Madalin Hodor

Actuala conducere, blocată în propria bulă de tip sectă, consideră că totul este perfect, nu suportă criticile și este îndrăgostită, narcisist, de propria imagine. De fapt, a devenit veche în politică.

Imaginea de etapă ne arată că lupta în PNL este foarte strânsă. Ambii candidați s-au angajat într-o competiție contra cronometru pentru a capta bunăvoința și mai ales voturile organizațiilor teritoriale.

„Umanismul nu înseamnă capitulare în faţa duşmanului! Umanismul înseamnă apărarea poporului, integrităţii ţării şi socialismului.” Vorbe celebre, spuse într-un context celebru.

Mai contează oare dacă de vină sunt puterea de după 1990, serviciile, procurorii militari, judecătorii, cadrul legislativ, securiștii, MApN? Încălzește pe cineva? Nu.

După trei ani de proces, pot spune că buncărul s-a fisurat. Și nu numai cel în care ședea liniștit domnul Cristoiu.

AUR este o amenințare serioasă la adresa democrației românești, o democrație care nu este consolidată, care nu beneficiază de instituții puternice și nici de o susținere populară activă.

În decembrie 1989, ministrul apărării, Vasile Milea, era informator al Securităţii, iar următorul (Stănculescu) fusese şi el. Chiar Milea îi semnase referinţele lui Stănculescu ca să devină informator.

Pacepa nu a inventat corupția, nici cea din DIE, nici cea din aparatul de stat. A fost suficient de inteligent încât să se folosească de ea pentru a ajunge până în cercul lui Nicolae Ceaușescu

Cazul Pacepa expune o dispută recurentă şi de profunzime, care priveşte tematica mult mai largă a deconspirării Securităţii şi a „războiului pe memorie”.

Moartea fostului general de Securitate Ioan Mihai Pacepa a reaprins polemica despre rolul său în spionajul comunist și impactul pe care l-a avut defectarea sa, în 1978, asupra regimului ceaușist.

AUR nu este un partid propriu-zis, structurile sale organizaționale nu există, e mai degrabă o grupare strânsă în jurul unor lideri ce se vor charismatici. O gașcă.

Va dispărea AUR odată ce liderii își vor fi văzut „sacii în căruță” sau o nouă perioadă de criză, politică, economică, sanitară, va transforma această „surpriză” într-o certitudine de coșmar?

Cu o săptămână înainte de alegerile parlamentare, este tot mai sigur că va exista o luptă în trei. PSD, PNL și Alianța USR-PLUS își vor disputa procentele și victoria electorală.

Unii spun „de la moartea”. Nu. Nu de la „moartea”, ci de la asasinarea cu sânge rece a inginerului Gheorghe Ursu. E o diferență uriașă și în jurul acestor două cuvinte se poartă toată discuția.

Societatea românească nu a vrut deconspirarea Securității și, îndrăznesc să o spun, nu o vrea nici astăzi.

La alegerile locale se stabilește baza puterii pentru următorii patru ani, ba uneori chiar pentru o perioadă mai îndelungată. Acolo sunt banii, acolo sunt proiectele, acolo se decide soarta puterii.

În aer plutește o grabă pe care cu greu o poți ignora. Pare că toată lumea din zona puterii și a administrației, precum și susținătorii lor își doresc ca luna septembrie să treacă mai repede.

Pur şi simplu „modelul Băsescu” este depăşit. Din toate punctele de vedere. Ca o Dacie 1300, pe care o vopseşti ca să îi dai o faţă şi cu care încerci să intri pe autostradă.

Dincolo de revoluția „noastră” din decembrie 1989, au existat milioane de revoluții individuale.

Pesediştii au privit de la bun început pandemia ca pe un cadou nesperat, ocazia perfectă de a arunca cu noroi în guvernul Orban.

În vreme ce la noi istoria națională este un domeniu marginal, bun numai să ridice controverse la aniversări, Kremlinul o folosește ca pe un instrument de luptă.