Andrei Cornea

Un an anunțat cu surle și trâmbițe ca anul comemorând un secol întreg de „unire națională“ s-a dovedit un an de profundă dezunire națională.

1 Decembrie 2018 a fost o zi mai curând tristă, înseninată puțin numai de ideea că ar fi putut fi, și încă ar putea fi și mai rău.

Ni se pune un serial prost pe care mai suntem și forțați să-l privim, ca să nu mai vorbim și de faptul că tot noi plătim toată producția. Săptămâna asta joacă episodul „Țăranul e pe câmp“.

Un funcționar neales, numit pe motive politice, se vede pe sine mai presus de un președinte ales de șase milioane de votanți. De fapt, el se vede mai presus de toată lumea.

D-l Dragnea ar trebui să facă pasul „în lateral“ cerut în scrisoarea celebră a „dizidenților“ PSD. Ar fi, desigur, și spre binele nostru. Numai că domnia sa a declarat ferm că nu vrea „să iasă din politică și din viață ca prostu’“.

Singura șansă, chiar și modestă, de a face să eșueze acest referendum - democratic, legal, dar total antiliberal, adică opresiv - este de a-l boicota.

Ieșirea „în decor“ a României, afundarea tot mai gravă în haos politic, juridic și constituțional cer și un răspuns extern pe măsură.

Întrebarea de ce Viorica Dăncilă, prim-ministrul României, s-a adresat într-o scrisoare confidențială Comisiei Europene, reclamîndu-l pe președintele Iohannis și pe cei din Opoziție pentru a fi instigat la înlocuirea nedemocratică a guvernului său,

PSD era și așa urât de mulți români din țară și din străinătate pentru legile justiției și pentru incompetența guvernanților; va fi și mai urât, și mai disprețuit.

„Tonul face muzica”, se zice. În cazul nostru – președintele semnează revocarea Laurei Codruța Kövesi – muzica era cunoscută și previzibilă: decizia CCR îl obliga pe președinte.

Nu mai admitem să fim certați ca niște școlari corijenți. Ce-or să ne facă? Or să scoată din uz scutul de la Deveselu? Pardon, că furăm noi piesele de schimb și rezolvăm singuri.

Suntem așadar lăsați pe seama noastră. La bine și la rău – acum cu adevărat suntem ceea ce suntem „prin noi înșine”.

Problema respectării deciziei e de principiu, mai întîi. Ea n-are legătură nici cu impopularitatea ei, nici cu mizeria ei juridică, nici cu uneltirile sinistre ale lui Dragnea, Tăriceanu & Co. Președintele trebuie să semneze decretul de revocare a procurorului-șef DNA, pur și simplu fiindcă a jurat să respecte Constituția, iar CCR e singurul interpret autorizat al acesteia. Vreți un președinte sperjur?

Nu există nicio diferență de principiu între „șobolanul“ statului paralel, invocat acum de Dragnea, și „evreul ascuns“ al lui Hitler ori „troțchistul“ omniprezent în societatea sovietică a lui Stalin.

În 2018 forțele democratice și liberale nu mai pot beneficia de o susținere credibilă și eficientă din partea unui Occident unit, ca acum șase ani.

Să nu subestimăm susținerea populară pe care regimul Dragnea-Dăncilă o poate primi, în pofida a tot: doar n-au dispărut mediocrii, leneșii, obedienții, conformiștii din Țara Românească!

Diminuarea influenței UE va aduce o putere personală aproape neîngrădită a lui Liviu Dragnea, a acoliților săi și a PSD prin acapararea tuturor instituțiilor independente importante din țară.

România devine un stat „iliberal“ – sau chiar, dacă aplicăm recenta teorie a lui Viktor Orbán – o „democrație creștină de modă veche“.

Dragnea n-are cum rezolva „dilema Dăncilă“ - dacă o schimbă cu cineva mai competent, va avea noi motive de suspiciune.

Chestiunea ambasadei la Ierusalim nu-i decât suprafața unei acțiuni perfide, de lungă durată, din partea lui Dragnea și a PSD, de a uzurpa pe rând funcțiile prezidențiale ori de a le goli de conținut, dacă ele rămân la președinte, și de a asuma astfel puteri nelimitate.

După ce se vor fi încheiat socotelile puterii cu justiția, mă tem va veni rândul răfuielii cu restul de instituții cât de cât mai libere, iar Universitatea va fi printre țintele privilegiate.