Opinii

La 100 de ani de la naşterea filosofului canadian Marshall McLuhan, cel care a prezis apariţia World Wide Web cu trei decenii înainte şi a descris lumea viitorului ca pe un imens „sat global“, presa de pretutindeni este confruntată cu mutaţii de profunzime care pun sub semnul întrebării rostul, funcţionarea şi bazele ei conceptuale.

Tabloidizarea excesivă a presei, gustul ei pentru scandal, senzaţie şi sex pare de neoprit. Deşi analizat ca un simptom al postmodernităţii, fenomenul indică mai curând conservatorismul de fond al mass-media, traversate de stereotipuri rezistente.

Mass-media au fost fatal pervertite de maniera vanitoasă şi interesată în care Vântu a tratat televiziunea, în dispreţul libertăţii de exprimare şi al misiunii presei, cu ofertele sale „de nerefuzat“.

E de neînţeles cum de înghit jurnaliştii din România grosolăniile cele mai indigeste cu zâmbetul pe buze şi cum nu se pot lipsi de prezenţa mitocanilor de top.

Perspectiva pierderii uriaşelor stipendii care au infectat piaţa muncii în mass-media şi au creat o dependenţă ruşinoasă faţă de comanda stăpânului mai taie din aplombul înjurăturii împachetate jurnalistic.

Audienţa talk-show-ului la televiziune are legătură cu profunda schimbare a relaţiilor de familie din modernitatea târzie, cu dezbaterea informală de care membrii familiei şi, prin extensie, membrii societăţii au nevoie pentru a înţelege ce se întâmplă în jurul lor cu mijlocirea televiziunii.

Oricât de păcătoasă ar fi presa zilelor noastre, nu se poate nega că majoritatea jurnaliştilor lucrează în condiţii proaste, în tensiune continuă şi nesiguri pe ziua de mâine.