Opinii

Dacă liberalii ar fi avut un glob de sticlă în care să vadă venirea pandemiei, probabil că s-ar fi gândit de zece ori înainte să se zbată să rămână la guvernare după moțiunea de cenzură a pesediștilor.

Fuga lui Vlad Plahotniuc, oligarhul „pro european”, pe care Bucureștiul mizase totul, a lăsat România fără un plan de rezervă. Pandemia a oferit Rusiei și, mai nou, Chinei, noi oportunități.

We all want to go the distance for what we love. That distance has begun. (Jerry Salz)

Împărtășania nu se încheie odată ce lingurița se retrage din gurile noastre, ci doar când faptele sunt pe măsura cerințelor, în tranșeele pestilențiale ale acestei lumi.

China a reușit în ultimul deceniu, manevrînd un grup important de state client, mai ales din Africa, să controleze cîteva organizații internaționale cheie din structura ONU, între care și OMS.

Comunismul secolului XXI și-a adus contribuția prețioasă la o pandemie. Deocamdată.

Sistemele de sănătate din America Latină nu sunt printre cele mai solide și unele dintre ele sunt sau vor fi curând puse în mare dificultate de criza actuală.

Fără armate de turiști, oricum nepăsători la Viena ascunsă, fără autocare încărcate de reclame și vitrine de firmă, luminate și colorate, Viena s-a umanizat. E o liniște care îți dă timp s-o vezi.

Marea Britanie este condusă de spin doctori, de oameni care știu să comunice. Care transformă ”problemele” în ”încercări”. În politică, imaginea contează, nu conținutul. Un maxim de formă fără fond.

Bergamo. Un piccolo e industrioso capoluogo della profonda provincia italiana, dove la laboriosità e la discrezione degli abitanti sono la cifra distintiva del suo popolo.

E o adevarată dramă, sau mai bine spus, un război împotriva unui inamic crud, inuman și invizibil.

UE este acuzată pe nedrept în aceste zile, în ciuda reacției lente la criza provocată de pandemia de Covid-19 și a lipsei unui răspuns coordonat.

(Fragmente din prefața volumului Unde am greșit? de Paul Goma, ultima carte a scriitorului publicată în România, Editura Eikon, noiembrie 2019).

Ideea de “coeziune” s-a spulberat oricum în momentul în care fiecare și-a închis granițele. Contează pașaportul, exact ca pe vremuri.

Eforturile ridicole ale autorităților de a suplini coeziunea prin gesturi populiste, găunoase și absurde adâncesc impresia apăsătoare a deteriorării țesutului social adânc.

Noul coronavirus are, fără îndoială, destule defecte din punctul nostru omenesc de vedere, dar pe unul sigur nu-l are și nu putem rămîne muți înaintea faptului: nu-l poți acuza de lipsă de democrație.

Decizia de băga România în carantină totală e binevenită dar ea nu duce la controlul epidemiei dacă nu e însoțită de un număr masiv de teste. Altfel, nu facem decât să ascundem potențialii bolnavi în case.

E foarte grav că, în acest moment, administrația culturală nu ia măsuri imediate pentru amortizarea pierderilor pe care creatorii din toate domeniile culturale le vor avea în următoarele luni.

Ce-ar trebui să facă guvernul, în condițiile pandemiei Covid-19? Să acționeze la timp și nu mai târziu. Să facă ce-i de făcut și nu mai puțin.

Nenorocirea prin care trece omenirea este acel moment de răscruce în care măștile cad. Care scoate la suprafață ce e mai bun sau mai rău din oameni. În care fiecare dintre noi își dă adevărata măsură.

Sfârșitul pandemiei ne va găsi într-o altfel de lume. Nimic nu va mai fi la fel.