Andrei Cornea

Comunismul secolului XXI și-a adus contribuția prețioasă la o pandemie. Deocamdată.

Noul coronavirus are, fără îndoială, destule defecte din punctul nostru omenesc de vedere, dar pe unul sigur nu-l are și nu putem rămîne muți înaintea faptului: nu-l poți acuza de lipsă de democrație.

Ce-ar trebui să facă guvernul, în condițiile pandemiei Covid-19? Să acționeze la timp și nu mai târziu. Să facă ce-i de făcut și nu mai puțin.

E uimitor să constați cum oameni politici, cică maturi, precum Voiculescu sau Cioloș, se arată incapabili să vadă și să înțeleagă ceea ce înțelege oricine.

Dacă însă demisul, dar încă în funcție, guvern Orban e în opoziție, fără ca PSD să fie complet la putere, iată că avem și o opoziție la opoziție!

„Zidurile” pe care artizanii Brexit‑ului vor să le interpună între UK și Continent sunt foarte șubrede.

Există, cum cred că știți, niște biserici de lemn, norvegiene de cele mai multe ori, dar nu exclusiv, dintre care unele au peste opt sute de ani.

Cu cât e mai convingătoare o predicție cu caracter de „ruptură”, cu atât e mai infirmată de fapte.

Încet-încet, am redevenit o societate europeană, ba chiar – în unele părți ale ei – am devenit o societate a secolului al XXI-lea.

Azi harta României aproape că nu mai e roșie.

Dacă (pare-se) nu vom avea o dezbatere finală televizată între Iohannis și Dăncilă, avem deja o dezbatere despre rostul dezbaterii, așa că nu scăpăm de tot.

E greu de prezis, cu o săptămână înainte de turul întâi al alegerilor prezidențiale, cine va fi adversarul lui Klaus Iohannis pentru turul doi.

„Nu-i pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește“, spune înțelept vorba din popor.

În puținul care le stă la îndemână și care nu cere nici negocieri cu partenerii de coaliție, nici HG, nici OUG, nici măcar ședințe lungi de guvern, e ceva simplu – un fleac: să nu mintă.

Dacă n-ar fi de plîns, ar fi fost de rîs! Mă refer la Scrisoarea ta, trimisă Grupului pentru Dialog Social și „scăpată“ între timp în presa mare, spre deliciul tuturor „amicilor“ noștri.

În fapt, deși Dragnea este de luni de zile la închisoare, „regimul Dragnea“ este încă în funcție și în plină activitate malignă.

Într-un fel sau altul, singur sau în alianțe și sub diferite denumiri, PSD a fost partidul dominant de după 1989, chiar și când nu a condus guvernul.

Căința sinceră îl privește pe Dumnezeu; noi oamenii ne‑am mulțumi la rigoare și cu un ipocrit „am greșit“. Dar așa ceva nu prea există pe la noi.

1500 de numere. Începând din ianuarie 1990. Săptămână de săptămână, cu puține excepții. E mult? Pentru timpurile agitate și nestatornice pe care le trăim de o generație e destul de mult.

Problema d-lui Cioloș este indecizia combinată cu ambiția: ar dori o poziție dominantă, dar, nefiind niciodată sigur în ce fel ar putea-o dobândi, ezită și amână la nesfârșit decizia irevocabilă.

În loc de America, fetița va fi blagoslovită cu azilul național și cu disprețul tot național pentru culoarea și condiția ei.