ADRIANA SĂFTOIU: Dreapta îşi fărâmiţează votul la alegerile locale din Bucureşti

Interviu Realizat De,andreea Pora | 08.03.2016

Ceea ce s-a întâmplat la București, cu rocada Bușoi-Orban și, mai nou, declarația făcută de Vasile Blaga, că, dacă nu vor fi candidați la sectoare care să aibă măcar jumătate din scorul partidului, se va lua o decizie politică, credeți că arată o criză a liderilor și implicit a candidaților?

Pe aceeași temă

 

Mi se pare cam aspru cuvântul criză. Dar nu mi se pare un lucru atât de grav, în condițiile în care Ludovic Orban e un om de partid care reușește să capitalizeze voturile liberalilor și are și capacitatea de a atrage și alți alegători. Pentru sectoare, candidaturile vor fi discutate în această săptămână. Și d-l Blaga are dreptate. În cazul în care persoanele care au fost măsurate vor fi cu mult sub procentul partidului, evident că va fi o decizie politică.

 

Ce înseamnă o decizie politică în practică?

Presupun că vor fi asumate politic persoane care nu au fost neaparat incluse în sondaje.

 

Puteți să-mi dați un astfel de exemplu?

Sincer, nu, ar însemna să anticipez și nu se cuvine. Dacă facem o analiză a momentului, trebuie să ținem cont de tragedia de la Colectiv, care a determinat și apariția guvernului tehnocrat, și solicitarea apăsată ca partidele să se reformeze. Aceasta nu o poți finaliza din noiembrie până în martie. Să fie foarte clar, e utopic. Nu înseamnă că partidele nu au o vină că în ultimii ani nu au reușit să crească profiluri noi. Există o problemă la nivelul resursei umane. Noi am încercat, și cu această presiune a străzii, o presiune justificată, să creăm liste de candidați cât mai compatibili cu solicitările oamenilor. După cum știți, ne-am asumat acel Cod de integritate, care elimină de pe listele noastre candidații, de exemplu, din anumite județe, care, culmea!, apar ca preferați în opinia cetățenilor. E un paradox faptul că primari care au dosare pe rol sunt preferați în sondaje pe fondul unui discurs care spune „nu mai vrem oameni implicați în dosare de corupție“.

 

Poate și pentru că nu se oferă o alternativă viabilă la acești oameni.

Eu nu găsesc în asta o scuză. Dacă nu le place candidatul partidelor politice, să meargă către independenți. Dar tot nu pot să înțeleg acest discurs. Pe de o parte, să eliminăm de pe listele partidelor oameni care au dosare pe rol, sunt suspectați de fapte de corupție și, pe de altă parte, să fie votați. Toți cei care nu s-au încadrat în aceste criterii de integritate au fost eliminați de pe listele PNL. Aș adăuga ceva, cu toate riscurile. Această clasă politică care există de 26 de ani, relativ intactă ca profil, există cu votul cetățenilor. Au fost și situații când puteau să aleagă diferit. Și n-au ales. Există o culpă colectivă. Dar cea mai mare culpă e clar că o are clasa politică. E destul de dificil să-ți dorești să te reformezi în prag de alegeri locale și să-ți dai seama că oamenii care nu sunt cuprinși în niciun act de corupție sau trafic de influență n-au notorietate, devenind astfel dificil să îi impui în câteva luni electorale. Toate aceste aspecte vor atârna foarte greu în această campanie, cu atât mai mult, cu cât e într-un singur tur.

 

PNL are o culpă aici. E greu de înțeles de ce s-a trezit atât de târziu să aibă o poziție de forță în chestiunea celor două tururi și nu s-a trezit atunci când a ridicat mâna în parlament și a votat alegerile într-un singur tur.

 PNL nu s-a trezit în ianuarie cu subiectul ăsta, s-a trezit încă din luna mai 2015, e adevărat, s-a trezit a doua zi după ce a votat.

 

E credibil că te trezești a doua zi? Sau să mimezi că te trezești?

Nu poți să spui că mimezi, pentru că a doua zi ai depus amendamente la această lege. Numai că această lege n-a mai putut fi amendată. PNL nu are majoritate în parlament, iar PSD a blocat rediscutarea legii cu amendamentul PNL, neintroducând-o pe ordinea de zi, așa cum blochează de doi ani ordonanța de urgență declarată neconstituțională. Mă refer la OUG 55, cu primarii migratori, care de doi ani zace în parlament. În mai, anul trecut, PNL, după compromisul pe care l-a făcut, e adevărat, a amendat legea, dar n-a avut majoritatea. Suntem în situația în care suntem. De aceea am apelat la primul ministru, în prima fază. 2016 e, din punctul meu de vedere, un an extrem de greu și provocator electoral. Și datorită turului I, dar, în același timp, și pentru că partidele trebuie să aibă curajul să facă liste cât mai corecte pentru cetățean.

 

PNL s-a poziţionat pro Antena 3 în scandalul cu ANAF, la fel ca președintele Iohannis. Care e opinia dvs. în această chestiune?

Sunt de acord că ANAF poate acționa abuziv, dar culmea e că acționează abuziv legal. Dau un exemplu simplu: dacă un polițist vă ia permisul și-l dați dvs. în judecată, permisul rămâne la dvs. pe timpul judecății. Justiția decide cine e vinovat. ANAF, care și-a schimbat legea, vine la chioșcul din colț, îl închide, chioșcul îl dă în judecată, dar rămâne închis până când se termină judecata. Când se termină judecata, chioșcul deja e falimentar, oamenii au plecat, sunt în șomaj. Pe mine m-a uimit faptul că noi am remarcat heirupismul ANAF și atitudinea ANAF doar când a venit vorba de un trust de presă.

 

E o comparație forțată. În cazul Antena 3 era vorba de o decizie judecătorească definitivă și nici n-a fost închisă în acea perioadă de nimeni. Oricum, ce legătură e între asta și libertatea de exprimare?

Niciuna.

 

Poziția PNL asta a fost.

N-a fost poziția PNL. Nu putem vorbi de o atitudine unitară a PNL, cred că fiecare s-a exprimat așa cum a crezut el sau în funcție de principiile sau nevoile pe care le are. Eu, cel puțin, n-am perceput că Antenei i se interzicea să emită sau să-și facă emisiunile. Era o problemă de spațiu. Au mai existat și alte televiziuni care s-au mutat. Dar, dincolo de lucrurile acestea, pe mine m-a uimit că există instituții ale statului care pot abuza de drepturile cetățenești și n-am avut nici o reacție, nu s-a agitat prea tare nici guvernul, nici parlamentul, nici administrația prezidențială, nimeni n-a făcut dezbateri în ultimii ani despre ce se întâmplă practic în sistemul...

 

Cum vi s-a părut poziționarea președintelui Iohannis, care a generat un val de nemulțumire și de critici?

Presupun că și președintele și-a dat seama că declarația lui nu a fost bine primită, cel puțin de susținătorii lui, drept urmare a făcut niște rectificări.

 

Rectificări care nu schimbă fondul problemei. Și PNL, și președintele Iohannis au pus semnul egal între acțiunea ANAF pe baza unei decizii judecătorești definitive și dreptul la exprimare.

Atunci vă răspund altfel, ca să nu ne oprim în criticarea președintelui. Mi se pare că cea mai corectă atitudine în acest caz a avut-o premierul Cioloș în parlament.

 

Să analizăm situația de la București. E deja loc comun: voturile de pe dreapta se disipează. Care e strategia partidului? Există vreo strategie pentru a împiedica acest lucru, care va fi un factor decisiv? Mă gândesc și la eventualele negocieri cu M10 și Nicușor Dan, refuzate, până acum, de aceștia.

În primul rând, cred că e nevoie de conștientizarea votului într-un singur tur și care sunt efectele. Când e un vot în două tururi, primul vot e emoțional, votăm cu cine ne place. Votul pragmatic și în care ne dăm seama că avem de ales între două persoane e abia votul în turul doi. Acum va trebui ca cetățenii să înțeleagă că au un singur vot la îndemână. Sunt convinsă că este o experiență foarte proastă și asta o știu și PSD, și ALDE, pentru că, dacă n-ar ști, n-ar spune că sunt de acord să schimbe legea, dar după luna iunie. Ei recunosc implicit că e o lege proastă, dar nu îi deranjează să ne alegem pe o lege proastă. E nevoie ca alegătorul să gândească cât mai pragmatic și rațional votul. Și, aveți dreptate, dreapta își fărâmițează votul. Nu cunosc ca până acum să aibă loc vreo discuție cu alți posibili candidați de pe frontul de dreapta. Fiecare crede în șansa lui și speră că va învinge. Dar, în mod realist, partidele mari vor rămâne principalii actori în ring. Și când e vot în două tururi, e cu atât mai greu pentru un independent sau un partid fără structuri solide. Să nu îmi spuneți de independentul Oprescu, că nu a fost niciodată. Fără voturile PSD, nu ar fi fost niciodată primar.

 

Cum vedeți această campanie în scenariul în care Băsescu intră în cursă?

Dacă Traian Băsescu, care are un electorat captiv, intră în cursă, evident, tot de pe partea dreaptă va lua, deci tot în favoarea PSD se va face ruptura.

 

Partidele au o percepție exclusiv negativă. Ați văzut sondajul IRES, o listă lungă: hoți, corupți.

Partidele au un an la dispoziție, până la alegerile generale, să se întrebe cel puțin de două ori ce fel de oameni vor pune pe liste. Pentru că electoratul s-a schimbat în 26 de ani, vorbim de un electorat care a început să-și cunoască drepturile, civismul e altul decât în anii ’90, ’91, discutăm despre alte subiecte și nu prea cred că mai putem folosi un discurs manipulatoriu în campanie, iar oamenii să nu decripteze, în spatele acestui discurs, caractere, interese ș.a.m.d. Tocmai de-asta vă spuneam că e un an greu. Dacă vrem să ne păcălim, o să ne păcălim noi între noi.

 

Cum vedeți acest prim an de mandat Iohannis? Criticile, chiar din zona susținătorilor, s-au întețit. Există o dezamăgire în creștere. Care ar fi motivul și unde a greșit președintele, dacă a greșit?

Nu știu dacă a greșit. Probabil că, după atâția ani în care președinții noștri se comportau ca niște tătuci, controlau totul, se pronunțau despre toate, vorbeau despre de toate, dădeau direcții, pe acest tip de pattern am așteptat ca președintele Iohannis să se comporte așa cum știam noi. Tocmai de aceea, nu știu dacă cuvântul dezamăgire e foarte potrivit, dar cu siguranță președintele Iohannis nu se comportă pe tiparul știut.

 

Adevărat, numai că pare că există o preocupare aproape obsesivă de a nu fi ca Băsescu.

Eu cred că de-abia pe la jumătatea mandatului ne putem pronunța și putem să ne dăm seama dacă tipul de atitudine a președintelui e ceea ce ne trebuie sau nu. Vrem-nu vrem, facem comparații și, pe de o parte, trebuie să recunoaștem, apreciem atitudinea președintelui care nu e ubicuu, nu e peste tot, să le știe pe toate, pe de altă parte, simțim nevoia ca în fața unei clase politice care ne dezamăgește foarte mult, din când în când președintele să vină să mai dea cu bățul.

 

Credeți că serviciile secrete au prea mare putere în stat? Că e așa cum zice Băsescu?

Eu aici îl cred pe fostul președinte. Cred că știe mai bine decât noi. Nu e doar el, mai sunt și alte voci, unele autorizate, care spun că există o problemă a funcționării acestor servicii. Dar minusul în toată această analiză vine din faptul că nu ne uităm la parlament. Acolo ar fi problema. Acolo ar fi trebuit să existe acel control civil care ar fi putut să sancționeze, în cazul în care există abuzuri sau depășiri de legalitate. Până una-alta, suntem bombardați cu opinii pro sau contra, dovezi mai clare sau mai puțin clare, dar cine poate să ne lămurească? Dumneavoastră ştiţi? Eu știu doar că parlamentul ar fi fost prima instituție care trebuia să sancționeze nu doar serviciile, ci orice instituție care încalcă legea, drepturile cetățenilor ș.a.m.d. De-asta spun că ar trebui tratat extraordinar de serios și de către partide, și de către societatea civilă, iar presa și opinia publică să fie foarte atente la cum se va forma viitorul parlament. Mărturisesc că nu mi s-a părut foarte firesc ca, atunci când i s-au adus niște acuzații șefului adjunct al SRI, parlamentul să spună: să facă prima dată SRI ancheta și după aia ne facem și noi ancheta.

 

De unde a apărut această îngrijorare vizavi de serviciile secrete, până acum un an nu părea nimic în neregulă? Din contră, tot auzeam că sunt reformate, că NATO, că nu e nici o problemă, că sprijină anticorupția, că din cauza asta şi a terorismului e nevoie să aibă o putere mai mare etc. Prea mare, constatăm acum. S-a schimbat ceva fundamental în acest interval?

Nu neg că serviciile au avut un rol în lupta anticorupție. Dar ceva trebuie să fie, fiindcă nu iese fum fără foc. Am rezerve față de Traian Băsescu și față de modul în care a acționat timp de 10 ani, dar acum, dacă Traian Băsescu spune că 2+2=4, n-o să neg numai pentru că o spune Traian Băsescu. Nu sunt foarte convinsă că Traian Băsescu vorbește doar resentimentar. În schimb, îi putem reproșa că nu e cel mai îndreptățit să se plângă de faptul că aceste servicii au prea multă putere și că nu există control civil, după cum constată acum. Mi-e greu să cred că această situație a apărut brusc, de-abia când și-a terminat domnia sa mandatul. Dacă lucrul acesta l-a constatat în 2014, să fie sigur că atunci s-a întâmplat pe tot parcursul celor 10 ani în care domnia sa ar fi putut să acționeze încât să nu se întâmple acest lucru pe care l-a reclamat la final de mandat.

 

În cartea pe care ați scris-o, extrem de interesantă, fără să vreau să vă măgulesc, mi se pare că i-ați pus niște tușe destul de groase și de întunecate lui Traian Băsescu, ați vrut să-i plătiți o poliță. I-aţi plătit-o?

Nu i-am plătit o poliță. Nu ăsta a fost demersul. Pe mine mă interesa mult mai mult ca oamenii să înțeleagă cum se iau anumite decizii politice. Ne plângem de clasa politică, de cum funcționează statul, tocmai m-ați întrebat de serviciile secrete etc. Dezamăgirea mea în cazul președintelui Băsescu e exact asta: a avut 10 ani la dispoziție să repare toate aceste lucruri. Ce am încercat eu în carte a fost să spun, din perspectiva mea, de ce aceste lucruri nu s-au putut întâmpla. Tocmai că această carte nu pune tușe groase, cum ați spus, pe Traian Băsescu, ar fi fost mult prea simplu și simplist. Tușele vin pe tot ce înseamnă politicienii care fac curtea unui președinte, sistemul care face curtea unui președinte, pentru că, vedeți dvs., eu înțeleg, e foarte bine și cu lupta asta împotriva corupției că s-a declanșat, fir-ar ea să fie, în 2013-2014, dar noi vorbim despre fapte petrecute din 2005 până în 2013. De ce ele au apărut doar spre finalul mandatului președintelui?

 

Sugerați că, de fapt, a fost o anticorupție care a protejat anumite personaje?

Eu spun că lupta împotriva corupției s-a oprit undeva, la o poartă, și dacă mă uit cu atenție s-a oprit la poarta celor care erau fix în funcție, adică mulți dintre ei au trebuit să plece din funcții ca să începem să aflăm ce au făcut. S-a oprit la o poartă la care nu doar că n-aveai acces, dar noi chiar credeam că acolo lucrurile sunt bune. Cu personaje care vorbeau despre lupta anticorupție sau despre nevoia de asanare a clasei politice etc., era greu să crezi că în curtea acelor personaje justiția va descoperi ceea ce ne-a arătat după 2013. Ce spun eu e că faptele acestea nu s-au petrecut în 2013, ci s-au petrecut de-a lungul mai multor ani.

 

Sunt dosare care au derivat din alte dosare, poate probele au putut fi adunate de abia acum, de când cu delațiunea și noul Cod Penal.

Nu știu ce să vă zic. Eu zic așa: vai de țara care are nevoie de eroi! Mie mi se pare că și în acest domeniu, ca în multe altele - educație, sănătate - nu există prevenție. Nouă ne place sancțiunea și într-adevăr avem mulți eroi de sancțiune. Eu n-aș mai vrea să avem așa de mulți eroi. Sunteți dvs. convinsă că noi acum nu putem repeta istoria? Că nu ne putem trezi iarăși că trebuie să plece din funcții, să piardă butoanele, ca să aflăm ce au făcut? Pe de altă parte, de fiecare dată când această întrebare apare public, e minimalizată cu „bine că se face și acum“. Eu aș vrea să răspundă și cei care aveau obligația să vegheze să nu ajungem la acest prag al corupției.

 

Interviu realizat de ANDREEA PORA

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22