Andrei Cornea

Audierile din Congres nu au în sine valoare de act de justiție. Dar e de sperat că ele vor constitui baza trimiterii în judecată a lui Trump și a unor acoliți ai săi.

Un hoț ordinar încearcă să ocolească legea. Un hoț‑politician schimbă legile țării, astfel încât delictul său să apară legal și just.

S-ar cuveni de aceea – zic unii – să-l reevaluăm estetic, etic, politic, ba și spiritual: căci, da, există o spiritualitate adâncă în bâtă...

„Apărătorii păcii” sunt fie naivi, fie manipulați din umbră. Alternativa, la prima vedere pașnică și rezonabilă, pe care ei o propun Vestului, se numește „capitulare”, fie și în manieră soft.

Prețul pentru indolența de până acum a Vestului e uriaș: mii de morți, milioane de refugiați, o țară distrusă, recesiune economică, riscuri semnificative pentru pacea mondială.

Europa va continua să sângereze prin rana ucraineană, iar opinia publică mondială să privească îngrozită și aproape neputincioasă.

„Lumea civilizată” le-a permis rușilor să fie aroganți, fără să-i pedepsească, ba chiar uneori premiindu-i prin comerț, concesii politice și financiare.

Deși Putin dorește ca influența Rusiei în lume să fie cât mai mare, în ultimul timp a făcut totul pentru ca ea să devină tot mai mică și ca greața față de metodele lui să sporească.

Conspiraționiștii sunt deci niște „adolescenți” psihic, care cred fără precauții nu numai într-un exces de logică a vieții și a istoriei, dar și în inteligibilitatea acestei logici.

Regimul acestei țări, redevenită o „închisoare a popoarelor” ca în secolul al XIX-lea, a cărei unică forță de persuasiune a rămas bâta, mai are și imensul tupeu de a-i declara pe „ceilalți” decadenți.

Din excepție în excepție, e ușor de desființat legea, care, cu adevărat, nu va mai avea decât valoarea hârtiei pe care e tipărită.

Povestea e simplă și cinică: politicienii preferă să aibă din nou câteva mii de morți evitabili decât să devină impopulari, introducând măsuri restrictive mai severe.

Își va dezamăgi PSD electoratul, salvându-l, sau dimpotrivă, mulțumindu-l, îl va lăsa să moară pe capete prin ATI și UPU, așa cum a făcut guvernul Cîțu?

Ceea ce vedem întâmplându‑se azi e deopotrivă o trădare și o rușine; dar, poate mai grav decât toate, e o prostie.

La peste două luni de la declanșarea crizei politice continui să nu înțeleg de ce s-a pornit.

De ce recurge președintele la „doctrina Tăriceanu”, când avea posibilitatea – odată plecat premierul Cîțu – să refacă înțelegerea cu cei din USR?

Și demnitatea, și responsabilitatea, și rațiunea politică, și binele public au cerut și cer ca dl Cîțu să plece cât mai repede de la Palatul Victoria.

Ceea ce face Iohannis e de neînțeles: întâi a distrus coaliția cu USR-PLUS și acum a aplicat o lovitură mortală PNL-ului, silit să aleagă candidatul prezidențial și rămas astfel fără voință proprie.

Revin cumva vechile legături, se refac alianțe uitate? Bătrânul duh uselist iese din sticlă?

Cel mai grav din punctul de vedere al electoratului care a votat PNL și USR PLUS este neputința coaliției conduse de premier de a demara reformele promise.

În general, coaliția dă impresia de neputință și de lipsă de apetit pentru acțiuni unitare și ceva mai ample.