Opinii

Încă din toamna acestui an, speranțele celor care doresc reforme pentru a scoate România din poziția sa periferică în UE au fost veștejite și îngropate: proiectul reformist a fost spulberat.

Conceptul procedural al unei justiții în care cetățenii sunt egali în fața legii este un concept de dreapta. Naționalismul judiciar, arbitrar și autoritar spre care alunecă dreapta românească, nu.

Prigonirea lui Dănileț face parte dintr-o campanie mai amplă de îngenunchere a magistraților incomozi și corecți.

Povestea e simplă și cinică: politicienii preferă să aibă din nou câteva mii de morți evitabili decât să devină impopulari, introducând măsuri restrictive mai severe.

Alegerea pe care o va face coaliția de guvernare de la Berlin va afecta nu doar piața de energie din Germania, ci și securitatea energetică a Europei în ansamblu.

Avem din nou un guvern. Primele declarații ale miniștrilor ne arată mai degrabă inadecvare și derută. Și multe legături cu o „securitate” la fel de obscură precum Securitatea.

Prin soluțiile utilizate pentru gestiunea crizei generate de pandemie, va ajunge oare Occidentul să semene tot mai mult cu China?

Budăi și Ciolacu mai au să declare că programul de guvernare „bate” PNRR-ul ca să ne luăm adio definitiv de la cele peste 29 de miliarde de euro alocate pentru acesta din urmă.

Povestea dominantă este acum victoria PSD și a sistemului pe care l-a generat și a zădărniciei luptei împotriva acestui sistem.

Pe fond, în problemele esențiale, nu există nicio diferență notabilă de valori și principii între PSD și PNL.

Își va dezamăgi PSD electoratul, salvându-l, sau dimpotrivă, mulțumindu-l, îl va lăsa să moară pe capete prin ATI și UPU, așa cum a făcut guvernul Cîțu?

Acum un an, s-a format o coaliție de centru-dreapta, care includea două partide din PPE și unul liberal. Acum avem una tricoloră de tip stânga-dreapta, care și-a zis „na

Dosarul uciderii inginerului Ursu este în momentul de faţă singurul dosar în care crime săvârşite în timpul regimului comunist se judecă în instanţele româneşti. Sau, mai precis, se mai judecă.

Forțarea graniței Poloniei de câteva mii de oameni ce încearcă să intre în UE dinspre Belarus a declanșat o veritabilă criză la nivelul continentului. Una diferită de celelalte crize.

Apelurile la abordări globale responsabile sună bine la nivel de discurs, dar sunt în totală contradicție cu realitățile unei lumi în care competiția pentru putere și resurse are prioritate.

Toate promisiunile și toate angajamentele luate înainte de alegeri au fost încălcate, iar rezultatul este unul dintre cele mai proaste și potențial corupte guvernări. Un dezastru național.

Iohannis s-a făcut cunoscut când Sibiul a fost capitală culturală europeană. El a urmat apoi o carieră ascendentă. Chipul său politic s-a schimbat de mai multe ori. Am avut patru Iohannis. Deocamdată.

România pare încă suspendată în logica ciclică: ce semn mai convingător decât rotativa guvernamentală, care ia ostatice fâșii întregi dintr-un viitor considerat proprietate personală?

Penibilă noua ipostază a PNL, dar binemeritată: când îți minți electoratul și îți trădezi aliații, nu te poți plânge că ești tratat ca o slugă nedemnă de noii tăi stăpâni.

Istoria recentă a liberalilor este un șir de trădări, dar cred că Noul USL este bomboana pe coliva acestui partid, care merită cu vârf și îndesat să iasă cu picioarele înainte de pe scena politică.

Ceea ce vedem întâmplându‑se azi e deopotrivă o trădare și o rușine; dar, poate mai grav decât toate, e o prostie.