Andrei Cornea

Ghidați de superficialitatea presei, lumea se tot întreabă înfrigurată cum și când se vor deschide școlile, în loc să se întrebe cât timp vor putea fi ținute deschise.

Singurii politicieni care ar putea avea unele foloase din moțiunea de cenzură par a fi cei din partidele pitice, „balama”, PRO România, UDMR, ALDE, PMP.

De ce ar trebui salvat PMP-ul, acest partid de mucava, răsărit odinioară din țâfna lui Traian Băsescu, care pierduse controlul PDL-ului, dar care dorea în continuare să-și promoveze favorita?

Scindarea societății românești are o mare legătură, cred eu, cu scindarea sa politică și chiar culturală – deși liniile de demarcație nu cred că se suprapun exact.

Iohannis a lăsat guvernul descoperit, prins între opoziția majoritară din parlament, deciziile CCR și o societate indisciplinată și fără respect față de autorități.

După ce s-a descurcat mulțumitor în faza întâi a epidemiei, România riscă să piardă acum lupta cu „relaxarea”.

Oamenii nu vor să mai audă de noi restricții și sunt gata să le încalce și pe cele vechi, și, la nevoie, i-ar linșa electoral pe cei care ar încerca să le reintroducă.

Donald Trump, președintele care a vrut, cu mijloace complet inadecvate, să facă o Americă mai mare și a lăsat una mai mică.

Nimic nu justifică cinismul PSD, care a început deja să vorbească despre o moțiune de cenzură, imediat după încheierea stării de alertă.

Scopul e cu adevărat cufundarea țării într-o situație cît mai rea cu putință, deopotrivă epidemiologică și economică, pentru ca la alegeri PSD să se prezinte, așa cum a mai făcut-o, ca un Mesia al națiunii

Comunismul secolului XXI și-a adus contribuția prețioasă la o pandemie. Deocamdată.

Noul coronavirus are, fără îndoială, destule defecte din punctul nostru omenesc de vedere, dar pe unul sigur nu-l are și nu putem rămîne muți înaintea faptului: nu-l poți acuza de lipsă de democrație.

Ce-ar trebui să facă guvernul, în condițiile pandemiei Covid-19? Să acționeze la timp și nu mai târziu. Să facă ce-i de făcut și nu mai puțin.

E uimitor să constați cum oameni politici, cică maturi, precum Voiculescu sau Cioloș, se arată incapabili să vadă și să înțeleagă ceea ce înțelege oricine.

Dacă însă demisul, dar încă în funcție, guvern Orban e în opoziție, fără ca PSD să fie complet la putere, iată că avem și o opoziție la opoziție!

„Zidurile” pe care artizanii Brexit‑ului vor să le interpună între UK și Continent sunt foarte șubrede.

Există, cum cred că știți, niște biserici de lemn, norvegiene de cele mai multe ori, dar nu exclusiv, dintre care unele au peste opt sute de ani.

Cu cât e mai convingătoare o predicție cu caracter de „ruptură”, cu atât e mai infirmată de fapte.

Încet-încet, am redevenit o societate europeană, ba chiar – în unele părți ale ei – am devenit o societate a secolului al XXI-lea.

Azi harta României aproape că nu mai e roșie.

Dacă (pare-se) nu vom avea o dezbatere finală televizată între Iohannis și Dăncilă, avem deja o dezbatere despre rostul dezbaterii, așa că nu scăpăm de tot.