Opinii

Politica ar fi trebuit făcută la nivel european și transparent, pentru a limita distorsiunile de concurență și lobby-ul național, iar efectele ar fi fost mai controlabile.

Declinul USR-ului pare a fi la fel de fulgerător ca și ascensiunea sa.

Iliescu a avut patru premieri în zece ani, Constantinescu – trei în singurul său mandat, Băsescu a lucrat cu patru. Klaus Iohannis e la al optulea. Cât va rezista acesta?

În România, din păcate, mișcarea sindicală arată precum democrația: cu multe adjective. Democrația e incompletă, neterminată, captivă unei oligarhii corupte. Așa și sindicatele.

Într-o țară coruptă și amorală, plagiatul devine o banalitate, un simptom minor al unui sistem al fărădelegii care, iată, prosperă și ne trage pe toți în neant.  

EPO-ul made in Romania scoate DNA din ecuație. Adică, exact ceea ce au vrut de la bun început PSD, UDMR, PNL și CSM.

Regimul acestei țări, redevenită o „închisoare a popoarelor” ca în secolul al XIX-lea, a cărei unică forță de persuasiune a rămas bâta, mai are și imensul tupeu de a-i declara pe „ceilalți” decadenți.

Cazurile de plagiat intrate în atenţia publică – ajunse în colimatorul presei doar pentru că autorii lor ocupă anumite funcţii – reprezintă o parte infimă a fenomenului, extins la un nivel insondabil.

Suntem europeni tocmai în virtutea acestei prosperități care ne unește, nu doar material, ci – mai ales - comportamental.

Mai avem azi oare, cu adevărat, nevoie de un Minister al Culturii care funcționează foarte prost, așa cum este cel actual?

Prezidențialele franceze, o afacere tot mai de dreapta: actualul președinte pare că se va înfrunta în cel de-al doilea tur cu Valérie Pécresse, candidata dreptei republicane.

Moscova crede că în actualul context geostrategic poate exercita, în corelație cu China, presiuni asupra Statelor Unite pentru a obține o sferă de influență în Europa de Est similară cu cea din perioada so

Odată cu îndepărtarea lui Nazarbaev se mai prăbușește un mit. Modelul Nazarbaev-Tokaev de transfer al puterii, care părea unul de succes, din care se puteau inspira și Putin, dar și Lukașenko, și-a dovedit

Ceea ce face, de fapt, din Simion și ceilalți un adevărat pericol este populismul nerușinat și fără nicio limită.

Un deputat PNL apropiat de președinte și consilier onorific al premierului a pornit un demers de scoatere în afara legii a AUR, dar sprijinul politic care i-a fost acordat e deocamdată firav.

Responsabilitatea este, de fapt, cratima care leagă libertatea de egalitate. Îngreunează, din timp în timp, zborul spre libertatea absolută, dar înlesnește ancorarea în umanitate.

Dacă actuala majoritate ar dori să consolideze independența magistraților, ar trebui să reglementeze în sensul deciziei CJUE.

Educația e victimă sigură a narațiunii care combină abil, insidios și doar aparent paradoxal național-comunismul cu anticomunismul, ortodoxismul identitar și libertarianismul reacționar.

Se dovedește din nou că „nu există sentiment tragic la români” (Octavian Paler); mai rău chiar, ei tind să „ia forma ultimului dos care se așază pe ei”, cum spunea Edward Behr.

Cu cât amenințarea AUR devine mai serioasă, cu atât PSD devine mai frecventabil. Istoria din anul 2000 se poate repeta, își fac socoteala strategii PSD.

Din excepție în excepție, e ușor de desființat legea, care, cu adevărat, nu va mai avea decât valoarea hârtiei pe care e tipărită.