Madalin Hodor

Lumea în care trăim astăzi ne împinge sistematic spre zone de confort intelectual, ideologic sau social. Fenomenul, vechi și cu nimic excepțional, este altfel absolut firesc.

În acest decembrie se fac 29 de ani de când mă comemorați. Pe mine, Revoluția. Spuneți că am murit. Unii mă plâng, alții spun că nici nu am existat, alții își bat joc.

Tot anul s-a vorbit despre cum o să sărbătorim Centenarul. În ciuda tuturor acestor eforturi şi a marilor aşteptări, rezultatul nu este cel scontat.

Recentul Eurobarometru este cel mai precis indicator al performanței propagandei antieuropene care este dusă de doi ani de către actuala coaliție de guvernare.

În anul Centenarului Unirii, românii se pregătesc să se înfrunte unii cu alții într-o bătălie apărută din neant, care nu are niciun sens și care nu va avea niciun învingător, ci doar învinşi.

La începutul anului 1985, în urma unui ordin al șefului Centrului de Informații Externe (CIE), general-locotenet Aristotel Stamatoiu, toate unitățile spionajului comunist și-au reactualizat situația bazei operative și au raportat rezultatele către UM 0503 (Cartoteca CIE). UM 0225 (Brigada Antiemigrație) a întocmit în acest scop câteva tabele în care se regăsesc nume sonore ale societății românești.

Pe 17 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu spumega în faţa cercului său de slugi, incapabile să opreasă revolta populară la Timişoara. Le reproşa că nu îi uciseseră pe toţi. Aproape 30 de ani mai târziu, un alt produs al şcolii de gândire comuniste, Liviu Dragnea, confruntat tot cu problema contestării puterii lui, se află în aceeaşi situaţie. Și el a convocat o întâlnire a celor mai loiali susţinători...

În decembrie 1989 aveaţi deja un rând de guşă care vă separa de restul chiţcanilor, gherlanilor, ghiorţanilor, hârciogilor. Vă plimbaţi guşa cu fală printre şoricimea şi şobolănimea costelivă care tremura toată numai când vedea maşinile voastre cu „numere mici”.

S-a terminat cu menajamentele. Liderul PSD şi-a lepădat masca impasibilă şi uşor zeflemitoare pe care a afişat-o până acum şi ne arată adevărata lui faţă

Nota cu unele surse și persoane de influență din rândul emigrației originare din România aflate în SUA și Canada a fost întocmită la 18 martie 1982, tot pentru uzul UM 0225 (unitatea antiemigrație a CIE), cea a cărei primă listă a stârnit atâtea controverse. Pe ea găsim nume celebre, de la Anghel Rugină și George Palade la Nicholas Bucur și Dean Milhovan.

Publicarea listei „colaboratorilor aflați în legătura“ unității aparținând Securității statului care se ocupa de migrația românească a generat polemici, atacuri, manipulări. Este o listă a Securității, nu a lui Mădălin Hodor. La 30 de ani de la revoluție ar trebui totuși să aflăm adevărul despre elitele colaboraționiste și rolul lor.

Una dintre principalale linii de atac care a vizat tabelul publicat de mine s-a referit la contestarea lui ca document credibil şi la prezenţa unor notări înaintea anumitor nume din el, în special înaintea celui al domnului Pop.

Printre misiunile ” Brigăzii Antiemigrație” din cadrul Securității Statului se număra urmărirea și ”contracararea acțiunilor preconizate de unii intelectuali români dușmani stabiliți în SUA, Mihai Botez, Dorin Tudoran, Vladimir Tismăneanu” , precum și ”prevenirea acțiunilor ostile” ale STRĂINULUI. Adică Regele Mihai.

Peste două sute de nume conține prima listă a colaboratorilor aflați în legătura UM 0225, unitatea din cadrul Departamentului Securităţii Statului (DSS) care se ocupa de urmărirea emigraţiei româneşti. Unele sunt cunoscute publicului larg și active în spațiul public, cum ar fi Ioan Aurel Pop, noul președinte al Academiei Române, Cornel Nistorescu, ziarist, sau sociologul Dorel Abraham.

Să ne imaginăm situaţia probabilă ca domnul Cazemir Ionescu să ajungă preşedintele CNSAS-ului. Adică cel care, conform legii şi protocolului cu Secţia Parchetelor Militare a ÎCCJ pune ultima semnătură, cea decisivă, pe documentele pe care instituţia le va mai trimite de acum încolo către SPM în ”dosarul Revoluției”. Momentan, dânsul are calitatea de martor în cauză şi beneficiază de „prezumţia” domnului Iordache. Ce se va întâmpla însă în situaţia în care la sfârşitul anului va avea, să presupunem, calitatea de inculpat în dosarul ”Revoluției”, asemeni celei din dosarul „Mineriadei”? Va trimite la Parchet documente care l-ar putea încrimina?

Înțeleg că numirea ta în Colegiul CNSAS este ca și aranjată. Prietenul și șeful tău Tăriceanu te susține, audierile în Parlament sunt o formalitate, deci nu are cine să te oprească.

Nu există, până la această dată, nici măcar o singură probă credibilă a existenţei unei intervenţii sovietice în Revoluţia din decembrie 1989. Ideea este contrazisă de toate acţiunile şi strategiile implementate la acea oră de către Moscova şi de întreaga desfăşurare a evenimentelor.

Trâmbiţată intens ca locul unde s-a hotărât „dezmembrarea României“ şi s-au delimitat „sferele de influenţă“, întâlnirea de la Malta dintre preşedintele american George H.W. Bush şi liderul sovietic Mihail S. Gorbaciov din 2-3 decembrie 1989 este imens supraevaluată şi nu numai din perspectivă românească.

Nu este vreo noutate că rușii (că au fost conduși de țari, de Stalin și astăzi de Putin) nu s-au clintit nici un centimetru de la principiile după care se ghidează în relația cu țările estice.

Întinsă pe 10 pagini, scrisă citeţ şi semnată în clar de ultimul şef al Securităţii, Iulian N. Vlad, declaraţia a fost descoperită de procurorul militar Ioan Dan, undeva la mijlocul anului 1990, în fişetul din biroul fostului său şef.

Noi nu o să vă păstrăm în memorie pentru 23 august 1944, nici pentru că aţi încercat cu ultimele puteri să vă salvaţi ţara din ghearele lui Stalin bătând la uşile ferm închise ale unor înţelegeri care fuseseră deja parafate.