Opinii

Pe 24 februarie, armata rusă a invadat Ucraina. Patru zile mai târziu, țara agresată depunea o cerere de aderare la UE. Moldova și Georgia i-au urmat exemplul. Se extinde Uniunea Europeană?

Mobilizarea lumii libere împotriva Rusiei a fost uimitoare. Solidaritatea a depășit granițele euro‑atlantice, reunind economii puternice din Asia – Japonia, Australia, Coreea de Sud, Taiwan.

UE, Occidentul în ansamblu, plătește prețul unei viziuni naive care a văzut diplomația ca o alternativă la război, ignorând senin ceea ce autocrații ne spuneau explicit de o bună bucată de vreme.

Sânge pentru putere, acesta a fost dintotdeauna târgul făcut de Putin.

Dacă ucrainenii rezistă, țări ca România, Polonia, Țările Baltice sunt salvate pentru încă o generație. Dacă nu, să ne așteptăm la ce e mai rău.

Războiul actual va adânci criza politică și economică deja provocată de pandemie, iar democrațiile liberale vor cunoaște poate vremuri și mai grele decât cele deja trăite.

Reacția politicienilor români are o notă convențională: condamnăm, dar nu îl numim pe Putin dictator și nu condamnăm regimul autoritar de la Moscova. Poate ne iartă și nu ne atacă.

Lumea civilizată permite răului absolut să triumfe. Nu știm dacă doar pe termen scurt.

„Lumea civilizată” le-a permis rușilor să fie aroganți, fără să-i pedepsească, ba chiar uneori premiindu-i prin comerț, concesii politice și financiare.

Există oare la ruși ceva care desfide rațiunea? Da. Există ceva care-i determină să se ducă la război fără arme, doar cu icoane, și să se lase mitraliați din tranșeele adverse.

Mutarea lui Putin este menită să intimideze Occidentul și să escaladeze tensiunile cu NATO pentru  a scinda unitatea de care a dat dovadă până acum Alianța.  

Ceea ce face astăzi Vladimir Putin nu este de fapt o încercare de a rescrie istoria, ci de a o corecta

Uniunea Europeană nu are o politică externă comună. Aceasta este prima constatare pe care criza cu Rusia o pune în evidență.

Pentru Kremlin, „garanțiile de securitate” înseamnă să i se recunoască o sferă de influență proprie, plus o zonă-tampon gri între aria de influență rusă și Occident, formată din fostele state comuniste.

Înainte de-a fi antieuropeni, românii au o spaimă totală de ruși. Nu de cultura rusă, în care – dimpotrivă – ne regăsim, ci de imperialismul unei puteri autocratice.

PMP nu este primul partid creat de un fost președinte sau prim-ministru și, la fel ca înaintașele sale, formațiunea fondată de Băsescu a intrat în impas. Unul care te lasă perplex.

Să fie vorba despre un blestem? Cum se face totuși că orice construcție politică nouă și pornită din entuziasm și intenții bune se duce pe apa sâmbetei?

Alianța PSD-PNL se dovedește pe zi ce trece una dintre cele mai nevolnice coaliții care au guvernat țara de la revoluție încoace. Este un dezastru mai mare chiar decât surata ei din 2012, faimoasa USL.

Atâta vreme cât PSD, PNL și UDMR se vor afla la putere, România va fi doar o țară furată și niciodată reformată.

Deși Putin dorește ca influența Rusiei în lume să fie cât mai mare, în ultimul timp a făcut totul pentru ca ea să devină tot mai mică și ca greața față de metodele lui să sporească.

Conferința de Securitate de la München, marcată de criza din Ucraina; la Beijing, revenirea practicii utilizării sportului ca vehicul de propagandă - alte semne de reîntoarcere la perioada Războiului Rece