Pe aceeași temă
Născut la 7 septembrie 1972 în Bucureşti • absolvent al Şcolii Superioare de Jurnalistică din Bucureşti şi licenţiat al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării • a debutat în presa literară în 1988 (SLAST) • debutul editorial în 1999, cu volumul Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara (Editura Libra).
• membru al Uniunii Scriitorilor din România • în 2009, a fost reales pentru un al doilea mandat preşedinte al secţiei de poezie – Asociaţia Scriitorilor Bucureşti • Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, în 2007, pentru volumul de poeme Tsunami (Editura Brumar, 2006). Este publisherul www.agentiadearte.ro , spaţiu virtual unde sunt prezentate la zi evenimentele de carte şi artă • în septembrie 2012, va lansa volumul Singurătatea vine pe facebook, cu 10 desene de Mihai Zgondoiu, la Editura Brumar.
Scrisoarea I
lucrez în serviciul de imprimat viaţa
sunt şi eu un proprietar de suflet
o măsură a lucrurilor pe care le intuiesc
pe care le iubesc
instrumentele mele de scris duc spre acelaşi drum:
cunoaşterea de sine ca o călătorie prin Infern
am inventat haosul şi libertatea în creierul meu
din creierul meu
evadez din statistica suferinţelor mari
într-un regat de singurătate
unde pot visa cu ochii deschişi
universul mă consumă
cu păcate şi incertitudini
până când
o gaură neagră
îmi va striga numele
şi va adăuga în dreptul meu
„un OM eliberat“
facebook dreams (I)
ultimul meu simţ e visul
cu el voi cerceta Invizibilul
şi tot ce e secret în inima şi în creierul celor ce stau chiar acum treji în reţea
cu puterea visului voi trece pe nevăzute
printre popoarele de insomniaci
care îşi venerează zeii şi nostalgiile cu un like
citesc pe peretele lui Octavian Soviany:
„Sfârşitul unei lumi nu este niciodată, şi nu poate fi niciodată, altceva decât sfârşitul unei iluzii“ (Rene Guenon, Domnia cantităţii şi semnele vremurilor)
în bucătărie
Dorina prepară ceaiul magic de dimineaţă
cu care voi trece iarăşi prin realitate ca într-un film fără final
şi fără prea multe înţelesuri
pisica Tsunami stă cuminte la fereastră
şi îmi cântă:
„Paradisul e întotdeauna o poartă deschisă!“
Scrisoarea a II-a
am deschis Cartea lui Enoh sâmbătă după ora 13.00
când ceaţa s-a risipit prin biografie şi s-a făcut un duh blând
cafenelele au scris pe tablele negre de la intrare
„fie ca inima ta să fie puternică,
căci cel bun va anunţa dreptatea celui bun“
am intrat şi eu în pântecul unui vis de eliberare
înţelegând mai bine ca oricine că lumea obiectivă
e tot mai multă ademenire
acum stau la mese de insomniaci
fiecare cu monitorul său în faţă
fiecare cu viaţa lui visată
adulmec în ceaiul verde Old Beauty
aburii unei existenţe pierdute
a doua mea natură e Sfârşitul
pe care îl trag în piept cu încetinitorul
până când fumul alb din interior
mă va transforma în orele invizibile ale unui ceas mare
aştept nota de plată
pe care să scriu
„realitatea aceasta nu e lupta mea!
oglinda din care mă vedeţi nu e trupul meu!“
facebook dreams (II)
eliberare şi lumină cer
primesc numai rânduri de disperare
numai copaci tăiaţi pentru nopţi de frig şi de spaimă
întunericul se lasă peste trup
ca o blană din 1000 de iepuri împuşcaţi în cap fără să afle vreodată că liberul arbitru nu apasă pe trăgaci
„citeşte şi dă like“ – îmi spun rândurile de disperare
printre trape
bastoane de şerif
sticle băute
sticle sparte
intră viaţa ca o fericire de a fi singur în clipele cele mai grele
scriu pe peretele care nu se vede
o biografie care nu se aude
care nu se pipăie
„nu pot plăti totul aici şi acum!“
Scrisoarea a III-a
Planul Divin nu are geografie
cont pe facebook
gândire devoratoare
ştiri care spun cu exactitate când şi cum va veni Sfârşitul
sparg fereastra de salvare a creierului
şi o grădină edenică începe să crească în mine
cu canale şi lagune în care tot ce e suflet îmi dă bineţe
aici în noul meu creier
nimeni nu spintecă pe nimeni
aici în noul meu creier
nu mai există nici suferinţă
nici aşteptare
cei mai transparenţi peşti din lume
trec
fără ideologii şi turbulenţe
prin papilele mele gustative
prin trahee
prin plexul solar
ca şi cum cu toţii ar fi Particula lui Dumnezeu
transparenţa lor e tot mai luminoasă
tot mai hrănitoare
tot mai plină de iubire
facebook dreams (III)
îmi vorbeşti în fiecare dimineaţă
despre vămile sufletului
pe care o să le trecem
în dezordine şi cu gesturi radicale
„jocurile au fost făcute
fără nici-o posibilitate de întoarcere“
stau într-o pagină albă ca în primul loc al naşterii mele
sunt un suflet nou-născut care ştie încă de la început
despre termene-limită şi despre constrângeri
stau între linia inimii şi a capului
la rând cu timizii şi îndrăgostiţii
„Sfârşitul nu vine niciodată singur!“
– citesc pe monitor
pare un Sfârşit tot mai prietenos
pentru care merită să dai like
Scrisoarea a IV-a
am intrat în vis ca într-o reţea de vieţi năucitoare
fără parolă şi cont de utilizare
cu mine erau milioane şi milioane de însinguraţi
cu mine erau milioane şi milioane de insomniaci
cu mine erau milioane şi milioane de idolatri
o lume din oglinzi vorbitoare era gata de apărare şi atac
o lume din spaţii de reclamă vindea şi cumpăra
peste tot impulsuri şi renunţări
peste tot monotonia scindantă a existenţei
am citit pe monitoare
pe repede-înainte
pe încet-înapoi:
„Moartea nu e mai poetică decât viaţa“ (Heine)
„românii sunt printre cei mai nefericiţi oameni, doar 16% s-au declarat fericiţi!“
„cea mai bătrână utilizatoare de facebook din România, Elena Moise, care în acte purta numele de Ileana Neculai, a încetat din viaţă la vârsta de 101 ani şi 5 luni“
„azi-noapte m-am trezit întrebându-mă dacă sunt un om sau sunt un template de pagină.“ (Lavinia Bălulescu)
„Ador narcisismul celor care-şi dau «like» propriilor comentarii sau propriilor postări. Încercarea furibundă de-a atrage atenţia în orice chip asupra existenţei lor mă îmbrânceşte direct în scenariul minţii copilului, ce-ar fi în stare să facă orice doar pentru a ieşi din culise, sub lumina reflectoarelor.“ (Valentina Drăghescu)
……………………………………………………………………………………............……..
totul se resetează până când geneza devine final
şi invers
o electricitate din care va ieşi un singur suflet care va cere
lumină şi iubire
devenire şi magnetism
stau în programul de reîncărcat viaţa
şi o întreb pe Elena Moise
urcată în orientul etern al celei mai înalte virtualităţi
câţi intră în Rai
pe monitor cu litere italice îmi apare răspunsul
câţi intră la umbra unui copac
Heine e mai melancolic ca niciodată
când priveşte trecutul la trecut
„Lumea devine vis, visul devine lume“
în reţea
Particula lui Dumnezeu a făcut ocolul tuturor sufletelor
facebook dreams (IV)
sunt conectat la o reţea de singurătate
cu aparatele trase din priză
ca într-o grevă spontană împotriva electricităţii
şi a urmărilor ei contagioase
cerul se aprinde sub ochii mei
cu stele ca nişte lumânări din soia
care nu vor păta destinul şi feţele albe de masă
citesc „sufletul romantic şi visul“
de albert béguin
simt tot mai mult cum sunt întruparea
unui călugăr zen
care caligrafiază cu vârful limbii
aceeaşi şi aceeaşi scriptură:
„mă pregătesc pentru haos şi apocalipsă.
apocalipsa şi haosul se pregătesc pentru mine!“
