Pe aceeași temă
E deja obisnuinta ca multi distribuitori sa-si lanseze filmele la TIFF. Fie ca sunt apoi lansate imediat in cinematografe, ori ca ies mai tarziu, ele sunt proiectate la Cluj in avanpremiera - un mod de a le face reclama.
De la Mar adentro si Osama, la The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy, anul acesta au fost lansate la TIFF vreo 10 filme, dintre care 7 au iesit deja in sali.
Osama e o premiera pentru ecranele romanesti - film coprodus de Afganistan, Olanda, Japonia, Irlanda si Iran, primul film afgan facut dupa caderea regimului taliban. E filmul de debut al afganului Barmak Siddik, poveste emotionanta despre o fata care trebuie sa se deghizeze in baiat pentru a-si ajuta familia sa supravietuiasca, intr-o societate incredibila, in care femeia - practic si teoretic - nu exista. Regimul taliban a fost unul din cele mai absurde si atroce din istorie, cu reguli pe care cineva traind intr-o societate democratica nici nu si le poate imagina. Filmul e o combinatie de fictiune si documentar, cu actori neprofesionisti, cu iz de film iranian (coprodus de casa Makhmalbaf, de altfel), dar cu mult mai bun decat 90% din filmele iraniene ce fac turul festivalurilor. Accentul e pus pe poveste si pe realitatile cumplitei dictaturi. Un film ce ar trebui vazut macar din curiozitate pentru inedit, dar si pentru calitatile lui.
O alta surpriza foarte placuta e o semiparodie chinezeasca la filmul de arte martiale: Gong fu/Kung Fu la gramada (2005), de Stephen Chow. E un film de un umor nebun, de foarte buna calitate, parodiind filmele de gen scoase pe banda rulanta in China si Hong Kong. Are poante excelente si gaselnite cat se poate de inspirate. Stephen Chow e un star al comediei asiatice, iar Kung Fu Hustle (titlul englez al filmului) e prima sa colaborare cu Hollywoodul. Cel mai mare succes de public din istoria Chinei, care in nici un caz nu trebuie ratat!
El Maquinista/Masinistul (2003) e o productie spaniola, regizata de americanul Brad Anderson. Thriller psihologic nu foarte original ca idee, dar cu o atmosfera perfecta si o imagine de mare clasa, in sepia, semi-intunecata, in care singura pata de culoare e masina rosie a lui Ivan. Starea de semi-constienta, perplexa, a masinistului care nu mai poate dormi de un an si care slabeste tot mai mult, inexplicabil, in fiecare zi, se transmite intregii atmosfere a filmului - semi-oniric, cu o granita invizibila intre realitate si vis. E genul de film care jongleaza cu realitatile virtuale si o face bine, astfel ca, desi am mai vazut asa ceva in cinema, faptul nu e suparator. Cu o tusa puternica de cinema american independent (filmul a fost prezentat, de altfel, la Sundance).
Kinsey (2004), regia Bill Condon, e un film biografic, destul de cuminte, dar interesant in partea lui documentara. E despre cel ce a premers revolutia sexuala intr-o America extrem de puritana - Alfred Kinsey, care in 1948 publica tratatul Sexual Behaviour in the Human Male, care a scandalizat o mare parte a societatii americane si a revolutionat lumea stiintifica si, mai tarziu, societatea in ansamblul ei. Filmul se urmareste cu placere si interes, nu e plicticos, dar nu e nici o revelatie. Faptele in sine sunt interesante, mai putin punerea lor pe ecran. Filmul a fost nominalizat la Oscar pentru rol secundar feminin - Laura Linney, sotia lui Kinsey (Liam Neeson).
Layer Cake/Prins la inghesuiala (2004), regia Matthew Vaughn, e o reciclare destul de lenta si neinspirata a filmelor cu interlopisti, marca Guy Ritchie. Replicile cool nu lipsesc, dar ele nu ajung ca sa te scoata din usoara toropeala si plictiseala in care te afunzi incet-incet. Senzatia de déjà vu e si ea importanta, dublata de aceea a unei variatiuni inutile si cu mult sub nivelul originalelor, pe o tema data. Film de debut in regie - Matthew Vaughn a lucrat pana acum cu Ritchie ca producator.
The Ring Two/Avertizarea 2 (2004), al lui Nakata Hideo (Dark Water) e continuarea lui The Ring (2002) al lui Gore Verbinski si unul din cele mai slabe filme de la Cluj, de anul acesta. N-are nici un pic de tensiune, e foarte previzibil - continuare fara nici o noima si fara nici un sens. De fapt, Nakata e creatorul lui The Ring - Ringu (1998), preluat si hollywoodizat apoi de Verbinski. The Ring Two e facut pentru piata americana, dar prea multele compromisuri il ucid cu mult inainte ca prima crima sa aiba loc in film. Pacat, caci Nakata ar fi putut ceva mai mult. Sau cel putin putuse in Dark Water.
