Andrei Cornea

Dacă alegerile parlamentare vor prinde un PSD condus de Dăncilă și camarila, ele vor sancționa căderea partidului în insignifianță politică.

Opoziția ar face bine să refuze tentația obținerii puterii cu „soluții imorale“, presupunând că i se propune acest lucru, și să se concentreze mai întâi pe câștigarea alegerilor prezidențiale.

Vom vota deci nu doar pentru calea europeană, ci și, mai ales, pentru o indispensabilă călăuzire europeană.

Nu „nemții“ ne obligă să fim corupți și incompetenți în atâtea domenii esențiale. Nu din cauza lor stagnează autostrăzile și construcția spitalelor regionale.

„Al doilea“ Lazăr n-a mers pe urmele „celui dintâi“. Pentru crima asta e acum hăituit de televiziunile arondate puterii, acoperit de injurii de liderii cei mai importanți ai majorității.

Pe scurt, suntem o cetate asediată, iar ajutoarele din afară par ineficiente și slabe în raport cu tăria atacului.

Trecerea de la #rezist la #șieu marchează, după părerea mea, un moment important în maturizarea politică și democratică a societății românești.

Soarta unei generații întregi s-ar putea să depindă de această mică plimbare până la secția de vot. Într un sens sau altul, ea va scrie istoria.

Susțin că atitudinea UE față de cazul Kövesi va fi un test de credibilitate a voinței Occidentului de a susține concret valorile pe care le promovează.

Periodic, la apropierea unui rând de alegeri, se aprinde focul mâniei într-unii care, copleșiți de patimă, se burzuluiesc la câțiva intelectuali.

Guvernele, ca și electoratele, au nevoie în momente critice de țapi ispășitori.

Alegerile europarlamentare de anul acesta sunt, înainte de toate, o luptă pentru valori.

Un an anunțat cu surle și trâmbițe ca anul comemorând un secol întreg de „unire națională“ s-a dovedit un an de profundă dezunire națională.

1 Decembrie 2018 a fost o zi mai curând tristă, înseninată puțin numai de ideea că ar fi putut fi, și încă ar putea fi și mai rău.

Ni se pune un serial prost pe care mai suntem și forțați să-l privim, ca să nu mai vorbim și de faptul că tot noi plătim toată producția. Săptămâna asta joacă episodul „Țăranul e pe câmp“.

Un funcționar neales, numit pe motive politice, se vede pe sine mai presus de un președinte ales de șase milioane de votanți. De fapt, el se vede mai presus de toată lumea.

D-l Dragnea ar trebui să facă pasul „în lateral“ cerut în scrisoarea celebră a „dizidenților“ PSD. Ar fi, desigur, și spre binele nostru. Numai că domnia sa a declarat ferm că nu vrea „să iasă din politică și din viață ca prostu’“.

Singura șansă, chiar și modestă, de a face să eșueze acest referendum - democratic, legal, dar total antiliberal, adică opresiv - este de a-l boicota.

Ieșirea „în decor“ a României, afundarea tot mai gravă în haos politic, juridic și constituțional cer și un răspuns extern pe măsură.

Întrebarea de ce Viorica Dăncilă, prim-ministrul României, s-a adresat într-o scrisoare confidențială Comisiei Europene, reclamîndu-l pe președintele Iohannis și pe cei din Opoziție pentru a fi instigat la înlocuirea nedemocratică a guvernului său,

PSD era și așa urât de mulți români din țară și din străinătate pentru legile justiției și pentru incompetența guvernanților; va fi și mai urât, și mai disprețuit.