De același autor
Ca un revelator al faliilor profunde din cultura noastră a funcţionat freamătul iscat de textele mele recente, referitoare la expunerea extensivă şi manipulatoare a formaţiunii Călin Dan/subREAL de către MNAC (instituţie “naţională”, dar cu agendă privată) în anii 2010, 2011, 2012 şi 2013. Abia cu textul publicat săptămîna trecută de către Călin Dan în Observator Cultural, Kesslerul. Avatarele media ale unei subculturi, a fost străpuns însă orizontul (inavuabil, altfel) al structurilor mentale de profunzime, mascate de alergia la criticismul criticii. Arta e doar un termen minor în acest joc secund, chiar grav. Nu, nu e vorba despre micile jocuri de putere, de tranzacţiile oneroase sau de cine ştie ce culpabilităţi justiţiabile, la care nu făceam nici un fel de trimitere, dar pe care reacţiile şi sensibilităţile respectivei platforme le-au făcut vizibile.
Nici despre atacul la persoană, explicit şi exclusiv, în care se constituie producţia publicistică a unui -cîndva- critic de artă promiţător, ce se compromite cu un pamflet prin care denunţă un presupus pamfletar, în ale cărui texte (acuzate de vulgaritate) nu poate fi găsită nici o producţie de o asemenea încrîncenare vindicativă. E vorba despre altceva, ceva ce transpiră din întregul text al lui Călin Dan, de la primul său cuvînt: “Erwinkesslerul”, pînă la ultimele: “cînd praful se va aşterne”. Ecokiller poate fi denumită mentalitatea pe care o denotă reducerea adversarului strict la biologie, fiziologie şi patologie, urmată de recomandarea îndepărtării sale din ecosistemul social “sănătos”, ce se revarsă în cascadă din Călin Dan. “Erwinkesslerul” e ţiganul, evreul, românul (pentru francezi, olandezi) sau orice altă denominaţie echivalentă, prin care se face referire alienantă la un individ ca specie, etnie sau rasă-intrus, ce strică ordinea “firească” a lumii “noastre”. Individul-specie cu numele meu e “adaptat fiziologic… la scandal”, după neo-lombrosianul Călin Dan.
Dincolo de injurie, oare ce poate să însemne asta, altceva decît stigmatizarea persoanei pe temeiul unor (închipuite) tare genetice? Cum a putut o revistă de cultură să publice o asemenea enormitate fascistoidă, similară cu acuza de adaptare la cerşetorie adusă românilor, actualmente, în Occidentul civilizat?! Cum a putut un “om de cultură” să scrie că cititorii sînt o “audienţă formată din alte spirite frustrate” în condiţiile în care acum imensa majoritate a cititorilor nu sînt captivi ci flexibili, navighează dintr-o tabără în alta, îşi negociază şi îşi definesc mereu poziţiile prin raportare la diverse repere? Imaginea apocaliptică, a unei mase de zombie frustraţi, alimentaţi cu criticism vulgar, contrastează flagrant cu starea reală a culturii (vizuale) recente, care este extrem de deschisă, multipolară.
Cum s-a ajuns ca în 2013 cineva să fie caracterizat şi condamnat ca fiind “absorbit în biologia universului său” şi să se gloseze despre “natura paradoxală a fiziologiei” unui publicist?! Interogaţiile de mai sus nu sînt retorice. Istoria acestei alunecări spre extremism a discursului elitist progresist este lungă la noi şi relevantă, chiar (şi) în artele vizuale. Într-un interviu cu Gheorghe Dinu (avangardistul Stephane Roll) din Integral 11, 1927, Maxy îşi etala convingerile antidemocratice în termeni similari: “Democraţia care a inventat enciclopedia, a sădit-o în sufletul fiecărei personalităţi de băcan sau cămătar... arta nouă, adică arta (sublinierea lui Maxy) se refuză democratică (democraţiei, n.n.), se refuză la vulgaritate.” În 1933, odată cu ascensiunea la putere a naziştilor în Germania, Maxy, un admirator declarat al lui Mussolini, participa la expoziţia fascistă de la Roma, dedicată futurismului. Aceasta nu l-a împiedicat ca, în 1945 să organizeze prima expoziţie realist-socialistă din România, iar apoi să ocupe, din 1950 pînă în 1971, poziţia de director al Muzeului Naţional de Artă. Maxy a fost un sicofant al autoritarismului de orice confesiune, un promotor neabătut (şi ca avangardist, şi ca proletcultist) al organicismului, al darwinismului social şi cultural încuibat nu doar în nazism, ci şi în materialismul istoric stalinist, infuzat ca un venin cu efect întîrziat (după cum se vede) şi culturii noastre.
Conceperea societăţii şi a culturii drept un organism conformat exclusiv potrivit Puterii, şi pentru care “diferenţa” este doar o tulburare metabolică, fiziologică, ce trebuie extirpată (Călin Dan conjură suav “praful” să se aşeze pe numele meu, dar Maxy îşi trimitea oponenţii direct în “frigider”) ţine însă nu doar de rădăcinile marxiste ale formaţiei lui Călin Dan (prin primul său volum el deja servea regimul, din 1982), ci şi de ceea ce a constituit obiectul unei bune părţi a criticii mele de artă din ultimii 20 de ani: platforma pseudo-progresistă subREAL-CSAC-MNAC, care a cultivat cu obstinaţie o scindare a scenei artistice locale între “antici” (uapişti etc.) şi “moderni” (doar ei, cei ce operau segregarea). Convingerea, la fel de darwinistă cultural, că doar cultura vizuală tehnologistă şi progresistă (în adîncul căreia dospea autoritarist organicismul) este sortită propăşirii, a afectat profund dezvoltarea lumii artistice locale. A asfixiat, prin metodele şi modelele impuse, pînă în anii 2000-2005, regăsirea de sine a picturii, genul care, la ora actuală, atrage atenţia internaţională asupra artei româneşti. A denaturat, prin instrumentalismul şi cinismul tehnocrat cultivat, tot ceea ce însemna implicare socială autentică. Iar acum, cu texte şi idei skinhead, ce arată volatilitatea politică a progresiştilor şi genealogia lor totalitaristă, împinge lumea artistică spre populism, luînd ostatic Observatorul Cultural.
Nu aş fi răspuns invectivei lui Călin Dan dacă ar fi fost vorba doar despre persoana mea, ce nu e vizată de fantasmele sale. Prin expoziţiile din ultimii ani am cartografiat derivele avangardei istorice locale, dilemele artei anti-comuniste şi arta ca lifestyle a momentului. Şi nu am fost absolut niciodată şef (nici cu, nici fără ghilimele, spre deosebire de Călin Dan, care a fost şef şi cu şi fără ghilimele), am o fiziologie neproblematică, fericirea mea personală e completă, sînt înconjurat de colaboratori competenţi şi am realizări măsurabile în volume, nu neapărat în notorietate, care îl fascinează doar pe Călin Dan. Proiecţiile negative ale unui “artist” exasperat la adresa unui critic sînt însă cu totul altceva decît invocarea, într-o dispută culturală, cu obstinaţie (ce ţine de sistem, de ideologie, de mentalitate) a persoanei ca entitate strict biologică. Nu tezele dau chipul omului, ci cuvintele în care le îmbracă, şi care îl dau de gol. Cuvintele lui Călin Dan deschid calea otrăvită pe care se pot încolona progresiştii, mărşăluind neştiut spre o ecologie umană modelată de mituri extremiste.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2019/07/Ursula von der Leyen.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/02/Trump si zelenski.jfif)
Comentarii 12
ioachim - 01-18-2013
Dana este cazul tipic de nulitate care vrea cu orice pret sa fie bagata in seama. Desi locul ei este la taraba in talcioc, cu tot cu productiile ei de scoala populara de arta, intr-o tara ca Romania, ea a reusit sa se catere (sprijinita si de sotul ei), pe cracile cele mai de sus ale uap. De acolo, incearca sa faca mici jocuri de putere, santajand pe cine poate si crezandu-se o mare eminenta cenusie. De fapt, toti colegii ei stiu ca e un personaj jalnic si fara caracter.
RăspundeAndrei - 01-16-2013
Domnule Kessler, va felicit pentru articol. Si am o intrebare: aceste expozitii se fac din bani publici? Ce buget se aloca? Cum se incredinteaza contractele? Cheltuielile se fac prin concurs/licitatii, sau banii sunt cheltuiti ilegal? (Incredintati "prietenilor".)
Răspundeeugen marinescu - 01-16-2013
Andrei, da' tu cine esti? Ce vrei tu sa spui? Spune direct nu te rusina. Nu ne-a facut nimeni cunostinta dar foloseste argumente, s-ar putea sa functioneze si fara sa-mi cunosti familia.
Răspundeeugen marinescu - 01-16-2013
Dana, de unde stii tu atitea? Lucrezi la UAP? Ai tu voie sa dezvalui acte interne de la UAP?
RăspundeDana - 01-16-2013
M'da, e normal sa scrie asa despre un grup comic involuntar - SubReal. Numai Tociu si Palade ii mai concureaza. Doi pomanagii ce cersesc ateliere - se muta diletant de la multimedia la grafica. Stau cu mana intinsa la usile UAP. Mai mult: unul e prezentat ca "un caz social"- ca sta cu mama, tata, soacra, sotia si copilul in ntr-un apartament derizoriu. Asa ca merita si el un atelier. In viata lui nu a facut o expozitie de grafica. Da ce pretentii putem avea de la cersetori? '
RăspundeVladimir B. - 01-16-2013
Asist, cu oarece intirziere, poate si din cauza sarbatorilor trecute, poate pentru ca am considerat pina la un moment dat polemica aceasta cam fara fond, dar acum nu mai cred asa. E bine ca omul sa aiba ragazul cugetarii, a unei bune asezari in raport cu o problema. Consider cu absoluta responsabilitate ca daca actul criticii de arta inca nu a sucombat in Romania, o datoram lui Erwin Kessler, nicidecum indivizilor si poate individelor (vezi replica MNAC) care transfroma orice discurs personal, autist in esenta, intr-o "afacere publica". Perfect de acord cu toate judecatile formulate si exprimate de EK, in "chestiunea MNAC-CSAC-SubREAL". Acestea au fost si vor ramine structuri (CSAC ca o referinta de subsol doar a artei locale post-somuniste!) clientelare, autosufuciente, impenetrabile, oricit de "public" si "national" s-ar crede si pretinde MNAC. Nimic din ce au facut si fac nu este in folosul celor doua sintagme pe care pretind ca le reprezinta. Pentru ca nu au fost niciodata capabile de dialog, echidistanta, critica si analiza in maniera celei practicate de EK. Zilele trecute un mare artist contemporan Ion Grigorescu imi scria rindurile ce urmeaza: "Replica ar trebui sa vina din iubire, din dorinta de a comunica, de a continua sa discuti, de a spune ce crezi ca intereseaza si nu a fost observat". Nimic din prestatia oamenilor si a institutiilor evocate acana - nu practica genul acesta de judecata! Poate ca nu a venit vremea? Dar noi ce vina avem sa asteptam pasivi?
RăspundeAndrei - 01-16-2013
Eugen, tu cine esti? Roxana Trestioreanu Kiraly sau Aurora Kiraly? Ca aveti asociatie familiala :)
RăspundeDavid - 01-16-2013
Iosif kiraly a stiut sa-si promoveze iubita in rol de nevasta. Si sa promoveze tinerii artisti (studentii) dupa interese strict personale: sunt "bagati in fata" cei ce au parinti ce cotizeaza la Maestrul SubReal. Referinte: http://www.nettime.org/Lists-Archives/nettime-ro-0303/msg00012.html http://old.nabble.com/UNA-m-a-dat-afara-ca-sa-expuna-in-atelierul-meu-to30076003.html#a30076003
RăspundeLoverhater - 01-16-2013
Mausoleul National de Artrebuisafiearta din Romania. Subscriu textului(elor) Dumneavoastra. Si regret lipsa discursului constructiv din polemica generala si (specific) culturala a zilelor noastre. Insa, mai devreme sau mai tarziu, vom realiza ca atat pericolul suprainformarii cat si al dezinformarii duc spre aceasi groapa: criptocultura. Si, aferent, spre acelasi nimb, mult prea vizibila/aclamata subcultura. popcultura. micisiberecultura. A se citi Arta Contemporana (doar la noi).
Răspundeeugen marinescu - 01-16-2013
da-le la artisti, da-le la artisti pe circa ca merita ervine!!
RăspundeMada - 01-16-2013
Stimabile, dati-mi voie, cheia fascista in care cititi textul lui Calin Dan este exagerata. Cineva care nu accepta critica si scoate sintagme din context si le conoteaza dupa bunul plac, isi pierde si bruma de credibilitate pe care o mai are. Sincera sa fiu, ma asteptam sa raspundeti la acuzatia pe care intreaga breasla v-o aduce de ani buni, aceea de a va fi intemeiat celebritatea pe atac si vituperare, nu prea conteaza impotriva cui... Mi-am dorit sa citesc in toti acesti ani un singur text fara venin, despre unul dintre artisti, altul decat cei cinci pe care ii agreati... Discursul critic demolator care nu propune nimic in loc, ramane sterp...
RăspundeCititorul cel Cumplit - 01-15-2013
TURNESOL sau CURNASOL sau nu doar despre C.D.-ul UNUI STALINISM REGASIT , IMPRESIONANT .... Artistul ÅŸi Conceptorul si etc. s.a., s.a.m.d., care ca orice artist, iubeste prin excelenta, "excelent", libertatea de exprimare, dovedind-o recent, dindu-si drumul imaginatiei securizante a securistului intocmitor de caracterizari si note de DOSAR despre "oameni" scriind intr-un stil "becalian-ist-ism" stilizat-abstract-prost-modern, si teribil ascuns-APARAT, dibaci si neaos autentic sub aripa functionarilor de serviciu, cenzorii-cerberi de trista amintire-sorginte-realitate, azi mai vie decit niciodata, dureros-concreta si incarcata de semnificatiile tulburatoare ale CENZURII ideologice SELECTIVE de partid UNIC-Multilateral Dezvoltat, tocmai intr-un ziar de cultura, observatii si politichie ideologica plicticos-politicoasa, care pe ici si pe colo, din cind in cind, cu exceptii-capcane atragatoare, mai trece cu vederea cite-o scapare interesanta .....Devine tot mai intens si profund evident, ca Romania nu poate iesi din menghina-ghiarelor devoratoare ale Comunismului democratic Capitalist instaurat cu JAPCA din decembrie 1989.....fals calin, calin dan dovedeste aptitudini si talent scriitoricesc formal informationist formatat "excelent" dupa toate regulile artelor KaGheBiste....DAR DOAR ATIT, caci muzica C.D.-ului gijiie "excelent" groaznic precum ca cea a multor intelectuali, mai celebri sau mai putin, consacrati monumente ale culturii romanesti sau nu, care au luat, iau parte, sustinut, devotati, cultivind si intretinind subtil, continuu de 23 de ani KACIRMAUA ca dans prin "execelenta" manipulatoriu, imprimat si pe un C.D. deformat "excelent" de acest concept al prost-modernismului-comunismului-securist-securizant sufocant doctrinar Cretinoid Dur, suplu blocat in proiect, ca emfaza expusa convivial intr-o "excelenta" expunere eczematica expozitionala, confirmatoare "execelent" a progresului Concret al Declinului absolut, Drogat Complet "excelent" de "ghilimele" excelente...Nu va pricepe "dan" ce va pricepe "calin" si viciu-versa. EXCELENT !
Răspunde