Andrei Cornea

Istoria teribilă și nedemocratică a Rusiei – o succesiune de regimuri tiranice, de revoluții, asasinate și lovituri de stat – va continua și mă aștept ca Putin să-i cadă și el victimă.

Aproape simultan s-a declanșat „goana după ivermectină” ca leac-minune pentru COVID-19 cu incendiul de la Spitalul „Matei Balș”, „nava-amiral” a luptei împotriva pandemiei.

Cîte state ale lumii care-și spun democratice s-ar putea mîndri cu o rezistență atît de impecabilă a tuturor instituțiilor relevante și mai ales a oamenilor care le conduc?

Sub raport strict politic, anul fatidic al pandemiei pare că n-a schimbat aproape nimic.

USR-PLUS arată o „normalizare” prea pripită, dar și o miopie politică întristătoare.

Cel mai probabil ordinea partidelor va semăna cu cea de la europarlamentare și cu aceea de la alegerile locale (pentru consiliile județene).

La ambele extreme, mecanismul de eliminare a moderaților e asemănător.

Nu cumva Trump nu este atât o cauză a declinului geopolitic și democratic al Americii, ci un efect și o consecință ale unui proces început mult mai devreme?

Mazilirea unor lideri, oricum perdanți la alegerile locale, nu e suficientă pentru a ne asigura că partidul urmează o cale nouă.

PSD vrea să amâne alegerile parlamentare, deoarece le-a pierdut pe cele locale, iar un interval scurt dintre cele două scrutinuri nu va face decât să amplifice tendința de declin a partidului.

Vor fi bucureștenii suficient de lucizi încât să voteze util și rațional? Vor prefera ei un candidat anti-charismatic, prea puțin „politician”, dar devotat construcției unui oraș modern?

Ghidați de superficialitatea presei, lumea se tot întreabă înfrigurată cum și când se vor deschide școlile, în loc să se întrebe cât timp vor putea fi ținute deschise.

Singurii politicieni care ar putea avea unele foloase din moțiunea de cenzură par a fi cei din partidele pitice, „balama”, PRO România, UDMR, ALDE, PMP.

De ce ar trebui salvat PMP-ul, acest partid de mucava, răsărit odinioară din țâfna lui Traian Băsescu, care pierduse controlul PDL-ului, dar care dorea în continuare să-și promoveze favorita?

Scindarea societății românești are o mare legătură, cred eu, cu scindarea sa politică și chiar culturală – deși liniile de demarcație nu cred că se suprapun exact.

Iohannis a lăsat guvernul descoperit, prins între opoziția majoritară din parlament, deciziile CCR și o societate indisciplinată și fără respect față de autorități.

După ce s-a descurcat mulțumitor în faza întâi a epidemiei, România riscă să piardă acum lupta cu „relaxarea”.

Oamenii nu vor să mai audă de noi restricții și sunt gata să le încalce și pe cele vechi, și, la nevoie, i-ar linșa electoral pe cei care ar încerca să le reintroducă.

Donald Trump, președintele care a vrut, cu mijloace complet inadecvate, să facă o Americă mai mare și a lăsat una mai mică.

Nimic nu justifică cinismul PSD, care a început deja să vorbească despre o moțiune de cenzură, imediat după încheierea stării de alertă.

Scopul e cu adevărat cufundarea țării într-o situație cît mai rea cu putință, deopotrivă epidemiologică și economică, pentru ca la alegeri PSD să se prezinte, așa cum a mai făcut-o, ca un Mesia al națiunii