Andrei Cornea

Mă tem că trebuie spus un lucru simplu și dur: deocamdată, Nicușor Dan, Clotilde Armand și, în general, coaliția de la București sunt un eșec patent.

E nevoie ca guvernul să renunțe la falsul triumfalism, să recunoască public că România este mult sub rata vaccinării din UE și, în esență, să aibă curajul de a ghida națiunea cu calm și profesinalism.

Viitorul nu se vede cu anticipare nu fiindcă cețurile în care ar fi învăluit ar fi prea dese, împiedicând vederea, ci fiindcă el, viitorul, pur și simplu nu există înainte de a deveni prezent.

Societatea românească (nu altfel decât alte societăți) are multe falii. Într-o cauză comună cum e aceea a vaccinării de masă antiCovid, departe de a dispărea, aceste falii devin tot atâtea obstacole.

O spunem cu tristețe: după nici o jumătate de an de guvernare, coaliția de centru-dreapta nu reușește nici să învețe din trecut, nici să fie la înălțimea sarcinilor prezentului – ce-i drept, enorme.

Momentul actual, de pandemie, e favorabil unor izbucniri antisemite, după cum e favorabil tuturor teoriilor conspiraționiste.

Fiecare om care refuză vaccinarea când îi vine rândul, care își scoate masca nepăsător la locul de muncă sau în autobuz, care nu păstrează distanțarea etc. amână cu puțin sfârșitul pandemiei

Ar fi bine ca oamenii politici să înțeleagă că rostul lor nu este de a inventa „adevăruri”, ci de a-i convinge pe oameni să se conducă după adevărurile pe care alții, oamenii de știință, le descoperă.

Istoria teribilă și nedemocratică a Rusiei – o succesiune de regimuri tiranice, de revoluții, asasinate și lovituri de stat – va continua și mă aștept ca Putin să-i cadă și el victimă.

Aproape simultan s-a declanșat „goana după ivermectină” ca leac-minune pentru COVID-19 cu incendiul de la Spitalul „Matei Balș”, „nava-amiral” a luptei împotriva pandemiei.

Cîte state ale lumii care-și spun democratice s-ar putea mîndri cu o rezistență atît de impecabilă a tuturor instituțiilor relevante și mai ales a oamenilor care le conduc?

Sub raport strict politic, anul fatidic al pandemiei pare că n-a schimbat aproape nimic.

USR-PLUS arată o „normalizare” prea pripită, dar și o miopie politică întristătoare.

Cel mai probabil ordinea partidelor va semăna cu cea de la europarlamentare și cu aceea de la alegerile locale (pentru consiliile județene).

La ambele extreme, mecanismul de eliminare a moderaților e asemănător.

Nu cumva Trump nu este atât o cauză a declinului geopolitic și democratic al Americii, ci un efect și o consecință ale unui proces început mult mai devreme?

Mazilirea unor lideri, oricum perdanți la alegerile locale, nu e suficientă pentru a ne asigura că partidul urmează o cale nouă.

PSD vrea să amâne alegerile parlamentare, deoarece le-a pierdut pe cele locale, iar un interval scurt dintre cele două scrutinuri nu va face decât să amplifice tendința de declin a partidului.

Vor fi bucureștenii suficient de lucizi încât să voteze util și rațional? Vor prefera ei un candidat anti-charismatic, prea puțin „politician”, dar devotat construcției unui oraș modern?

Ghidați de superficialitatea presei, lumea se tot întreabă înfrigurată cum și când se vor deschide școlile, în loc să se întrebe cât timp vor putea fi ținute deschise.

Singurii politicieni care ar putea avea unele foloase din moțiunea de cenzură par a fi cei din partidele pitice, „balama”, PRO România, UDMR, ALDE, PMP.