Andrei Cornea

Măcar pesediștii, așa jalnici cum sunt, au puterea și se țin tare de ea. Dar voi, opoziția, ce faceți ca să le-o luați?

Dacă sub raport economic lucrurile vor merge rău în lunile următoare, efectul demonstrațiilor ar putea deveni copleșitor.

Ne simțim nefericiți fiindcă nutrim pentru noi și pentru copiii noștri planuri disproporționate față de realitate. Trăim o combinație dintre frustrările din timpul comunismului și speranțele postcomunismului.

Ați propus mutilări absurde la legile justiției, dar mai ales la codurile penale, propuneri care sfidează nu doar dreptul, dar și logica. Dar nu dreptul și logica vă preocupă pe voi, absolvenți de facultăți obscure, cu pseudo-diplome de pseudo-juriști.

Marea contra-evidență a anului 2017, cea care a făcut istorie, a rămas și va rămâne „statul paralel“.

E de rău, domnilor. Statul paralel și ilegitim s-a oploșit în aproape tot Universul.

Intrăm în anotimpul revoluțiilor și al revoltelor la români. Iar tensiunea generală crește cu fiecare zi.

Dacă dorim o explicație valabilă pentru actori raționali, mă tem că în cazul „revoluției fiscale“ ea nu există. Și tocmai asta e cel mai îngrijorător.

Formula „statul paralel“ și contextele în care ea apare nu sunt numai un vehicol de propagandă. Ele dezvăluie – probabil involuntar – ceva din frustrarea, dar și din „proiectul de țară“ al actualei puteri.

Niciodată, nici măcar în timpul improvizatei Convenții Democratice din anii ’90, România n-a fost guvernată și administrată mai haotic. Pesediștii devin nu numai „partidul corupților“, dar și partidul incompetenților.

E mare agitație online, indignarea umple piepturile și se zbat venele gâtului.

„Teleormanizarea“ administrației și a guvernării e departe de a fi istorie.

La fel ca orice principiu politic, și autodeterminarea națională, ca și dreptul democratic de a decide prin referendum trebuie să aibă limitări.

Ne-am fi așteptat mai mult de la un profesor universitar, rector al Universității „Al.I. Cuza“ din Iași, fost judecător constituțional. Ne-am înșelat.

E important să recunoaștem ideea fixă a urmașului politic al PCR de a controla educația, de a permite un minimum de variație și de alternativă - de la Manualul și Editura unice, la educația unică, de aici la gândirea unică și, în final, la partidul unic: parcurgerea acestor pași pare a fi visul secret al unora ca Liviu Pop sau Liviu Dragnea.

Aproape că deja ne-am obișnuit cu violența verbală. Nu cumva riscăm, dacă trecem cu vederea prea repede fapte ca pe cele ale lui Mirel Palada, să începem să ne „aclimatizăm“ și cu violența fizică, atâta vreme cel puțin cât îi suntem numai spectatori, ba chiar să o tratăm drept un spectacol amuzant?

E trist cât de puțin și cât de colateral s-a dezbătut public restrângerea unor drepturi fundamentale, parafată de CCR.

Ceea ce ne-ar trebui și nouă, românilor, și ungurilor din România ar fi să înlocuim patriotismul etnic, care ne-a învrăjbit 150 de ani, cu un patriotism constituțional și civic.

Ce-i împiedică pe ai noștri guvernanți să devină mai pe față iliberali și antieuropeni?

Fundația Soros a facilitat în societate opoziția față de PSD sau predecesorii săi, față de stilul de conducere de tip Dragnea și „societatea nedeschisă“ pe care acesta o susține.

Măcar, pe vremuri, Adrian Năstase și oamenii lui, chiar dacă erau corupți și jinduiau după o guvernare autoritară, nu puteau fi considerați incompetenți, ci dimpotrivă. Urmașii lor de azi dau o impresie jalnică, de inconsecvență, confuzie, rea informare, incapacitate de planificare.