Opinii

Uniunea Europeană nu are o politică externă comună. Aceasta este prima constatare pe care criza cu Rusia o pune în evidență.

Pentru Kremlin, „garanțiile de securitate” înseamnă să i se recunoască o sferă de influență proprie, plus o zonă-tampon gri între aria de influență rusă și Occident, formată din fostele state comuniste.

Înainte de-a fi antieuropeni, românii au o spaimă totală de ruși. Nu de cultura rusă, în care – dimpotrivă – ne regăsim, ci de imperialismul unei puteri autocratice.

PMP nu este primul partid creat de un fost președinte sau prim-ministru și, la fel ca înaintașele sale, formațiunea fondată de Băsescu a intrat în impas. Unul care te lasă perplex.

Să fie vorba despre un blestem? Cum se face totuși că orice construcție politică nouă și pornită din entuziasm și intenții bune se duce pe apa sâmbetei?

Alianța PSD-PNL se dovedește pe zi ce trece una dintre cele mai nevolnice coaliții care au guvernat țara de la revoluție încoace. Este un dezastru mai mare chiar decât surata ei din 2012, faimoasa USL.

Atâta vreme cât PSD, PNL și UDMR se vor afla la putere, România va fi doar o țară furată și niciodată reformată.

Deși Putin dorește ca influența Rusiei în lume să fie cât mai mare, în ultimul timp a făcut totul pentru ca ea să devină tot mai mică și ca greața față de metodele lui să sporească.

Conferința de Securitate de la München, marcată de criza din Ucraina; la Beijing, revenirea practicii utilizării sportului ca vehicul de propagandă - alte semne de reîntoarcere la perioada Războiului Rece

  Ridică-ți numai mâna asupra lui: îți vei aduce aminte de această luptă și n-o vei mai relua niciodată! (Iov 41, 8)

La sfârșitul lunii martie 2020, în piața pustie și sumbră a Sfântului Petru, un papă singuratic (dar intens mediatizat) se ruga pentru umanitatea încolțită de noul virus.

Intenția Franței de a trimite trupe în România se înscrie în strategia de a-și asuma responsabilități suplimentare în UE, de a ocupa din spațiul lăsat liber de retragerea Marii Britanii.

Ultimele luni au arătat o efervescență a interacțiunilor între diplomația occidentală și cea rusă, care amintește de cele mai intense momente ale Războiului Rece.

Am putea găsi indicii privind felul în care ar arăta o potențială lume croită după modelul dorit de Putin și Xi Jinping uitându-ne la modul în care China controlează obsesiv actualele Jocuri Olimpice?

Zilele astea, AUR se bucură de sondaje bune, dar și de câteva „delimitări”. E prea devreme să știm și cât din simpatie va deveni susținere la urne și cât va conta lepădarea de extremiști.

Iohannis e prezentat de cercurile guvernamentale drept un geniu diplomatic, apreciat de cancelariile nord-atlantice, care se roagă de el să accepte noua misiune de secretar general al NATO.

Pentru privilegiații tranziției se luptă PSD și PNL, nicidecum pentru „bunicii” sărăciți de lăcomia și cinismul guvernanților de ieri și de azi.

USR este pe cale să-și rateze șansa pe care o avea ca partid de opoziție, rămăsese unica alternativă pentru electoratul scârbit de trădarea liberalilor prin alierea cu PSD la guvernare.

Conspiraționiștii sunt deci niște „adolescenți” psihic, care cred fără precauții nu numai într-un exces de logică a vieții și a istoriei, dar și în inteligibilitatea acestei logici.

Ziua Culturii Naționale desenează un fel de sindrom obsesiv-compulsiv al unor procese sociale pe care nu mai reușim să le integrăm într-un discurs umanist cu sens.

Nu doar lumea, raporturile de putere de pe plan global, ci și valorile considerate definitorii asociate cu democrația liberală s-au schimbat masiv în cele trei decenii scurse de la dizolvarea URSS.