BOGDAN HOSSU: Dacă nu-şi va schimba priorităţile, guvernul va cădea

Sunteți dezamăgit sau nu de actuala guvernare?

Parțial, da. În practică, guvernarea Ponta a făcut niște corecții sociale, cum au fost cele legate de salariile din sectorul bugetar, dar problemele de fond pentru care a și făcut moțiunea de cenzură când a căzut regimul Boc, precum reforma în domeniul legislației muncii, nu sunt încă rezolvate. Într-un an și jumătate de guvernare nu s-au realizat modificările legislative cerute. Păstrarea mecanismului legislativ existent în Legea dialogului social din 2011 a făcut ca distribuția salarială oficială să fie toată îngrămădită la nivelul salariului minim pe economie. Ceea ce arată că frauda fiscală pe piața muncii – e raportarea Ministerului de Finanțe – este de 14,7%. A doua dezamăgire e legată de faptul că Guvernul Ponta a fost mult prea focalizat pe proiectele politice. Mă refer în principal la Constituție și reorganizarea teritorială, care, după părerea mea, e o nebunie și nu rezolvă problemele de fond cu care sunt confruntați cetățenii și comunitățile. Guvernul este prea puțin axat pe măsurile care ar trebui luate în vederea relansării economice. Rezultatul este că de un an și jumătate se continuă aceeași politică de reducere a locurilor de muncă, avem restructurări masive în diferite sectoare.

Principala promisiune electorală a USL a fost că va crea locuri de muncă. Ați avut discuții pe chestiunea asta?

Practic, n-a existat un dialog concret, deși s-a încercat din partea sindicală, dar și cu o parte dintre confederațiile patronale să declanșăm discuții în cadrul singurei instituții abilitate de dialog social, Consiliul Național Tripartit de Dialog Social. Vreau să vă spun că numai după 1 octombrie, când am început o schimbare de atitudine față de guvern – adică un război de lungă durată, mici acțiuni în fiecare zi în toată țara, inclusiv la fiecare ședință de guvern –, pentru prima oară după un an, s-a repornit Consiliul Național Tripartit. Avem deja primul semnal din partea d-lui vicepreședinte Chițoiu asupra problematicii salariului minim și a politicilor de relansare economică.

V-ați așteptat ca o guvernare de stânga, cu un premier de stânga, să fie atât de puțin focalizată pe problemele din zona asta?

Ne așteptăm totdeauna ca cei din opoziție, când ajung la putere, să-și uite propriile angajamente și promisiuni, 20 de ani ne-au demonstrat asta. Da, ne așteptam, deoarece în România partidele politice nu au coerență între ideologie și planningul programului propriu. În 2000-2004, care a fost perioada aceluiași partid socialist, s-au luat mai multe măsuri liberale decât în perioada precedentă.

Și ce măsură liberală a luat acest guvern de stânga până acum?

Una dintre măsurile liberale este să mențină legislația muncii în vigoare, care este una liberală și produce o dereglementare a pieței muncii, precarizând locul de muncă. Mai este vorba și de o politică fiscală aiuristică, din nevoia statului de a-și găsi resurse financiare. Se inventează fiscalități cum este contribuția de asigurări de sănătate la închirierea unui imobil. Ar trebui să se discute impozitarea globală. Efectul acestui sistem îi supraîncarcă pe micii contribuabili, pentru că nu se face declarația pe total venit. Dacă am 5 case și fiecare îmi dă un venit, trebuie să plătesc pentru toate contribuția la asigurări de sănătate. Dacă am un singur venit care depășește de 1.000 de ori venitul acestor case, mie mi se ia impozitul de asigurări sociale numai o dată. E lipsa unei coerențe de politică fiscală, care ar fi trebuit să facă obiectul prioritar al unei analize de fond. E o mărire a numărului de impozite, o încercare de schimbare a unor politici. În fapt, se pun noi biruri.

În zona reformei în sănătate există o lipsă de coerență. Pachetul serviciilor de bază, de exemplu – credeți că ar trebui să beneficieze de el și persoanele neasigurate sau nu?

Opinia noastră este că ar trebui să rămână pilonul I, care să garanteze oricărui cetățean accesul la un serviciu medical în unitățile de stat, și pilonul III, care trebuie să fie în unități private, nu tot în cele de stat, cum se încearcă acum, să separăm spitalul de stat în două, dimineața e de stat, după-amiază e privat, ceea ce e o nebunie și nici nu înseamnă o investiție în domeniul respectiv. Pachetul minimal se aplică tuturor cetățenilor, indiferent dacă sunt contribuabili sau necontribuabili, așa spune ministrul Nicolăescu. Întrebarea e – și de aia vrem să discutăm pe tema principiilor reformelor și săptămâna viitoare sperăm să începem o discuție reală pe asta -: atunci de ce mai contribuim la sistemul de sănătate? Care e diferența între un cetățean contribuabil și unul necontributiv la sistem? Noi suntem de acord că sistemul trebuie să asigure un pachet tuturor cetățenilor din România, indiferent de contribuție, dar trebuie în același timp ca statul să-i susțină pe cetățenii necontributivi din venitul bugetului de stat. Trebuie să susțină și programele naționale din resursele statului - programul TBC, cancer, diabet etc. –, cum se face în toate țările. Mai există încă o chestiune anormală. Problema accidentelor de muncă, care nu sunt la Ministerul Muncii, ci în alt fond, și nu sunt transferate pe serviciile respective.

Dar ceea ce spuneți dvs. însă presupune un efort bugetar la care guvernul nu pare dispus. Dvs. susțineți ca necontribuabilul să nu mai fie susținut din banii Casei Naționale de Asigurări, ci de guvern?

Casa Națională de Asigurări de Sănătate este un sistem de asigurare care trebuie să funcționeze după regulile oricărui sistem de asigurare. Prestează servicii pentru asigurați. În același timp, statul, prin rolul social pe care îl are, pentru persoanele neasigurate trebuie să găsească o formă de a-i asigura, pentru a nu-i lăsa să moară pe stradă. Aceasta este o decizie politică și guvernul ar trebui să o ia, așa cum face și în alte domenii. Să vă dau un exemplu, este o decizie politică să se plătească salariile sistemului religios. Acest amalgam care amestecă un sistem de asigurare cu o sarcină a statului în baza unei decizii politice face ca, de fapt, să fie o disfuncționalitate majoră în sistemul de sănătate, care se va accentua. Momentan, transferul de la bugetul de stat către sănătate nu s-a făcut decât accidental, pentru gestiuni frauduloase, cum e chestiunea cu medicamentele. Concluzia este că trebuie rediscutate principiile de sănătate, ce se încearcă acum sunt incorecte, din toate punctele de vedere.

Dar sindicatele nu au fost totuși consultate?

Nici pe vremea lui Boc, nici pe vremea asta nu suntem consultați, inclusiv faptul că s-a încercat de către Administrația Prezidențială un pact pentru sănătate. E impresia că, dacă ești la putere, poți să tai și să spânzuri, indiferent de o linie politică. De fapt, asta e contradicția: decidenții politici nu respectă programele de partid, nu respectă liniile ideologice sau consensul stabilit în vreo strategie.

Decidenții fac toate aceste lucruri din cauza lipsei reacției populare.

Adevărat, nu avem cultura ieșitului în stradă în masă. Problema e că nu mai există nici o reacție la stradă sau e una foarte slabă. Teoria mea e că modul de comportare al lumii politice face ca răspunsul cetățeanului să conducă la fenomene anarhice, și nu la dezvoltarea unei democrații reale. În momentul de față, înseamnă că degeaba ies în stradă la o manifestație civilizată, că nu sunt luat în seamă și singura soluție de a rezolva este să ies cu bâta în stradă să dau în cap primului venit. Ceea ce e anormal.

Ce opinie aveți despre proiectul Roșia Montană?

Proiectul nu este benefic, în forma existentă, statului. Nu sunt împotriva exploatării, subliniez, sunt împotriva lipsei de risc asumat a companiei respective. Faci 400 ha de lac? Păi numai când a fost incidentul de la Baia Mare, unde era un lac de 20 și ceva de ori mai mic, a costat 350 milioane euro, iar aici ecologizarea e de 100 milioane dolari. În Canada, e pe 5 ani 1,5 miliarde euro în total.

Dacă sunteți împotriva acestei formule, care ridică multe semne de întrebare, de ce nu susțineți mitingurile din Piața Universității?

Sunt dintre membrii noștri care au ieșit și ies regulat la mitinguri. Am făcut cu ONG-uri chiar conferințe de presă în susținerea acțiunii împotriva proiectului Roșia Montană, avem o decizie legată de acest lucru. Dar nu vrem să substituim acțiunea sindicală, care este o acțiune pe piața muncii, unei acțiuni civice. Susținem în continuare fără nicio problemă acțiunile din București și din alte municipii și sunt membri de sindicat care participă.

Credeți că vor rezolva ceva aceste proteste?

După mine, au deblocat o chestiune care altfel nu s-ar fi deblocat. Într-o formă anormală, ca procedură mă refer, este această audiere publică legată de Roșia Montană, prin comisia parlamentară. Normal ar fi trebuit mai întâi să se facă o dezbatere publică și în funcție de asta să se ia o decizie. Ăsta era calendarul într-o democrație reală. Din punct de vedere tehnic, au fost invitați și partenerii sociali, joi trebuia să mergem, au zis că ne vor reprograma. Nu se justifică nici costurile pe locul de muncă, pentru că sunt programe guvernamentale care dau efecte mult mai bune, cum este Programul Minimis sau Ajutorul de Stat, în care costurile pe locul de muncă nou creat sunt infime, comparativ cu costurile și riscurile care sunt la Roșia.

Dar marota celor care susțin exploatarea cu Gold Corporation, marota guvernului a fost: avem nevoie de locuri de muncă, această exploatare creează 2.000 de locuri de muncă.

Creează 2.000 de locuri de muncă numai la deschiderea șantierului, care durează un an și jumătate. Este în business planul RMGC, un document oficial. Numărul de locuri de muncă propriu-zise este 900, dintre care mare parte sunt tehnicieni, deci nu sunt persoane de acolo. Efectiv, pentru zonă, înseamnă vreo 300 de locuri de muncă. Statul, de exemplu, la Romplumb, tot în domeniul minier, a investit în ultimii 4 ani peste 4 milioane de euro pentru reecologizarea procesului tehnologic, mai era nevoie de 1 milion pentru ca să se finalizeze lucrarea și erau 680 de locuri de muncă. Aici este o mare problemă, pentru că și în politica de utilizare a fondurilor europene, și în politica zisă a marilor proiecte, la care statul intervine, nu există nici un dialog cu partenerii sociali, având cât de cât expertiză în domeniu, nici cu societatea, iar rezultatul înseamnă pierderi de bani. Scopul programelor europene nu este numai să absorbim banii, ci ca banii absorbiți să fie multiplicatori în România ai acestor tipuri de investiții.

Proiectul descentralizării este gata, d-l Dragnea a și explicat baronilor locali ce noi atribuții și beneficii vor avea. Care este opinia dvs.?

Este o hotărâre de guvern, ceea ce ocolește discuția în parlament. Prin această descentralizare se încearcă să se dea, prin eludarea controlului național, forța totală unor autorități județene, nu comunităților. Autoritatea nu este la comunitate, e la județ. Va fi ușor de contestat inclusiv la UE, care are un principiu: cel care investește, iar principalii investitori în județe sunt consiliile județene, ele sunt eligibile în programele europene, nu pot să facă și controlul. Or, ei tocmai asta vor, să descentralizeze, inclusiv controlul și autorizațiile. Să vă dau un exemplu: cum e posibil ca al treilea port european să-l muți la o comunitate? Este anormal ca o chestiune care e de interes național, ca Portul Constanța, să devină o chestiune de interes local. Sunt aberații.

Sunt aberații sau interese politice și electorale la mijloc? Economice?

După mine, sunt interese economice, conjuncturale, locale și care nu reflectă interesul național, iar efectul va fi distrugător. Iau cel mai banal exemplu: cum e posibil ca într-o stațiune turistică să bagi taxă, pe motiv că are altă înmatriculare decât județul respectiv?

Această descentralizare cui folosește în momentul de față?

Folosește numai grupului de președinți de consilii județene, nici măcar comunităților locale.

Cum vedeți eșecul privatizării Oltchim și ceea ce se întâmplă la CFR?

Oltchim arată că, indiferent de orientarea politică, a fost un interes, pentru că finalitatea este exact îndeplinirea dezideratului PCC-ului, acela de a distruge și a deveni viitorul monopol pentru o jumătate de Europă, singurul producător în domeniu. Oltchim va rămâne probabil cu anumite fabrici, dar care vor reprezenta o treime, și va fi distrus, tăiat, pentru că, din punct de vedere al businessului, al unui anumit tip de business, este mult mai rentabil să tai și să vinzi metalul. La CFR, din punctul nostru de vedere, e aceeași chestiune. Fiindcă, fiind o companie strategică, în primul rând, n-ar fi trebuit vândut jumătate plus 1, ci 20-25%. În mod normal, când s-a angajat procesul de privatizare era un anumit număr de salariați, acum CFR Marfă face o restructurare cu mutarea sarcinii de responsabilitate socială către bugetul statului. Deci este o nouă formă de ajutor de stat către GFR. I-a șters toate datoriile, i-a făcut restructurare în timpul procedurii de privatizare, îi amână obligațiile financiare, toate astea înseamnă facilități către operatorul respectiv, care, atenție, n-a oferit nimic. O deficiență în toate construcțiile financiare care se fac este că ajutoarele sau facilitățile ar trebui date din banii angajatorului căruia i le faci, nu din ai statului. Noi avem invers: dăm bani de la stat și după aia așteptăm efectul pozitiv al acestui fapt. Același risc este și la Minimis, dacă ne uităm la explozia de noi angajatori înregistrați cu o lună înainte de depunerea programelor.

Cum vedeți evoluția guvernării pe viitor, la ce vă așteptați?

Noi ne așteptăm ca guvernul să-și schimbe poziția față de parteneri și să-și schimbe prioritățile. Adică să lase prioritățile pur politice și să fie focalizat pe subiectele prioritare ale cetățeanului, adică dezvoltarea economică, crearea de locuri de muncă etc. Dacă nu se vor face aceste lucruri, probabil că vom ajunge la căderea guvernului. Pentru că am constatat că, deși comparativ numeric mai slabe decât în anii precedenți, mișcările au dus la schimbarea, încet, încet, a agendei politice. Roșia Montană e un exemplu. Nu poți să spui că manifestațiile de la Roșia Montană au fost spectaculoase numeric, dar au arătat hotărârea cetățenilor într-o problemă, obligând politicul să se repoziționeze. Cetățenii trebuie să înțeleagă un lucru: care tace înseamnă că și-a dat aprobarea față de ceea ce face clasa politică.

Interviu cu BOGDAN HOSSU, preşedintele CNS „Cartel ALFA“, realizat de ANDREEA PORA