Opinii

Teoriile conspiraționale există de când lumea, însă în perioada pandemiei de COVID s-au viralizat (sic!) într-un mod fără precedent. Cum deosebim conspirațiile de conspiraționism și cine e conspiraționist?

Privit din capitalele UE, noul mandat al lui Macron retrezește speranțe legate de viabilitatea proiectului european.

Fără America și fără NATO, nu am vorbi astăzi de unitatea Occidentului în fața celui mai periculos agresor de la Al Doilea Război Mondial.

Cu toții am putea să ne întrebăm, în acest moment, care e răul cel mai mic: plata gazelor (sau a unei părți din ele) către Rusia sau destabilizarea unor țări europene?

Vizita celor trei demnitari la Kiev a fost atât de confuză, încât până și hackerii ruși i-au încurcat și, în loc să-i spargă contul președintelui Senatului, au ajuns să-l blocheze pe cel pesedist.

Parada de 9 Mai nu va însemna pentru Vladimir Putin decât o butaforie a înfrângerii.

„Pas cu pas” și fără scrupule, coaliția PSD-PNL-UDMR târăște România spre un nou eșec în reformarea justiției.

Vedem în Occident o despărțire a apelor și pe tema înarmării Ucrainei, a pericolului reprezentat de Putin, nu doar a embargoului pe gaze. Unde se situează elita politică românească? Niciunde.

„Apărătorii păcii” sunt fie naivi, fie manipulați din umbră. Alternativa, la prima vedere pașnică și rezonabilă, pe care ei o propun Vestului, se numește „capitulare”, fie și în manieră soft.

Marile ambiții ale Rusiei sunt în disonanță cu capacitatea de a le transpune în realitate, se lovesc de lipsa unei forțe reale de atracție pentru țările pe care le-ar dori în sfera sa de influență.

Începând din ianuarie, suntem bombardați de mesaje care insistă că diferite teorii conspiraționale din ultimii doi ani s-ar fi dovedit reale. Ce înseamnă toate aceste mesaje și ce înțelegem din ele?

La PMB nu se știe care e rolul culturii în cetate și în ce fel instituțiile culturale existente trebuie să îl pună în practică.

Faptul cel mai important de luat în seamă este proporția electoratului antisistem care trece sensibil de 50%.

La drept vorbind, nu cred că Putin chiar își dorește titlul și coroana de țar. Saga lui Vladimir „Reunificatorul ținuturilor rusești” sau al „ținuturilor sovietice” nu s-a încheiat încă, din păcate!

Dacă privim cu atenție și luciditate în jurul nostru, înțelegem că ofensiva revizionismului și Al Treilea Război Mondial sunt, de fapt, aici.

Cu toate „operațiunile ei militare”, Rusia lui Putin nu mai e nici în Europa, nici în Asia; colapsează în sine, pe verticala tiraniei, până nu va mai rămâne din ea decât un buncăr în Urali. 

Doar cinci la sută din peneliștii reuniți în congres au refuzat să-l plebisciteze pe premierul N. Ciucă pentru a ocupa fotoliul de președinte al PNL. Cum s-a ajuns aici? Ce urmează?

Respectarea deciziei CCR ar fi însemnat ceea ce scepticii și dezabuzații României păreau că știu dintotdeauna, că marii corupți nu plătesc niciodată pentru faptele lor și nimic nu se schimbă.

Paralizate mental, elitele noaste se află la periferia UE: ele au învățat demult unde se află Moscova, dar nu au aflat încă unde se situează Kievul.

Dacă PSD și PNL ar fuziona, apele politice s-ar limpezi. Atât în ce privește reformele, cât și umilitorul joc la două capete față de Ucraina.

Prețul pentru indolența de până acum a Vestului e uriaș: mii de morți, milioane de refugiați, o țară distrusă, recesiune economică, riscuri semnificative pentru pacea mondială.