Andrei Cornea

Ceea ce n-a reușit PSD în 2012 și în 2014 va reuși probabil în toamna lui 2016, ajutat de lâncezeala liberală și de antipolitica „salvaționistă“.

Conspiraționismul susținut de media sau de politicieni interesați, așa cum se întâmplă și la noi, invită opinia publică, dar și pe cei responsabili la pasivitate și resemnare.

De ce au nevoie de doctorate domnii aceștia (sau doamnele)? Cum de nu pot trăi și fără ele, atunci când le au pe toate celelalte – lucruri foarte consistente: bani, putere, influență și tot restul?

Cred că nu va fi simplu pentru PSD și aliații să forțeze legile restaurației și anti-DNA în acest moment, când ostilitatea publicului față de clasa politică și corupția acesteia a atins cote dintre cele mai înalte și când cereri cu ieșitul în stradă se fac tot mai auzite în unele medii online.

Suntem o societate care a clădit enorm de mult pe minciună: diplome mincinoase, titluri academice obținute în condiții dubioase, tratate științifice scrise în câteva ore în închisoare, licitații trucate, până și carnete de șofer au fost la noi falsificate masiv.

„Cred că au rămas puține greșeli care nu au fost făcute de ministrul Culturii“, a sunat sentința președintelui Iohannis după ce d-l Vlad Alexandrescu, ministrul Culturii, a demisionat (la cererea expresă a primului ministru). Nu-l vom contrazice.

În ultimul timp, politica românească seamănă tot mai mult cu o încrucișare dintre un bordel și un balamuc. Ar fi mai degrabă amuzant, dacă n-ar amenința să ne coste pe toți, și anume scump. Până una-alta, precum celebrul „cetățean turmentat“, ne întrebăm și noi „eu cu cine votez?“, ba chiar dacă mai merită să votez.

Liberalii speră să promoveze la alegerile generale o versiune populist-naționalistă, eventual cu accente șovine, a „liberalismului“ lor. Dacă i-a mers lui Viktor Orbán în Ungaria, de ce nu le-ar merge și lor cu ajutorul lui Marian Munteanu, în România?

Ar trebui să nu ne lăsăm atrași de sirenele Apocalipsului european. Ele nu fac decât să ne demobilizeze, să renunțăm la a mai găsi soluții punctuale pe motiv că ne lipsește soluția globală, ne invită să ne supunem unui destin prezentat ca implacabil, să pierdem încrederea în instituțiile noastre sau, mai rău, să le urâm de-a dreptul.

Se admite că războiul cere măsuri care restrâng libertățile constituționale. Atâta doar că, în cazul de față, nu știm cum și când se va termina războiul și mai ales cine îl va declara încheiat.

Şi dacă existau la buget cele 11 milioane de euro pentru Cuminţenia pământului, tot merita să se adune prin subscripție o parte. Așa, ca să vedem noi toți pe ce contăm, la o adică.

Decizia CCR e o bătălie pierdută pentru lupta anticorupție, dar și un risc la adresa securității naționale, într-o vreme internațională tulbure.

Dacă va fi să fie, „ultimii europeni“, mai ales în această zonă din sud-est-centru, vor fi și ultimii oameni liberi.

Nu cumva ministrul Educaţiei inventează proiecte, legislație, reforme majore, numai ca să uităm că i s-a cerut anularea doctoratelor lui Ponta, Oprea și asociații? Nu cumva vrea să-l prindă noiembrie cu aceștia și alții ca el în continuare doctori?

În mod deliberat președintele a renunțat să-și mai facă datoria constituțională de a apăra statul, legea și ordinea de drept. S-a pus implicit în serviciul unui grup infracțional organizat. A subminat fără motiv autoritatea unei instituții a statului, implicit a statului român în ansamblul său. A fost, indirect, complice la nepunerea în executare a unei hotărâri judecătorești rămase definitive.

Continuăm să fim sfidați cu nerușinare de o „elită“ de impostori și infractori, grupați în partide, ministere, universități, „academii“ etc. Ministrul Educației, d-l Adrian Curaj, are, se pare, aproape toate calitățile, mai puțin aceea sugerată de numele său. În schimb, e abil în a pasa răspunderea.

Oricine de bună-credință își dă seama că, în principiu, închisoarea nu-i locul unde să desfășori activități științifice.