Andrei Cornea

Dacă (pare-se) nu vom avea o dezbatere finală televizată între Iohannis și Dăncilă, avem deja o dezbatere despre rostul dezbaterii, așa că nu scăpăm de tot.

E greu de prezis, cu o săptămână înainte de turul întâi al alegerilor prezidențiale, cine va fi adversarul lui Klaus Iohannis pentru turul doi.

„Nu-i pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește“, spune înțelept vorba din popor.

În puținul care le stă la îndemână și care nu cere nici negocieri cu partenerii de coaliție, nici HG, nici OUG, nici măcar ședințe lungi de guvern, e ceva simplu – un fleac: să nu mintă.

Dacă n-ar fi de plîns, ar fi fost de rîs! Mă refer la Scrisoarea ta, trimisă Grupului pentru Dialog Social și „scăpată“ între timp în presa mare, spre deliciul tuturor „amicilor“ noștri.

În fapt, deși Dragnea este de luni de zile la închisoare, „regimul Dragnea“ este încă în funcție și în plină activitate malignă.

Într-un fel sau altul, singur sau în alianțe și sub diferite denumiri, PSD a fost partidul dominant de după 1989, chiar și când nu a condus guvernul.

Căința sinceră îl privește pe Dumnezeu; noi oamenii ne‑am mulțumi la rigoare și cu un ipocrit „am greșit“. Dar așa ceva nu prea există pe la noi.

1500 de numere. Începând din ianuarie 1990. Săptămână de săptămână, cu puține excepții. E mult? Pentru timpurile agitate și nestatornice pe care le trăim de o generație e destul de mult.

Problema d-lui Cioloș este indecizia combinată cu ambiția: ar dori o poziție dominantă, dar, nefiind niciodată sigur în ce fel ar putea-o dobândi, ezită și amână la nesfârșit decizia irevocabilă.

În loc de America, fetița va fi blagoslovită cu azilul național și cu disprețul tot național pentru culoarea și condiția ei.

Dacă alegerile parlamentare vor prinde un PSD condus de Dăncilă și camarila, ele vor sancționa căderea partidului în insignifianță politică.

Opoziția ar face bine să refuze tentația obținerii puterii cu „soluții imorale“, presupunând că i se propune acest lucru, și să se concentreze mai întâi pe câștigarea alegerilor prezidențiale.

Vom vota deci nu doar pentru calea europeană, ci și, mai ales, pentru o indispensabilă călăuzire europeană.

Nu „nemții“ ne obligă să fim corupți și incompetenți în atâtea domenii esențiale. Nu din cauza lor stagnează autostrăzile și construcția spitalelor regionale.

„Al doilea“ Lazăr n-a mers pe urmele „celui dintâi“. Pentru crima asta e acum hăituit de televiziunile arondate puterii, acoperit de injurii de liderii cei mai importanți ai majorității.

Pe scurt, suntem o cetate asediată, iar ajutoarele din afară par ineficiente și slabe în raport cu tăria atacului.

Trecerea de la #rezist la #șieu marchează, după părerea mea, un moment important în maturizarea politică și democratică a societății românești.

Soarta unei generații întregi s-ar putea să depindă de această mică plimbare până la secția de vot. Într un sens sau altul, ea va scrie istoria.

Susțin că atitudinea UE față de cazul Kövesi va fi un test de credibilitate a voinței Occidentului de a susține concret valorile pe care le promovează.

Periodic, la apropierea unui rând de alegeri, se aprinde focul mâniei într-unii care, copleșiți de patimă, se burzuluiesc la câțiva intelectuali.