Andrei Cornea

Dacă d-l Dragnea ar fi fost lăsat să fie prim-ministru, el ar fi trebuit să decidă singur: sacrifică economia sau promisiunile electorale demagogice? În oricare situație, destinul lui politic ar fi fost pecetluit. Dar așa, nu el e responsabilul, ci mereu alții.

Un „conservator liberal“ nu e un fundamentalist și nici un habotnic. Crede în valorile statului secular, chiar dacă crede și în importanța bisericilor și a religiei. Iubește tradițiile, dar nu le idolatrizează. Nu confundă valorile seculare (la care se referă Constituția) și cele creștine.

Nu vedem nicio comisie parlamentară înființată special pentru ilegalitățile lui Stănoiu și Năstase, cei care au dispus ca SIPA să facă poliție politică în rândurile justiției. În schimb, toată lumea se încruntă la Monica Macovei, care a desființat serviciul și a sigilat arhiva, exact pe acest motiv: poliție politică.

Guvernarea PSD-Dragnea se teme de intelighenția în formare, care este întotdeauna inamicul statului iliberal.

Câştigătorul primului tur al prezidenţialelor franceze, Emmanuel Macron, înregistrează și o victorie simbolică a moderației asupra extremismului.

Secolul XIX a proclamat „moartea lui Dumnezeu“, secolul XX a încercat să o pună în practică (prin comunism și nazism); dar iată că secolul XXI l-a reînviat pe Dumnezeu; apoi a început să-l promoveze cu mult succes drept „bun de consum“. Iar cifra „de afaceri“ – se pare – crește mereu.

Versatilitatea lui Trump e cunoscută de mult. În condițiile de față, e ea suplețe tactică sau lipsă de perseverență? De data asta, i-a ieșit jocul. Dar mai departe?

PSD nu e un veritabil partid de stânga, ci e unul patrimonial-conservator, structurat în jurul vasalității și clientelismului, al cărui bazin electoral esențial e format dintr-o populație săracă, ignorantă și mai ales lipsită de conștiință civică.

Ne temem că atacul împotriva justiției va continua în forme variate, atunci când se va ivi din nou oportunitatea. Metodele sunt variate, aliații – numeroși, iar printre ei mă tem că se numără și ministrul Toader.

De obicei, „hoții“, dacă sunt „deștepți“, sunt numai la hoție și la nimic altceva. În rest, tind să nu fie în stare de nimic ca lumea, fiindcă niciodată nu i-a interesat să învețe ceva cu adevărat. Iar dacă o dată s-a întâmplat să nu prăduiască totul și să mai lase ceva și celorlalți, nu-i timpul pierdut: data viitoare nu vor mai lăsa nici piatră peste piatră.

Dacă guvernul și miniștrii săi emit, să spunem, în exercițiul funcțiunii acte abuzive, condamnate de legile internaționale semnate de România, și dacă aceste acte nu sunt cenzurate nici de parlament, nici de CCR, ce recurs mai au cetățenii, dacă li se refuză chiar și accesul la justiție, deoarece „faptul însuși“ al acelor acte a fost declarat inatacabil?

Mă tem că zarva din jurul temei „Europa cu mai multe viteze“ nu-i decât o demagogie ipocrită destinată a preveni rănirea orgoliului național.

Când începem Romexit-ul, domnu’ Dragnea? Să ne spuneți din timp, vă rugăm, ca să avem pregătite saltele de vârât bănuții scoși de la bănci, dacă ni i-ar mai da vreuna!

Abandonând „tandemul“ cu șeful de partid, va deveni premierul Grindeanu autonom în fapt, și nu doar în aparență? Tutela pe care Dragnea o exercită asupra lui va slăbi sau chiar va dispărea nu numai pentru interviuri și discuții cu oficialii europeni, ci și în realitate?

Patriotismul se află în aceste zile în stradă și de partea străzii, și nu în aula unei instituții osificate, nici măcar conservatoare, ci devenite de-a dreptul reacționare.

Manifestațiile vor continua și trebuie să continue, fiindcă nu mai poți avea încredere în actualii guvernanți. Guvernul Grindeanu, după abrogarea ordonanței și adoptarea bugetului, trebuie, deci, să plece.

Vorbim adesea despre „scena politică“ și nu ne dăm seama cât de adecvată poate fi această metaforă. Sunt roluri prestabilite în istorie și sunt actori vremelnici distribuiți în aceste roluri; uneori însă, același actor joacă, de-a lungul timpului, roluri diferite, chiar opuse în piesa istoriei naționale sau universale. Iar noi, spectatorii, îi aplaudăm pe unii actori, îi huiduim pe alții, adesea nedeosebind prea bine cât aparține actorului și cât rolului.

Nici Dragnea, nici PSD nu vor putea evita la nesfârșit soarta tuturor celor care vor să guverneze ilegitim: blamul public tot mai larg și, în final, prăbușirea.

Puterea, ținută strâns în acest moment de Liviu Dragnea și acoliții săi, se retrage „pe un aliniament dinainte stabilit“, pe care PSD, demnul urmaș al partidului comunist, îl cunoaște bine și-l practică cu destul succes de multă vreme: diversiunea și propaganda.

Ceea ce face președintele PSD e un pariu riscant, inacceptabil pentru o conducere rezonabilă, dar se pare că perspectiva închisorii pentru el și acoliți a devenit prea sumbră și apropiată, pentru a mai fi rezonabil. Joacă la ruletă țara.

„Post-adevărurile“ au marcat de multă vreme existența oamenilor și adesea au condus la violențe.