Andrei Cornea

Chestiunea ambasadei la Ierusalim nu-i decât suprafața unei acțiuni perfide, de lungă durată, din partea lui Dragnea și a PSD, de a uzurpa pe rând funcțiile prezidențiale ori de a le goli de conținut, dacă ele rămân la președinte, și de a asuma astfel puteri nelimitate.

După ce se vor fi încheiat socotelile puterii cu justiția, mă tem va veni rândul răfuielii cu restul de instituții cât de cât mai libere, iar Universitatea va fi printre țintele privilegiate.

Negarea faptelor e primul dintre semnalele paranoiei guvernamentale actuale.

Scandalul Cambridge Analytica sugerează însă că în curând riscăm să avem nu numai telefoane, frigidere, automobile și case „inteligente“, ci și o democrație în ansamblu „inteligentă“.

Când ești, profesional vorbind, o nulitate, îți aștepți împlinirea numai de la partid.

Dacă nu ajunge la închisoare în lunile următoare, Dragnea va fi tot mai însetat de putere.

Tudorel Toader s-a dovedit nu numai narcisist şi arogant, ci și un mizerabil comunicator și un profesionist cel puțin de rea-credință.

Ce-i poți face unui om care crede cu putere în cauza sa? Degeaba îl acoperi cu noroi în emisiuni de televiziune. Rămâne neclintit.

De cînd cu intensificarea războiului împotriva DNA, s-au înmulțit așa-zișii oameni „neutri”, ori „obiectivi”, ori „imparțiali”. Specia lor, pe timpuri, stabilea o echivalență între crimele sovietice și cele americane și, de aici, deducea că dezavuarea excesivă a regimului sovietic e o eroare.

Liviu Dragnea tânjește să conducă discreționar și pe vecie întreaga țară, precum Ceaușescu.

Spre deosebire de situația Convenției Democratice din anii ’90 și de aceea a Alianței D.A. din anii 2000, astăzi opoziția pare a fi constitutiv, nu circumstanțial, incapabilă de unire.

Măcar pesediștii, așa jalnici cum sunt, au puterea și se țin tare de ea. Dar voi, opoziția, ce faceți ca să le-o luați?

Dacă sub raport economic lucrurile vor merge rău în lunile următoare, efectul demonstrațiilor ar putea deveni copleșitor.

Ne simțim nefericiți fiindcă nutrim pentru noi și pentru copiii noștri planuri disproporționate față de realitate. Trăim o combinație dintre frustrările din timpul comunismului și speranțele postcomunismului.

Ați propus mutilări absurde la legile justiției, dar mai ales la codurile penale, propuneri care sfidează nu doar dreptul, dar și logica. Dar nu dreptul și logica vă preocupă pe voi, absolvenți de facultăți obscure, cu pseudo-diplome de pseudo-juriști.

Marea contra-evidență a anului 2017, cea care a făcut istorie, a rămas și va rămâne „statul paralel“.

E de rău, domnilor. Statul paralel și ilegitim s-a oploșit în aproape tot Universul.

Intrăm în anotimpul revoluțiilor și al revoltelor la români. Iar tensiunea generală crește cu fiecare zi.

Dacă dorim o explicație valabilă pentru actori raționali, mă tem că în cazul „revoluției fiscale“ ea nu există. Și tocmai asta e cel mai îngrijorător.

Formula „statul paralel“ și contextele în care ea apare nu sunt numai un vehicol de propagandă. Ele dezvăluie – probabil involuntar – ceva din frustrarea, dar și din „proiectul de țară“ al actualei puteri.

Niciodată, nici măcar în timpul improvizatei Convenții Democratice din anii ’90, România n-a fost guvernată și administrată mai haotic. Pesediștii devin nu numai „partidul corupților“, dar și partidul incompetenților.