerente sociale, de mediu, culturale si economice proiectului minier propus de RMGC. Mai mult decat atat, Bisericile Ortodoxa, Romano-Catolica, Protestanta si Unitariana se numara printre cei mai mari proprietari de terenuri si bunuri din Rosia Montana, detinand mai multe biserici si cimitire care ar fi direct afectate de operatiunea miniera propusa de RMGC. In cursul anului 2003, aceste institutii au facut declaratii oficiale conform carora proprietatile lor nu sunt de vanzare.
Potrivit articolului 22 (lit f.) al Legii Minelor 85/2003, activitatea miniera nu poate fi autorizata sa inceapa fara "acordul proprietarului sau administratorului terenului privind accesul la suprafetele necesare executarii activitatii miniere prevazute in programul anual de exploatare". Drepturile de proprietate sunt garantate prin art. 44 al Constitutiei Romaniei. Potrivit unor declaratii recente din partea Guvernului Romaniei, in cazul proiectului Rosia Montana "nu exista niciun argument pentru expropriere, deoarece este o investitie privata. Nu vedem interesul public in acest proiect (...)". Potrivit datelor companiei, pana la 31 octombrie 2007 compania a achizitionat sau a incheiat precontracte de vanzare-cumparare pentru aproximativ 73% dintre casele din zona industriala, zona protejata si zona de protectie. Cu toate acestea, precontractele (promisiunile de vanzare) sunt limitate in timp si o mare parte dintre ele au expirat datorita suspendarii procedurii EIM. Mai mult decat atat, casele ocupa o mica parte din suprafata totala ce ar fi ocupata de proiect, aproximativ 80% din aceasta suprafata fiind ocupata de paduri, pajisti si teren agricol. RMGC are nevoie de toate aceste proprietati pentru a intruni conditiile descrise in raportul EIM si pentru a obtine autorizatia de construire.
RMGC planifica doua amplasamente de stramutare, unul in Alba Iulia si unul situat in apropiere de satul Rosia Montana (Piatra Alba). Procedura de autorizare pentru amplasamentul de stramutare de la Piatra Alba are la baza un contract de colaborare semnat in vara anului 2006 intre comuna Rosia Montana, prin primarul acesteia, si RMGC. Acest contract stabileste termenii si conditiile pentru construirea amplasamentului de stramutare. La Piatra Alba ar urma sa fie stramutata toata infrastructura publica de la Rosia Montana - sediul Primariei, Politiei, scolile, bisericile, cimitirele etc. Alburnus Maior sustine faptul ca acest contract este nul, deoarece obligatiile asumate de Primarie exced cu mult competentele sale legale. Potrivit contractului, Primaria se angajeaza sa obtina pentru RMGC toate autorizatiile necesare pentru amplasamentul de stramutare si pentru proiectul minier in sine! Primaria se obliga de asemenea prin contract sa emita toate autorizatiile ce tin de competenta sa de emitere! Nu in ultimul rand, contractul are natura juridica a unui contract de parteneriat public-privat, pentru care autoritatile locale ar fi trebuit sa treaca printr-o procedura de achizitii publice, ceea ce in cazul de fata nu s-a intamplat.
Date fiind motivele de mai sus, Alburnus Maior a solicitat instantei sa constate nulitatea acestui contract. Actiunea a fost introdusa in septembrie 2006 la sectia de contencios administrativ a Tribunalului Alba. Pe data de 29 mai 2007, Tribunalul Alba a admis actiunea Alburnus Maior si a constatat nulitatea absoluta a contractului de colaborare dintre RMGC si comuna Rosia Montana, prin primarul acesteia. RMGC a formulat recurs impotriva sentintei tribunalului si recursul se judeca la momentul de fata. Daca sentinta tribunalului va fi mentinuta prin decizia Curtii de Apel, atunci toate actele si autorizatiile emise care au la baza acest contract ar fi de asemenea nule.
Informatii de actualitate despre programul de demolari
Pe data de 9 octombrie 2007, o organizatie nonguvernamentala din Romania, Arhitectura-Restaurare-Arheologie (ARA) raporta faptul ca la Rosia Montana se demoleaza nu mai putin de 120 de cladiri. Activitatile de demolare sunt intreprinse, conform informatiilor ARA, de catre titularul proiectului Rosia Montana in mod ilegal, deoarece toate cladirile pentru care s-a emis autorizatie de demolare se situau in zonele de protectie a unor monumente istorice clasificate ca atare. Potrivit legilor in vigoare, autorizarea demolarii caselor situate in astfel de zone se face de catre Consiliul Judetean Alba, cu avizul conform al Ministerului Culturii si Cultelor. Cu toate acestea, pentru niciuna dintre cele 120 de cladiri nu exista asemenea autorizatii.
Informatii de actualitate privind propunerea legislativa de interzicere a cianurii in sectorul minier
Coalitia "Romania fara Cianuri" este o initiativa a societatii civile din Romania care a luat fiinta in vara anului 2007 pentru a sprijini propunerea legislativa de interzicere a folosirii cianurii in sectorul minier din Romania. Din ea fac parte 16 organizatii non-guvernamentale din Romania, printre care se numara Greenpeace CEE, Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, Fundatia pentru Parteneriat, Terra Millennium III, Otus, Focus Eco Center, Valea Soarelui, Transilvania Verde etc. Scopul acestei coalitii este ca propunerea legislativa formulata de catre senatorii Péter Eckstein Kovács (UDMR) si Gheorghe Funar (PRM) sa fie adoptata in parlament.
Mineritul cu cianuri este una dintre cele mai murdare industrii din lume. Industria producatoare de aur este principalul consumator de cianura de sodiu din lume, cu peste 180.000 de tone folosite anual. Poluarea cursurilor de apa si a panzei freatice, distrugerea vietii acvatice a raurilor si otravirea unor specii de pasari sunt doar cateva dintre consecintele mineritului cu cianuri. Cianura genereaza la randul sau compusi toxici pentru pesti si care se acumuleaza in tesuturile plantelor si ale pestilor. Pentru om, o lingurita cu 2% solutie de cianura este fatala. La 7 ani de la tragicul accident de la Baia Mare, nici in Romania si nici la nivel european nu exista inca reglementari efective si obligatorii care sa previna aparitia unui accident ca si cel de la Baia Mare.
La momentul intocmirii acestui raport, petitia electronica de pe pagina web a coalitiei a fost trimisa deputatilor lor de 6.802 persoane, care de asemenea au votat pentru sustinerea propunerii legislative. Se poate vota o singura data de la o adresa IP de Internet. Din totalul voturilor inregistrate, 6.802 (97,8%) sustin propunerea legislativa de interzicere a folosirii cianurii in sectorul minier din Romania, pe cand numai 151 (2,2%) se impotrivesc acesteia. Aceasta demonstreaza larga sustinere publica pentru aceasta propunere legislativa, care se bucura, de asemenea, de sprijinul multor celebritati din Romania, politicieni si candidati pentru Parlamentul European. Cu exceptia Partidului Democrat, toate partidele parlamentare din Romania au facut declaratii publice de sustinere a propunerii legislative. La momentul intocmirii acestui raport se estimeaza ca propunerea va fi votata in parlament inainte de Craciun.
Analize si discutii
Privire de ansamblu
Inca de la inceputul proiectului in 1997, Gabriel Resources a publicat numeroase rapoarte, trimestriale si anuale, prin care a anuntat "progrese semnificative" in autorizarea de mediu, relocarea comunitatii, programul de descarcare de sarcina arheologica, in intocmirea studiilor de fezabilitate, estimarea resurselor etc. Compania a sustinut dintotdeauna un larg sprijin din partea autoritatilor romane si a localnicilor. Primul lingou de aur era promis pentru anul 2004. Apoi s-a promis pentru anul 2006. S-a spus apoi ca va fi produs in 2009. Se pare acum ca se va materializa in 2011. (...)
Pana la momentul de fata, se pare ca Gabriel Resources a cheltuit mai mult de 200 de milioane de dolari din banii investitorilor fara rezultate tangibile. Niciuna dintre echipele de management noi si entuziaste aduse de Gabriel Resources nu a reusit in incercarile sale de a avansa proiectul catre "primul lingou". Data fiind avalansa de probleme cu care se confrunta, nu este surprinzator ca pretul actiunilor Gabriel Resources este in cadere libera, de la peste 4,00 dolari canadieni in august 2007, la 1,51 dolari canadieni in noiembrie 2007.
Puncte cheie
1. Conform Raportului pentru trimestrul al III-lea intocmit de Gabriel Resources, "devine din ce in ce mai probabil ca vom avea nevoie de o schimbare a guvernului pentru reluarea procesului de autorizare" si "compania si-a fixat drept prioritate sa faca tot ce ii sta in putinta pentru a relua procesul de autorizare". Punand aceste doua afirmatii laolalta, s-ar parea ca Gabriel Resources urmeaza acum un obiectiv de "schimbare a regimului", adica a actualului guvern al Romaniei, ceea ce nu este foarte favorabil primit de publicul si mass-media din Romania, caci avem de-a face cu o democratie independenta. In realitate, reluarea procedurii EIM depinde de decizii ale instantelor judecatoresti din Romania, si incercarile neindemanatice ale companiei de a se amesteca in politica sunt o dovada in plus a faptului ca nu reuseste sa avanseze cu proiectul sau pe caile legale si corecte. Decizia companiei de a incepe sa faca aluzii la diviziuni etnice in privinta intereselor Ungariei in Transilvania nu face altceva decat sa confirme acest lucru.
2. O alta manifestare a celor mai-sus descrise sunt acuzatiile de coruptie aduse de Gabriel Resources la adresa actualului guvern. Potrivit afirmatiilor companiei, in actualul guvern "au avut loc mai multe demisii ale unor ministri acuzati de acte de coruptie, in timp ce alti oficiali ai partidului aflat la guvernare au dosare pe rolul parchetelor antifrauda din Romania".
Acuzatiile de coruptie, mai ales intre rivalii politici, au insa in Romania o traditie mai veche. Ceea ce compania omite sa mentioneze este ca fondatorul sau, Frank Vasile Timis, si trei fosti directori ai Minvest Deva sunt cercetati, respectiv urmariti penal de catre Departamentul Anticorputie competent pentru abuz in serviciu impotriva intereselor publice la asocierea dintre Minvest si Gabriel Resources. Impotriva celor trei fosti directori s-a inceput deja urmarirea penala. In septembrie 2007, procurorul general al Romaniei a solicitat ca toate rezolutiile parchetelor de a nu incepe urmarirea penala impotriva lui Frank Vasile Timis sa fie reanalizate.
3. Potrivit afirmatiilor lui Gabriel Resources, "mai este nevoie de o serie de autorizatii si aprobari, cum ar fi planurile de urbanism zonal pentru zona de dezvoltare industriala si zona protejata, aprobarile pentru defrisari si schimbarea de folosinta a terenurilor (...) Procedurile pentru fiecare dintre aceste aprobari au fost demarate si se desfasoara in paralel cu procedura EIM, asteptandu-se sa se finalizeze in decurs de aproximativ 60 de zile de la obtinerea acordului de mediu". Este straniu ca nu se mentioneaza aici Directiva SEA, Conventia ESPOO, amenzile primite sau celelalte aspecte amintite in prima sectiune a acestui raport. In lumina tuturor acestor obstacole legale, estimarea ca aceste proceduri se vor finaliza in 60 de zile pare la fel de realista ca si datele propuse pentru producerea primului "lingou de aur".
4. Potrivit raportului Gabriel Resources, "de cand Comisia pentru Mediu a respins propunerea legislativa (de interzicere a cianurii), a devenit evident ca aceasta propunere nu are sprijin parlamentar". Poate ca ar trebui remarcat si avizul favorabil dat de Comisia Juridica pentru aceasta propunere legislativa, precum si faptul ca se bucura de sprijinul larg al publicului si ca toate partidele parlamentare, cu exceptia PD, si-au declarat public sprijinul pentru propunerea legislativa.
5. Demolarea de catre RMGC a 120 de cladiri din Rosia Montana, toate situate in zone de protectie a unor monumente istorice clasificate, arata inca o data dispretul flagrant fata de lege al celor care promoveaza proiectul Rosia Montana. RMGC si Gabriel Resources pretind tot timpul ca se conformeaza tuturor legilor si reglementarilor internationale, cum ar fi Principiile Ecuator, dar aceasta este in mod flagrant fals.
In conditiile in care Gabriel Resources incearca sa obtina sprijin financiar pentru finantarea proiectului sau din partea unor institutii financiare internationale, aceste institutii ar trebui sa analizeze cu atentie daca vor sa isi asocieze numele cu cel al Gabriel Resources si cu actiunile acestuia din urma. Luand numai exemplul patrimoniului cultural, Principiile Ecuator statueaza importanta conformarii proiectului cu legile aplicabile in tara gazda. Orice investitor care face analize de risc ar trebui cu foarte mare atentie sa ia in considerare multiplele actiuni in instanta si alte obstacole legale care s-au acumulat de-a lungul anilor si care continua sa "scoata" proiectul Rosia Montana "de pe linia dreapta". Alburnus Maior si organizatiile nonguvernamentale partenere vor continua sa sesizeze instantele competente pentru a asigura corecta aplicare a legii. Orice investitor care spera ca riscurile asociate cu acest proiect se vor evapora de la sine, odata cu eliberarea eventuala a acordului de mediu, a ales in mod deliberat sa nu inteleaga toata miza jocului.
HORIA CIUGUDEAN
Patrimoniul arheologic minier din Muntii Apuseni: un dosar deschis
Vechile situri miniere din Europa se bucura in ultima perioada de o atentie si protectie sporite din partea organismelor nationale si internationale, fiind considerate o parte integranta a patrimoniului cultural european. Dovada acestui fapt o constituie lansarea unor proiecte de inventariere, cercetare si valorificare a siturilor miniere, cel mai important fiind programul european COST A271, cu tema Intelegerea structurilor preindustriale din zonele rurale si miniere. Implementarea peisajului ca resursa culturala se afla intr-un stadiu mult mai dezvoltat in tarile din centrul si nordul Europei decat in fostele tari comuniste. Romania este, din pacate, si in aceasta privinta pe o pozitie codasa, ratificarea Conventiei europene a peisajului ramanand un act pur formal2, fara niciun fel de consecinte practice. Dimpotriva, prin modul de raportare la controversatul proiect minier de la Rosia Montana, nu putini demnitari din trecutele si mai recentele guvernari par definitiv ancorati intr-o mentalitate vadit antieuropeana, ostila oricarei politici reale de protectie si valorificare a peisajului, intr-o Romanie pentru care turismul cultural a devenit una dintre putinele cai viabile de dezvoltare, dupa cum o dovedesc studiile Bancii Mondiale.
Revenind la Conventia europeana a peisajului, dorim sa remarcam ca, in cap. 1, lit. a), se propune o definitie a peisajului, acesta desemnand o parte de teritoriu perceput ca atare de catre populatie, al carui caracter este rezultatul actiunii si interactiunii factorilor naturali si/sau umani. Conform aceleiasi conventii ratificate de Romania, protectia peisajului cuprinde actiunile de conservare si mentinere a aspectelor semnificative sau caracteristice ale unui peisaj, justificate prin valoarea sa patrimoniala derivata din configuratia naturala si/sau de interventia umana.
Peisajul cultural poate fi insa modificat, alterat sau chiar distrus prin conlucrarea dinamica a factorilor naturali si umani. Constientizarea dimensiunii si ireversibilitatii acestui proces a determinat UNESCO sa elaboreze definitii si tipologii pentru peisajele culturale sau naturale valoroase, intr-o tentativa de identificare si protejare a acestora.
Una dintre principalele categorii definite de UNESCO, cea de "peisaj dezvoltat organic", include si subcategoria "antropic", care este "asociata cu activitati industriale, cum ar fi mineritul si productia metalelor". Ea este exemplificata printr-o referire la minele de argint grecesti de la Laurion si la vestigiile "goanei dupa aur" din regiunile vestice ale Americii de Nord si din Australia. Aceasta categorie a UNESCO pare a fi echivalentul a ceea ce Serviciul Parcurilor Nationale din SUA defineste ca "peisaj vernacular istoric", Registrul National american oferind criterii specifice care sa ajute la identificarea, definirea si evaluarea semnificatiei istorice si integritatii acestor peisaje culturale specifice.
Comparativ cu tarile Europei Centrale si Vestice, modificarea peisajului Muntilor Apuseni a avut un caracter relativ limitat si gradual in perspectiva istorica. Acest fapt a determinat conservarea unor peisaje naturale si culturale de o remarcabila diversitate, in cadrul carora siturile miniere reprezinta fara indoiala unul dintre componentele cele mai valoroase. Desigur ca cel mai celebru ramane situl de la Rosia Montana, atat prin vechimea, cat si prin diversitatea si excelenta stare de conservare a vestigiilor sale. In opinia noastra, peisajul cultural al zonei Rosia Montana se incadreaza perfect in categoria de peisaj antropic definita de UNESCO, el fiind rezultatul a peste doua milenii de activitate miniera.
Intr-o scrisoare adresata in iulie 2007 ministrului Mediului si Dezvoltarii Durabile de catre Virgil Apostol si Stefan Balici, experti in cadrul OPUS, ei nu ezita sa sustina ca, prin caracteristicile tipologice si valoarea sitului, Rosia Montana se plaseaza printre peisajele culturale cu valoare exceptionala, fiind un potential sit UNESCO. Asa cum rezulta insa din aceeasi scrisoare, "toate referirile la peisajul cultural al Rosiei Montane au fost sistematic inlaturate" din capitolul privind Managementul Cultural pe care acestia l-au redactat pentru Studiul de impact al Rosia Montana Gold Corporation3. Asemenea referiri privind existenta unui peisaj cultural la Rosia contraziceau aprecierile tendentioase privind totala compromitere a peisajului in zona prin poluarea istorica.
Afirmatiile celor doi experti sunt in deplina concordanta cu evaluarea presedintelui ICOMOS, Michael Petzet, facuta dupa vizita din vara acestui an la Rosia Montana, pe care o considera "unul dintre cele mai vechi si mai valoroase ansambluri miniere din Europa si din intreaga lume"4. Utilizarea termenului de ansamblu minier de catre reputatul specialist de la ICOMOS nu face decat sa demonstreze ca vestigiile Rosiei se articuleaza intr-un complex care necesita o abordare globala din punctul de vedere al cercetarii si protejarii sale. Din pacate, tocmai aceasta abordare globala, bazata pe conceptul de peisaj cultural, lipseste din Lista monumentelor istorice (modificata in 2004!) in ceea ce priveste protejarea sitului de la Rosia Montana. Acesta a fost fragmentat in obiective izolate, cum ar fi asezarea si exploatarea miniera romana din zona Orlea (nr. 141-142), galeria Catalina Monulesti (nr. 145) si cele de la Piatra Corbului din masivul Carnic (nr. 146), la care se adauga vestigiile romane din zona Carpeni si incinta funerara din zona "Hop-Gauri" (nr. 143-144). Arhitectura ecleziastica si civila este nominalizata separat (pozitiile 458-498), rupta de contextul arheologic al zonei, ceea ce dovedeste ca nu spiritul (si cu atat mai putin litera!) Conventiei europene a peisajului guverneaza asupra actelor normative care privesc patrimoniul cultural al Rosiei Montane. Merita remarcata diferenta radicala intre modul de tratare a acestei localitati si abordarea globala in cazul sitului Rimetea, o alta localitate miniera din Transilvania (pozitia 456 din Lista monumentelor istorice), al carei proiect de conservare a fost distins cu Premiul Europa Nostra in anul 19995. Mai generoasa in privinta protejarii patrimoniului minier al Rosiei Montane se dovedeste a fi Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national, care in anexa III (zone protejate), la lit. l (Arhitectura industriala), nominalizeaza Galeriile romane ale exploatarilor miniere aurifere comuna Rosia Montana, satul Rosia Montana, Alba.
Aceste vestigii nu sunt insa singurele existente in zona Muntilor Apuseni, numarul siturilor miniere identificate de cercetatori fiind impresionant. Este suficient sa amintim aici exploatarile aurifere antice si medievale din masivele Valcoi-Corabia si Rodu-Frasin din zona comunei Bucium, pe cele de pe valea Ariesului, de la Salciua si Lupsa sau din hotarul localitatilor Almasu Mare si Brad. Foarte putine dintre ele sunt din pacate inscrise in Lista monumetelor si siturilor istorice protejate, desi exista informatii publicate privind localizarea si vechimea lor6. Mai mult decat atat, noi proiecte de explorari miniere care sunt in curs7, multe in zone cu patrimoniu arheologic reperat, par sa urmeze exemplul "fratelui mai mare" de la Rosia Montana, ignorand complet sau tratand neglijent obligatiile legale. Este simptomatic faptul ca pe pagina de prezentare a proiectului de la Certej se marcheaza ca un aspect pozitiv lipsa (reala?) a patrimoniului arheologic, dupa cum la fel de simptomatica este prezenta in echipa manageriala a d-lui Nicolae Stanca, fost director al companiei de stat Minvest Deva SA, urmarit penal de DNA in afacerea concesiunii de la Rosia Montana8. Este interesant si faptul ca la punctul 27 de pe ordinea de zi a sedintei Comisiei Nationale de Arheologie, din 12 octombrie 2007, figureaza totusi un Raport de cercetare arheologic si istoric privind proiectul minier Certej. O analiza a bazei de date privind cercetarile arheologice din Romania in perioada 1983-20069 nu evidentiaza insa pentru teritoriul judetului Hunedoara nicio cercetare arheologica in zona Certej. A fost oare facuta doar in acest an si, in acest caz, a putut ea avea un caracter complet, care sa evalueze inclusiv impactul proiectului minier asupra peisajului zonei? Sunt intrebari al caror raspuns nu-l vom afla decat dupa ce continutul raportului va deveni public, odata cu publicarea on line de catre CIMEC a Cronicii cercetarilor arheologice pe anul 2007.
Pana atunci nu putem decat sa pledam pentru o introducere cat mai rapida a metodelor arheologiei peisajere10 in domeniul managementului si sustenabilitatii patrimoniului arheologic minier, atat in zona sitului Rosia Montana, cat si pentru intreaga zona a Muntilor Apuseni. Din perspectiva conservarii si valorificarii patrimoniului cultural, acest gen de abordare este vazuta la nivel mondial ca apartinand "celor mai bune practici". Intr-o perioada cand Romania cunoaste modificari majore de peisaj, conceptualizarea managementului resurselor arheologice in termenii specifici peisajului cultural trebuie sa treaca din domeniul teoretic in cel practic.
1. Vezi: http://www.cimec.ro/ProiecteEuropene/COSTA27/index.htm
2. Legea nr. 451 din 8 iulie 2002 pentru ratificarea Conventiei europene a peisajului, adoptata la Florenta la 20 octombrie 2000
3. Textul integral al scrisorii deschise este accesibil la adresa: http://www.rosiamontana.ro
4. Textul complet al scrisorii adresate de presedintele ICOMOS (International Council on Monuments and Sites) premierului Romaniei, Calin Popescu Tariceanu, este reprodus la adresa http://www.rosiamontana.org/documents/pdf/5020Tariceanu.pdf
5. Vezi: http://www.europanostra.org. Federatia paneuropeana a patrimoniului Europa Nostra a adresat in 2004 o scrisoare de protest presedintelui Ion Iliescu privind proiectul minier de la Rosia Montana
6. Este suficient sa amintesc aici V. Wollmann, Mineritul metalifer, extragerea sarii si carierele de piatra in Dacia Romana, Cluj-Napoca/Klausenburg, 1996; V. Boroneant, Arheologia pesterilor si minelor din Romania, Bucuresti, 2000
7. A se vedea ariile concesionate in zona Muntilor Apuseni de catre Ore-Leave Capital Inc. prin subsidiara sa Carpathian Gold Inc. (http://www.carpathiangold.com) si European Goldfields Limited (http://www.egoldfields.com)
8. Dosarul nr. 16/P/2006 aflat in lucru la DNA STA Alba Iulia, in care Dobre Mircea, Stanca Nicolae si Lazar Ion sunt invinuiti ca, in mod abuziv, au procedat, in mod nelegal, la derularea si semnarea unor contracte si acte aditionale la acestea cu firma Gabriel Resources, care au dus la pierderea de catre statul roman a unei "felii" importante din afacerea Rosia Montana (vezi articolul semnat de O. Hategan si D. Timonea in Romania libera din 6 iunie 2007
9. Disponibila la adresa: http://www.cimec.ro/Arheologie/arheologie-cercetari.htm
10. Termenul anglo-saxon de "landscape archaeology" nu are deocamdata un echivalent
incetatenit in literatura de specialitate romaneasca, poate si fiindca nici disciplina ca atare nu a fost aplicata decat intr-o faza incipienta in cercetarea arheologica de la noi. Dintre proiectele cu participare romaneasca care inglobeaza acest concept merita amintite European Landscape: Past, Present and Future, aflat sub coordonarea English Heritage, avand ca partener roman CIMEC, COST A27, avand ca participant din tara noastra tot CIMEC si, eventual, The Southern Romania Archaeological Project, la care participa, alaturi de arheologi de la Universitatea din Cardiff, specialisti de la muzeele din Bucuresti, Calarasi si Alexandria
IOANA BOGDAN CATANICIU
Patrimoniul cultural in pericol
Cred ca multa lume din tara isi pune intrebarea de ce se lungeste atat discutia privind aprobarea sau interzicerea definitiva a proiectului de exploatare exhaustiva a aurului de la Rosia Montana. In anii de "dictatura a proletariatului" am invatat ca una dintre cele mai eficiente modalitati de a se ajunge la rezultatul dorit de "reprezentantii autoalesi ai proletariatului", pe cale "pasnica", era o abordare demagogica (mincinoasa adica!) a chestiunii, pana ce toata lumea era satula si se declara invinsa sau devenea indiferenta.
Absenta unei atitudini transante a statului, dupa mai bine de sapte ani, ne ingrijoreaza, desi astazi exista ceva mai multe sanse ca "cei tacuti" sa continue lupta, chiar daca oponentii interesati dispun de o gama larga de mijloace, intre dezinformare si inchiderea "ochilor" institutionali (sau particulari), prin oferirea de "binemeritate recompense".
Raspunsul RMGC
Fac parte dintre numerosii contestatari carora RMGC a considerat necesar sa le raspunda. Nu m-am multumit sa citesc doar raspunsul ce mi-a fost adresat, am fost curioasa sa vad cum suna si alte raspunsuri. Pot afirma cu toata convingerea ca aceia care au redactat raspunsurile au un dispret suveran fata de cei care contesta cu argumente proiectul si varianta de dezvoltare pentru Rosia Montana propuse de Gold Corporation, fiind extrem de siguri ca institutiile cu care a intrat in contact vor sfarsi prin a da avizul favorabil! Am primit opt pagini in care mi se repeta toate cele ce erau in studiul de impact si mi se recomanda sa citesc acele materiale pe care le citasem si comentasem in contestatie. Totusi, exista o recunoastere a adevarului: "Studiul de Evaluare a Impactului asupra Mediului pentru zona Rosia Montana, depus la Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor in mai 2006, a fost redactat din perspectiva propunerii de implementare a unui proiect minier de catre RMGC, si nu din aceea a clasarii unei zone foarte vaste in Lista patrimoniului mondial".
Firma considera ca si-a indeplinit datoria cu cea mai mare "responsabilitate" si, ca urmare a cunoasterii in "detaliu" a galeriilor romane de la Rosia Montana, specialistii firmei au decretat ca nu sunt unice: "Exista, pe teritoriul Romaniei, o serie de situri cu caracteristici similare, foarte putin sau deloc investigate. Dintre acestea, 14 (Ruda-Brad, Stanija, Bucium - zona Vulcoi Corabia, cele de la Baita - Fizes, cele din zona Certej - Sacaramb, cele din zona Baia de Cris, precum si cele din zona Hanes - Almasul Mare) au oferit deja date certe asupra unui potential arheologic comparabil intr-o anumita masura celui al anticului Alburnus Maior, respectiv continand dovezi legate de exploatari aurifere, structuri de habitat si elemente de infrastructura asociata. Aceasta nu minimalizeaza semnificatia arheologica si istorica a Rosiei Montane, dar abordarea unilaterala si hiperbolizarea nejustificata nu fac decat sa umbreasca reala valoare stiintifica a sitului, care rezida tocmai din posibilitatea de raportare la exemplul oferit de cercetarea realizata aici. In concluzie, propunerile de clasare in Lista patrimoniului mondial - Lista UNESCO - sunt facute de catre stat si organismele sale abilitate, in cazul de fata de catre Ministerul Culturii si Cultelor, Institutul National al Monumentelor Istorice si Comisia Nationala a Monumentelor Istorice"1.
Deci, situl cunoscut de la Rosia Montana nu este unic, pentru ca sunt si alte exploatari antice pe teritoriul Romaniei si, daca se va gasi cineva sa le cerceteze, s-ar putea sa fie chiar identice cu cele de la Rosia. Putem sa o distrugem pe Venus din Milo, caci, nu-i asa, anticii s-au intrecut in a o sculpta pe zeita!
Cinismul acestei "gaselnite" pe care o vehiculeaza Gabriel Resources nu poate fi complet sesizat de cei care nu au avut curiozitatea sa acceseze situl firmei2 si sa obtina datele puse la indemana actionarilor potentiali3. Astfel, aflam ca, de fapt, Rosia Montana este doar primul pas intr-o exploatare ce se va amplifica in tot ceea ce s-a numit Cadrilaterul aurului. Gabriel Resources nu a repetat in cazul celorlalte proiecte "greseala" de a cere descarcari de sarcina arheologica, nu s-a mai "incurcat" sa se supuna legislatiei romanesti si internationale. Nimeni nu supravegheaza activitatea de "explorare" ce se desfasoara in aceste zone4.
Este foarte adevarat ca statul roman este cel care gestioneaza patrimoniul national si ca o face prin Ministerul Culturii.
Ca interesele firmei care a lansat proiectul si a pacalit actionari creduli intr-o imbogatire rapida cer distrugerea in proportie de 90% a zonei care, pentru orice roman, este un simbol nu mira pe nimeni. Intrebarea este cum poate explica Ministerul Culturii, menit prin lege sa apere patrimoniul cultural (din care o parte inestimabila, tocmai pentru ca ne lipsesc sursele scrise pentru cea mai mare parte a istoriei, este chiar acest patrimoniu arheologic!), ca a acceptat sa acorde descarcarile de sarcina arheologica pe obiective care se constituie intr-un complex cultural unic in Europa. Cum poate explica MCC ca, din 2002, a aprobat (inaintea cercetarii zonelor protejate de Legea 5/2000, anexa III) Planul de Urbanism General in care toate aceste zone, protejate ca fiind patrimoniu de interes national, au devenit zone industriale?
Ministerul Culturii, prin functionarii sai, manevrand in Comisia Nationala de Arheologie votul unor membri alesi in functie de obedienta, a acordat descarcari de sarcina arheologica pe descoperiri de monumente punctuale, in cea mai mare parte sapate partial, fara sa ia in considerare faptul evident ca ne aflam in fata unei asezari complexe, dispersate, alcatuita din cartiere aparute acolo unde era si mina in exploatare. Lasam la o parte faptul ca s-au cercetat mai ales cimitirele locuitorilor veniti din toata lumea romana si doar in cateva puncte locuirea propriu-zisa, ca s-a neglijat salvarea in situ a templelor descoperite, in stare exceptionala, dat fiind ca s-au pastrat atat zidurile pe o inaltime de 50-60 cm, cat si altarele votive (cu zecile), pe locul pe care s-au rasturnat.
Ministerul Culturii face abstractie de opinia cercetatorilor neimplicati in Programul National Alburnus Maior, a specialistilor din intreaga lume. Ministerul Culturii, indiferent cine este ministru, se considera obligat sa se solidarizeze cu ilegalitatile ce s-au succedat din 2001 si a facut recurs la hotararea instantei de a anula descarcarea de sarcina arheologica 5/2004... Nu este de mirare, caci ministrii sunt temporari, dar interesele castei functionarilor din minister raman aceleasi, indiferent de culoarea guvernului.
Tara Motilor
Avand informatia privind intreg Cadrilaterul aurului, am alcatuit un proiect de declarare a Tarii Motilor peisaj cultural in evolutie UNESCO. In ianuarie 2005, am dat proiectul Tara Motilor, Peisaj Cultural in primejdie5 doamnei ministru Mona Musca, sperand ca s-a schimbat ceva in atitudinea fata de protectia patrimoniului. Evident, acum Gabriel Resources poate sa ne arate cat de gresita este pozitia celor care afirma valoarea universala a patrimoniului din Rosia Montana. Singura instanta care poate face demersurile pentru ca sa se accepte inscrierea pe Lista patrimoniului mondial este Ministerul Culturii si Cultelor. Deci, Gabriel Resources poate raspunde linistit unui cetatean din Campeni (26 iulie 2006) ca: "Niciuna dintre galeriile miniere romane sau vreunul dintre vestigiile componente sau structurile construite din perimetrul siturilor de la Rosia Montana nu sunt inscrise in Lista patrimoniului mondial UNESCO".
Presedintele ICOMOS, dr. M. Petzet, a vizitat situl de la Rosia Montana tocmai pentru ca avea cunostinta de primejdia ce planeaza asupra lui si s-a adresat atat Ministerului Culturii, cat si premierului6, referindu-se la hotararile de la Zimbabwe si Pecs prin care se cerea stoparea imediata a proiectului si aducand la cunostinta faptul ca ICOMOS ar fi fericit sa sustina orice initiativa de conservare si promovare a siturilor istorice din zona, subliniind ca patrimoniul natural si cultural constituie un bun comun al cetatenilor romani si europeni si responsabilitatea protejarii este datoria autoritatilor romane si europene, mai cu seama dupa aderarea la UE.
Prin schimbarile succesive ale legislatiei dupa 1990, initiate de MCC, s-a ajuns in situatia ca el are monopolul patrimoniului cultural national. Din 19947 acest minister are initiativa legislativa, identifica, ba si cerceteaza, gestioneaza patrimonial imobilul, aproba orice clasare sau declasare. Acest minister are in subordine doar muzeele al caror obiectiv este sa detina valori mobile, cu putin interes pentru contextul descoperirii, mai ales daca este vorba de o piesa de tezaur. Nu este de mirare ca specialistii agreati de MCC nu au intelegere pentru situri de valoare definitorie pentru tara, cum este Rosia Montana, Apulum, Troesmis sau Valurile lui Traian din Dobrogea.
Lipsa unui invatamant de specialitate, mentalitatea creata in jumatate de secol de dictatura ca nu poti impiedica o hotarare "de sus" isi pune amprenta pe situatia patrimoniului cultural si, mai cu seama, asupra celui arheologic. Ne lipsesc specialisti in arhitectura antica, in managementul unor parcuri arheologice sau obiective UNESCO. Gabriel Resources a apelat la o firma din Marea Britanie8 ca sa i se faca o estimare a costurilor crearii unui sit UNESCO la Rosia Montana. Evident, evaluarea a avut din start o mare carenta, pentru ca li s-au cerut expertilor costurile pentru punerea in circuit muzeistic a intregii retele de galerii romane. Cine preconizeaza o astfel de solutie? Conservarea galeriilor romane nu inseamna vizitarea lor de catre turisti de la un capat la altul.
Gabriel Resources neaga posibilitatea crearii unui peisaj cultural UNESCO rentabil, dar vrea sa ne convinga de rentabilitatea prezervarii unei infime parti din patrimoniul cultural de la Rosia Montana care ar urma sa fie vizitat de turistii pe care nu i-ar deranja peisajul lunar sau, in timp, cel "remodelat" dupa modificarile radicale produse sub imperiul goanei dupa aur.
Prin inscrierea Tarii Motilor in Lista peisajelor culturale UNESCO, statul roman ar fi cel care ar promova dezvoltarea unei civilizatii originale create in cursul a doua milenii, intr-un mediu natural nu numai de o frumusete si valoare deosebite, dar si prin practicarea de catre autohtoni si colonisti a exploatarii bogatiilor neferoase. Intr-o prima etapa, va trebui continuata cercetarea pentru a se recupera complet patrimoniul arheologic. In acceptiunea de patrimoniu arheologic sunt incluse nu numai siturile preistorice si antice, ci si cele medievale si arheologia industriala. Un complex proces de cercetare si proiectare va duce la alcatuirea unui plan pe termen lung de conservare si punere in valoare a patrimoniului cultural (nu numai a celui arheologic, care insa se constituie in nucleul acestui peisaj cultural).
Programe europene vor putea fi folosite la finantarea in parteneriat a costurilor de cercetare si proiectare a planului de management. Populatia locala va fi cea care va participa la intreaga actiune de punere in valoare a unui astfel de sit UNESCO, posibilitatile de dezvoltare a societatii si a fiecarui individ fiind practic nelimitate.
Peisajul cultural va avea o suprafata propriu-zisa de 3.724 km2, iar zona de contact de 1.700 km2, in total 5.424 km2, cuprinzand: Certeju (Hd) - Geoagiu Bai (baile romane) - Ardeu (fortificatie dacica) - Gura Ampoitei (neolitic) - Rameti (biserica din sec. XIII) - Rimetea (sat de fierari unguri) - Buru - Baisoara - Iara (mina si asezarea romana necercetate) - Albac - Ursoaia - Scarisoara - Arieseni (biserica de lemn) - Vf. Piatra Aradului - Halmagiu - Vata de Jos - Baia de Cris - Brad (mine romane si asezare, Muzeul Aurului).
Studiul vestigiilor exploatarilor miniere nu se va constitui intr-un obiectiv pur stiintific, ci va constitui un desavarsit mijloc de educare prin turism cultural. Cercetarea si managementul patrimoniului arheologic vor crea zonei astazi defavorizate o dezvoltare benefica.
Exploatarile miniere constituie nucleul acestui peisaj cultural pana in epoca moderna. Exploatarea filoanelor aurifere in timpul apartenentei Transilvaniei la Imperiul Habsburgic a implicat noi colonizari, de aceasta data cu saxoni. Ca urmare, a aparut o forma de locuire semiurbana in care s-a dezvoltat o arhitectura originala. Probleme de arhitectura extrem de interesante, privind receptarea stilurilor europene intr-un mod particular (si foarte expresiv) de adecvare la o "modernitate" inteleasa in "culori" locale.
Este de subliniat ca in Tara Motilor este caracteristica o locuire rasfirata, o locuire in "cranguri", mici grupuri de ferme construite pe proprietatea individuala. Traditiile stravechi, dezvoltarea unor mestesuguri caracteristice, mai cu seama o civilizatie a lemnului de o frumusete remarcabila sunt in primejdia de a disparea prin stramutarea locuitorilor si crearea unor "noi asezari" care nu au nimic in comun cu cultura dezvoltata in aceste regiuni.
Imprejurarea ca peisajul natural este de o valoare deosebita, fiind presarat cu monumente ale naturii, vine sa sporeasca nevoia declararii ca peisaj cultural evolutiv aceasta Tara a Motilor.
Criteriile pe baza carora se propune inscrierea ca peisaj cultural sunt:
1) specificul si valoarea peisajului natural - imbinarea peisajelor carstice cu cele vulcanice;
2) dezvoltarea unui habitat original, depinzand de configuratia geografica, de tipul de proprietate si de bogatiile naturale; sate rasfirate (sate-cranguri) cu arhitectura specifica;
3) aportul de civilizatie; prin colonizari organizate de Imperiul Roman si ulterior si de statul austro-ungar s-a creat o civilizatie originala, prin asimilarea diferitelor influente;
4) caracterul specific al civilizatiei multietnice dezvoltata in mediu determinant;
5) evolutia tehnicii miniere din preistorie pana in sec. XX constituie cel mai insemnat criteriu de inscriere ca peisaj cultural mondial;
6) posibilitatea de a crea un intins spatiu de dezvoltare pentru turism educational si cultural;
7) posibilitatea de a obtine prosperitatea regiunii si de a cointeresa populatia in conservarea specificului zonal si a-l dezvolta fara a-l violenta.
Administrarea peisajului cultural ar putea reveni atat institutelor Academiei, cat si muzeelor zonale. Exista o ierarhie a acestor institutii care pot acoperi totalitatea sarcinilor de administrare. Autoritatile locale, care, la adunarea de la Campeni din 12 mai 2003, s-au pronuntat pentru dezvoltarea fara cianuri a zonei Motilor, se vor implica in punerea in valoare a patrimoniului propriu.
Legislatia mondiala de protectie a patrimoniului cultural accentueaza nevoia ca acest act sa fie o datorie si o bucurie pentru intreaga comunitate, pentru fiecare individ in parte9. Acest deziderat se poate atinge doar printr-o permanenta educare.
Principial, statele sunt cele interesate in protectia patrimoniului cultural national si toate conventiile europene sau mondiale precizeaza ca statele semnatare sunt cele care trebuie sa le puna in aplicare. Protectia patrimoniului cultural trebuie promovata de fiecare stat ca un element major al obiectivelor dezvoltarii durabile, al diversitatii culturale si al creatiei contemporane10. Statele trebuie sa ia acele masuri care sa asigure respectul integritatii patrimoniului cultural cu valorile inerente11.
Afirmatia din raspunsul Gabriel Resources la contestatia adresata MMGA ca "UNESCO nu este un organism care se substituie autoritatilor nationale cu competenta in domeniul patrimoniului cultural" este partial adevarata, dar asta nu inseamna ca Romania poate sa se derobeze de la legislatia europeana si mondiala pe care a ratificat-o, asa ca toate demersurile celor implicati in protectia patrimoniului cultural national sunt menite sa dea o mana de ajutor MCC.
1. Vol. 72, iunie 2007. Raspuns referitor la contestatia (nr. de inregistrare 3.030) depusa la MMGA cu privire la capitolele ce trateaza patrimoniul cultural, p. 4
2. www.gabrielresources.com
3. http://www.gl.rhul.ac.uk/geode/ABCD/Apuseni.html
4. "Gabriel commenced work at Rodu-Frasin during it’s 2001 exploration program and has subsequently completed 29,781 metres of channel sampling, consisting of 15,417 metres of underground sampling and 14,364 metres of surface channel sampling, as well as geological mapping to define mineralization and alteration over an area measuring approximately 2 km by 1.5 km. The Rodu-Frasin project occurs approximately 4 km south-east of Gabriel’s 80% owned +10 million ounce Rosia Montana gold project, currently being developed by Gabriel. A general location map of the Rodu-Frasin project, illustrating its proximity to the Rosia Montana project, is attached as Schedule A". Contact: Simon Lawrence at Gabriel Resources Ltd. (416) 955-9200 or infoAgabrielresources.com. Sau: "In 2001, European Goldfields completed a total of 26,497 m of reverse-circulation drilling and 7,430 m diamond core drilling on an 80 m x 80 m grid and identified two major zones of mineralisation." Iar mai departe: "The focus of exploration at Sacaramb in 2003 will be to evaluate this broad area of anomalous soil geochemistry with surface trenching and reverse circulation drilling".
5. Cultural Landscape in Evolution - "Tara Motilor" - Ulpianum, proposed for the inclusion in the List of World Heritage in Danger, WH III, 80, IV
6. Scris. Paris, 15 iunie 2007, cu nr. MP/GJ/50
7. Ordonanta de guvern nr. 68, publicata in MO nr. 247/31 august 1994: Directia Monumentelor, Ansamblurilor si Siturilor Istorice devine un simplu departament al Ministerului Culturii
8. Evaluarea costurilor lucrarilor de amenajare a retelelor miniere istorice din masivul Carnic elaborata în colaborare de catre firmele britanice Gifford, Geo-Design si Forkers Ltd.
9. Convention-cadre du Conseil de l’Europe sur la valeur du patrimoine culturel pour la société, Faro, 27 octombrie 2005, art. 1 cu referinte la cele anterioare
10. aceeasi conventie, art. 5 e
11. idem art. 9, al. 1
BOGDAN DIACONU, CSR Romania
Rosia Montana este peste tot
Oricare i-ar fi deznodamantul, cazul Gabriel Resources - Rosia Montana ramane una dintre acele graitoare lectii despre felul in care ne administram liber spatiul social al nevoilor si sperantelor. Tergiversarea si incapacitatea de a decide, ambiguitatea si inconsecventa actiunilor, ignoranta si nepasarea insotesc intreg traseul acestei povesti. Cine trebuie sa decida in cutare si cutare problema si ce instrumente de decizie au cei care trebuie sa decida? Ce obligatii legale si ce responsabilitati morale au cei cu putere de decizie? Ce drepturi au cei afectati si ce cai legale au ei la dispozitie pentru a-si apara drepturile? Cum decid cei afectati, cum isi folosesc ei drepturile, ce trebuie sa stie ei pentru a actiona in cunostinta de cauza, ce alternative li se ofera atunci cand sunt pusi sa aleaga? Sunt nedumeriri care au facut posibila o controversa prea mult prelungita si cu un final parca prea mult lasat la voia intamplarii. Sunt intrebari nascute de acele spatii in care libertatea, neechipata cu instrumente de decizie si cu obligatii pe masura drepturilor, nu gaseste raspunsuri pentru nevoile comunitatilor.
Binele si raul se hranesc din aceeasi combustie, interesul propriu. Ca optiuni, raul si binele sunt la fel de tentante atunci cand ne servesc interesele. Calea cea mai eficienta de a evita raul nu este aceea de a-l interzice, ci aceea de a-l face neatragator, ca alternativa neinteresanta la un bine mai profitabil. Asta presupune nu doar libertate de a decide, ci si optiuni reale si posibilitatea de a alege in cunostinta de cauza. Adica, alternative si repere.
Repere
In domeniul responsabilitatii sociale corporatiste, domeniu care tine de spatiul etic, nereglementat, al deciziilor de management care se iau in mediile de afaceri, s-au impus cateva principii de actiune in problemele de mediu: managementul mediului, responsabilitatea fata de mediu, sustenabilitatea sau dezvoltarea durabila, performanta corporatista de mediu, auditul de mediu, raportarea si certificarea de mediu. Nu exista definitii unanim acceptate pentru acesti termeni, insa companiile au la dispozitie instrumente de decizie care le pot ajuta sa actioneze atunci cand se confrunta ori se pot confrunta cu probleme de mediu: ghiduri de actiune, standarde internationale si metodologii de evaluare a impactului asupra mediului.
Conform principiului responsabilitatii sociale corporatiste, o organizatie trebuie sa isi asume responsabilitati nu doar fata de proprietari sau investitori, ci fata de toate grupurile de care depinde sau pe care le poate afecta prin deciziile ei. Obiectivul unei companii nu mai este exclusiv acela de a face profit in conditiile legii, ci acela de a identifica strategii de profit in acord cu interesele celor de care depinde in dezvoltarea ei si ale celor pe care ii poate afecta prin activitatile ei, angajati, consumatori, comunitati din proximitate. In acest context, responsabilitatea fata de mediu a devenit o obligatie morala care, desi voluntara, este general acceptata in mediile occidentale de afaceri.
Responsabilitatea fata de mediu implica prevenirea sau minimizarea impactului negativ direct si indirect pe care il pot avea procesul de productie, produsele propriu-zise, ambalarea, transportul, distribuirea, utilizarea si indepartarea produselor dupa utilizare. Acest tip de responsabilitate acopera probleme precum: utilizarea resurselor naturale; managementul reziduurilor rezultate in urma procesului de productie; reciclarea materialelor recuperabile si folosirea materialelor reciclate; promovarea, prin marketing, a produselor, companiilor si marcilor nedistructive fata de mediu; investitii in cercetare si in noi tehnologii pentru reducerea consumului de energie si pentru prevenirea si controlul poluarii. Reducerea impactului asupra mediului se realizeaza prin: crearea de produse din materiale nepoluante si reciclabile; reciclarea materialelor si utilizarea responsabila a resurselor; folosirea de ambalaje din materiale reciclabile; reducerea consumului de combustibil pentru transport, in scopul achizitionarii materiei prime si al distribuirii produselor; alegerea acelor parteneri de afaceri, furnizori si distribuitori care respecta standardele minime de mediu.
Date fiind complexitatea problemelor de mediu, dificultatea de anticipare si de evaluare a impactului asupra mediului, imposibilitatea de a circumscrie in timp si spatiu riscurile de mediu ale unor industrii, responsabilitatea fata de mediu nu poate fi pusa exclusiv pe seama unei companii si nici macar exclusiv pe seama mediului de afaceri. Vorbim de un lant de responsabilitati impartite in intreg lantul de productie, de la compania care exploateaza resursele naturale pana la producator si distribuitor, impartite, de asemenea, in relatia dintre producatori si utilizatori, dintre mediul de afaceri, comunitati si autoritati. Depindem unii de altii si singura noastra sansa de a ne fi mai bine este aceea de a cunoaste aceste interdependente si de a intelege ca drepturile noastre nu sunt decat reversul responsabilitatilor pe care ni le asumam.
Sustenabilitatea priveste dezvoltarea pe termen lung, posibila doar prin definirea unor politici in acord cu interesele comunitatii locale si nedistructive fata de mediu. Dupa Paul Hawken (The Ecology of Commerce, Harper Business, 1993), vorbim de dezvoltare sustenabila in cazul unei companii care: utilizeaza in procesul de productie materiale realizate la nivel local; este responsabila fata de mediu; apeleaza la resurse locale de capital; respecta drepturile angajatilor; ofera produse de calitate, a caror utilizare nu afecteaza mediul; isi respecta si educa publicul consumator.
The Lowell Center of Sustainable Production al Universitatii din Massachusetts defineste productia sustenabila drept crearea de bunuri si servicii prin utilizarea de procese eficiente din punct de vedere economic si care: nu polueaza; conserva energia si resursele naturale; nu afecteaza sanatatea si siguranta angajatilor, consumatorilor si comunitatilor din vecinatate. Astfel, managementul sustenabil este o strategie de profit pe termen lung care genereaza beneficii atat pentru companie, cat si pentru angajati si comunitatile locale. The Lowell Center defineste un set de 10 Principii ale Productiei Sustenabile, dintre care relevante aici sunt trei: 1) Deseurile si materialele daunatoare mediului trebuie reduse cantitativ, reciclate si, cand este posibil, eliminate; 2) Substantele chimice care afecteaza sanatatea oamenilor trebuie eliminate; 3) Procesul de productie si tehnologiile trebuie concepute in asa fel incat sa se minimizeze consumul de energie si de materii prime si sa se reduca ori sa se elimine substantele chimice poluante.
Alternative?
"Capitalismul - amintesc Donna J. Wood s.a., Global Business Citizenship, 2006 - isi indeplineste cel mai bine promisiunea de a oferi bunastare atunci cand asigura dezvoltarea unor comunitati puternice, oferind oportunitati intr-un spatiu al libertatii si demnitatii. Economistii stiu, capitalismul functioneaza cel mai bine atunci cand indivizii pot actiona liber, avand acces la informatiile necesare, intr-un cadru care le protejeaza proprietatea si celelalte drepturi." Pot, oare, familiile din Rosia Montana sa actioneze cu adevarat liber? Care sunt optiunile lor?
Nenumarate argumente fac ca expresii precum "minerit responsabil", "interes comun", "viziune pe termen lung", "programe si parteneriate in sprijinul dezvoltarii durabile" sa para, publicate in web-site-ul companiei Gabriel Resources, simple slogane publicitare. Nu poate fi numit "minerit responsabil" si "dezvoltare durabila" un proiect care, de dragul unor resurse epuizabile in cativa ani, necesita "achizitionarea a aproximativ 1663,89 hectare de teren si stramutarea a aproximativ 974 de gospodarii" pentru o "exploatare la scara mare" si de risc de mediu chiar in inima unor comunitati. Gabriel Resources nu propune comunitatii un proiect de dezvoltare sustenabila, ci doar ofera unor locuitori perspectiva unei inavutiri rapide prin vanzarea proprietatilor din zonele ce urmeaza a fi exploatate. Riscurile de mediu atrase de utilizarea cianurilor la scara industriala, forma agresiva de exploatare, lipsa de perspectiva in dezvoltarea industriilor alternative mineritului, costurile de oportunitate create prin descurajarea turismului si a agriculturii locale fac ca proiectul Rosia Montana sa nu poata genera dezvoltare pe termen lung. Care sunt, insa, alternativele?
In administratia publica, tergiversarea, culpa cel mai adesea nesanctionata, poate avea consecinte chiar mai daunatoare decat incalcarea legii. In cazul Rosia Montana, tergiversarea face ca argumentul cel mai puternic al companiei Gabriel Resources, lipsa de alternative serioase de dezvoltare locala, sa ramana valabil. "Ar fi infantil sa propunem (asa cum a facut Academia Romana) ca alternative agricultura pe un sol acid sau o economie bazata pe culesul ciupercilor si pe mestesugurile in lemn", declara Eddie O’Hara, raportor general al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, in Raportul de informare asupra Rosiei Montane, Consiliul Europei, decembrie 2004, citat de site-ul companiei, www.rmgc.ro. Conform aceluiasi web-site, "n iciun ONG care se opune noii mine de la Rosia Montana nu a propus o alternativa de remediere ecologica a zonei".
Specificul monoindustrial al economiei locale, pozitia de cvasi-monopol a companiei, impactul social si cultural creat prin stramutarea comunitatii locale, riscurile de mediu ii obliga pe fostii si actualii proprietari si administratori ai minelor locale, statul si compania Gabriel Resources, sa-si asume responsabilitati mai mari decat cele cerute de lege. Nici statul, nici organizatiile nonguvernamentale, nici mediul de afaceri nu par a oferi comunitatii alternative reale. Lipsiti de optiuni, localnicii au de ales intre saracie intr-un mediu oricum poluat si promisiunea unor beneficii rapide, insotita de costuri sociale si riscuri mari de mediu.
Proprietari pe un pamant care ascunde minereu aurifer, localnicii nu au cu adevarat libertatea de a alege. Rosia Montana se naste in toate acele situatii ambigue in care statul joaca in acelasi timp roluri diferite, de coproprietar al unei companii de minerit controversate, de legiuitor care defineste normele industriei, de controlor care stabileste conformitatea cu aceste norme. Rosia Montana este peste tot acolo unde statul a creat comunitati incapabile sa se autoguverneze, comunitati lipsite de viitor, pe care saracia le impinge sa-si vanda trecutul.
