Alexandru Gussi

O ordine constituțională se construiește în zeci de ani și poate fi distrusă în câteva zile. Este imposibil să prevezi consecințele ieșirii dintr-un cadru constituțional, dar cel mai mare este riscul abuzurilor unei majorități împotriva diverselor minorități, inclusiv cele politice, civice sau de opinie. Două partide politice, PSD și PNL, susținute de parlamentari UDMR, UNPR, ai minorităților naționale și independenți, au abuzat de puterea pe care o dețineau la nivel parlamentar și guvernamental pentru a controla toate celelalte instituții ale Statului cu excepția, probabil de moment, a Justiției. Amenințarea la adresa tuturor instituțiilor independente contrazice echilibrul între puterile statului fără de care nu există regim democratic. Încălcarea flagrantă a unor legi și regulamente, modificarea unor prevederi legale cu o rapiditate fără precedent și mai ales blocarea controlului constituționalității tuturor acestor legi și situații create în aceste câteva zile au dus la ieșirea din ordinea constituțională care exista în România din decembrie 1991.

Adrian Păunescu, de la înălţimea bustului său instalat cu fast în centrul Capitalei, poate privi ironic spectacolul dat de mai tinerii săi discipoli. Ei şi-au depăşit maestrul în arta propagandei şi în eficienţa luptei împotriva celor care puterii i se par periculoşi.

Unul dintre fenomenele cele mai îngrijorătoare ale ultimilor ani este pierderea capacităţii momentelor electorale de a relegitima întregul sistem politic românesc.

Victoria lui Hollande este în primul rând o victorie a stângii franceze şi abia în al doilea rând aceea a unei personalităţi. La finalul unei prime reprize de cinci ani, electoratul francez i-a arătat cartonaşul roşu preşedintelui Sarkozy. François Hol­lande a obţinut 51,6% din voturi, de­venind astfel al şaptelea pre­şedinte francez din 1958 până

Votul de protest a marcat alegerile din Franţa în proporţii similare cu momentul-reper din 2002, dar, dacă atunci a existat un absenteism record, acum, în condiţiile unei prezenţe importante la urne, votul populist de stânga şi de dreapta apare ca fiind un semn chiar mai puternic decât acum 10 ani.