Opinii

Cancelariile occidentale sunt conștiente de imposibilitatea scenariului înfrângerii lui Recep Tayyip Erdogan.

„Om liber în țară liberă – iată lozinca democrației așa cum o înțelegem noi”. Corneliu Coposu, 1995

Există vreo legătură psihologică, ideologică sau de altă natură între antivaccinism și putinism? Eu cred că da, și că ea a apărut pe solul destul de fertil al antiliberalismului și „suveranismului”.

Cazul interceptării șefei Freedom House și a procuroarei DNA care instrumenta dosarul Tel Drum al lui Liviu Dragnea, arată cât de toxică era Secția Specială. Și de ce trebuia ea desființată.

În fața unei iminente crize economice, așadar, guvernanții noștri se învârt în cerc, alegând protejarea intereselor mafiote, de clan, și stagnarea în pofida prețului ridicat plătit de țară.

La anul se încheie un ciclu de două decenii în care funcționarea regimului nostru politic a fost profund modificată de un amendament la Constituție din 2003. E vorba despre durata mandatului prezidențial.

Într-un anumit fel, dreapta „a expropriat” ideea revoluției de la stânga și a radicalizat-o apocaliptic.

Democrația și utopia imperialistă rusă sunt incompatibile. Una dintre ele va fi întotdeauna sacrificată în fața celeilalte.

Un diplomat din Singapore crede că secolul 21 va fi unul asiatic, cu China noul hegemon global; dar dacă criticile la adresa Vestului sunt corecte, viziunea sa asupra Chinei este una idilică.

Se intră în mod destul de clar într-o nouă fază a coaliției, care coincide cu linia dreaptă spre 2024, an megaelectoral, unde se joacă totul: bani, posturi, influențe.

Înființarea „Clubului Român de Presă” ca o asociație profesională, reprezentativă, a jurnaliștilor s-a făcut sub coordonarea unui adevărat who’s who al manipulatorilor și șantajiștilor din media.

Lucrul de care trebuie să țină seama toate țările membre UE este că o politică față de China prea îndepărtată de cea americană va duce inevitabil la deteriorarea gravă a relațiilor transatlantice.

Da, împărăția cerurilor o fi pesemne pentru cei ce cred, dar sper că nu și pentru cei care cred prostește; în schimb, e sigur că ale lor sunt, au fost și vor fi multe din „împărățiile” mai mari sau mai mic

Ideea reformei administrativ-teritoriale, o necesitate veche de 30 de ani pentru dezvoltarea României, nu are nicio șansă. O știu partidele politice, administrația, serviciile secrete și baronimea.

Colaborarea lui George Simion cu serviciile secrete rusești nu scandalizează marile partide, nu îl preocupă pe președinte, nu generează nici măcar o dezbatere publică semnificativă.

Coaliția PSD-PNL lucrează foarte bine cu grupul AUR, atunci când e vorba de teme majore cu potențial esențialist și cu semnificativ impact electoral: religia, diversitatea, așa-zisa „ideologie de gen”.

Obiectivul principal al președintelui Iohannis – acela de a nu semăna cu predecesorul său – a fost atins. Numai că nava pe care a urcat el a naufragiat. Pe bani mulți, ascunși de ochii publicului.

Există destule reticențe și la Paris, și la Berlin față de perspectiva coagulării unui pol polono-ucrainean, cu sprijin american, care ar contesta supremația de facto a binomului franco-german în UE.

Dacă mai poate pune ceva în pericol securitatea energetică europeană, acest lucru nu este renunțarea completă la sursele de energie rusești, ci propria noastră panică, urmată de indecizie.

Extremismul din perioada interbelică a venit, într-una dintre formele sale cele mai crunte, prin național-socialism, curent care nu avea nimic de-a face cu socialismul.

Pentru Statele Unite este nu doar o bătaie de cap, ci și o mare rușine. Aliații din Europa și din Asia-Pacific sunt pe bună dreptate supărați, iar Washingtonul nu are o scuză bună de această dată.