22 PLus, ANU XVI, nr 269 - 2009 - O Constitutie pentru cetateni

Miercuri, 28 ianuarie, la Hotelul Intercontinental din Bucuresti a avut loc dezbaterea cu tema O Constitutie pentru cetateni, organizata de Institutul de Studii Populare (ISP) si de Centrul de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI), in parteneriat cu Fundatia "Konrad Adenauer". Discutiile au fost moderate de Sever Voinescu.
Pornind de la Raportul Comisiei Prezidentiale de Analiza a Regimului Politic si Constitutional din Romania, in cadrul dezbaterii au fost abordate, printre altele, urmatoarele probleme: carente ale textului constitutional actual; propuneri de remediere a acestor carente; pasi concreti pentru schimbarea Constitutiei actuale.
Va prezentam in continuare fragmente din discutiile purtate la aceasta dezbatere.

Sever Voinescu (deputat, Partidul Democrat-Liberal): Mi se pare ca adesea, cand vorbim despre Constitutie, ne repezim in tehnicalitati, in lucruri care rezolva intr-un fel sau altul disputele dintre puterile statului, dintre autoritati, dintre institutii, si nu gandim, de fapt, la fundamentele acestei schimbari. Pana la urma, ce vrem? Ce asteptari avem de la Constitutia pe care o visam?
Poate fi o Constitutie-proiect. Cu alte cuvinte, poate fi o Constitutie in care desenam o ordine constitutionala si politica pentru o Romanie pe care ne-o dorim cu totii si, gratie fortei obligatorii a legii, putem spera ca acest proiect trage realitatea dupa el. Sau, dimpotriva, putem avea o Constitutie care gestioneaza pur si simplu problemele pe care le avem astazi, intr-un fel care sa multumeasca pe cat mai multa lume. Probabil ca solutia este undeva la mijloc: ne trebuie si una, si alta.

Depersonalizarea dezbaterii

Valeriu Stoica (profesor de drept, Universitatea din Bucuresti): Patru intrebari mi se par importante in legatura cu revizuirea Constitutiei. Mai intai, de ce este necesara revizuirea Constitutiei? In al doilea rand, ce vrem sa revizuim din Constitutie? In al treilea rand, care este principalul obstacol in procesul de revizuire a Constitutiei? Si, in al patrulea rand, care ar fi procedura si orizontul de timp pentru revizuirea Constitutiei?
Cred ca e nevoie sa revizuim Constitutia pentru ca actualul text al ei este rezultatul unirii a doua conceptii care, din pacate, nu au fost contemporane cu filosofia politica constitutionala. Redactorii Constitutiei din 1991 au fost, pe de o parte, profesori de drept care au provenit din invatamantul juridic marxist (si, ca urmare, exista in textele Constitutiei niste sechele conceptuale care reamintesc de conceptia marxista cu privire la stat si drept) si, pe de alta parte, niste domni foarte venerabili care s-au format in perioada interbelica, dar care pierdusera contactul cu realitatea juridica si cu cea a filosofiei politice din Occident din ultima jumatate a secolului XX. Ceea ce a rezultat, textul actual al Constitutiei, este minat de aceste doua componente conceptuale de gandire si de filosofie politica si este firesc ca articolele din Constitutie sa exprime acest imposibil melange intre cele doua atitudini, intre cele doua conceptii, intre cele doua directii de gandire. In plus, redactorii Constitutiei nu au reusit sa asocieze foarte bine elementul de filosofie politica si elementul de tehnica juridica. Iata de ce, inca de la adoptarea Constitutiei, s-a pus problema revizuirii ei. S-a facut o revizuire in 2003, dar ea nu a privit decat chestiuni partiale. Avem nevoie, deci, de o revizuire mult mai ampla, care sa insemne o rescriere integrala a capitolelor din Constitutie care privesc autoritatile publice. O asemenea rescriere presupune, insa, ca acum sa reusim sa asociem doua elemente indispensabile. Si anume, pe de o parte, sa avem o conceptie clara, bazata pe filosofia politica actuala, contemporana, nutrita din conceptia liberalismului clasic, si, pe de alta parte, trebuie sa avem excelenti tehnicieni juridici care sa fie in masura sa transpuna in termenii Constitutiei aceasta gandire politica. Din acest punct de vedere, eu salut Raportul Comisiei Prezidentiale, pentru ca el raspunde mai ales primei exigente. Intr-adevar, Raportul face dovada ca exista o gandire politica solida coerenta si este important ca acest element de filosofie politica sa fie fructificat. Nu am nicio indoiala ca prietenul meu Corneliu Liviu Popescu va reprosa, sub aspectul tehnic si juridic, multe chestiuni acestui Raport. Eu insumi am gasit in el anumite chestiuni de inacuratete, sub aspectul conceptelor constitutionale si al tehnicii juridice constitutionale.
A doua intrebare: ce revizuim? Raspunsul la prima intrebare contine si raspunsul la a doua intrebare. Este nevoie de o rescriere integrala a textelor din Constitutie care reglementeaza autoritatile publice. Deci, practic, doua treimi din Constitutie trebuie rescrise.
Care este principalul obstacol in calea revizuirii Constitutiei? E simplu: personalizarea procesului de revizuire este principalul obstacol. Mai ales faptul ca acest "Raport Stanomir" vine din partea unei comisii prezidentiale a generat multe suspiciuni. Si deja se spune ca e vorba de o Constitutie pentru Traian Basescu. Cred ca, daca nu depersonalizam dezbaterea privind revizuirea Constitutiei, nu o sa facem pasi inainte. Pentru ca, daca vom ramane minati de ideea ca facem o Constitutie pentru un om, atunci nicio propunere de revizuire nu va fi primita. Aceasta depersonalizare este fireasca si nu necesita un efort prea mare. Trebuie doar sa intelegem ca o revizuire de o asemenea amploare a Constitutiei nu va putea fi facuta pana la sfarsitul acestui an. Oricat de optimisti am fi, o asemenea revizuire dureaza cel putin doi-trei ani. Ca urmare, beneficiarul acestei Constitutii, daca ne referim la functia prezidentiala, nu va mai fi Traian Basescu. Traian Basescu, daca va fi reales presedinte la sfarsitul acestui an, va fi la ultimul mandat la care are dreptul. Asadar, indiferent cum vom privi functia prezidentiala, ea nu va fi configurata pentru o persoana cunoscuta, respectiv, pentru Traian Basescu. Vom configura aceasta functie raportandu-ne la ceea ce constituie necesitatea pentru Romania in momentul de fata. Din fericire, nu stim cine va fi presedintele din 2014. Nici macar nu stim cine sunt candidatii. Ca urmare, nu vom putea fi suspectati ca vom face o Constitutie pentru o persoana anume. Iata de ce, repet, depersonalizarea acestui proces este esentiala si a ne raporta la o persoana este si gresit conceptual, dar si imposibil, din punct de vedere practic.
Care sunt orizontul de timp si procedura pentru revizuirea Constitutiei? Am spus mai devreme ca in niciun caz intr-un an de zile nu pot fi parcurse etapele revizuirii. Le sintetizez, pentru a vedea cat de dificile sunt. In primul rand, este nevoie de o dezbatere publica. Nu intamplator, tema intalnirii de astazi este O Constitutie pentru cetateni. In 2003 si, mai demult, in 1991, cetatenii nu au fost implicati in procesul revizuirii sau in procesul adoptarii Constitutiei. Acum, acest lucru trebuie sa se intample. Avem nevoie de o dezbatere publica a temelor constitutionale. Mai intai CADI, apoi ISP, de asemenea, Asociatia Pro Democratia au organizat numeroase dezbateri pe aceasta tema. Dupa aceea, Comisia Prezidentiala a facut un raport care este bine venit pentru a creste gradul de receptare a acuitatii problemelor constitutionale. Dezbaterea trebuie sa continue, pentru ca avem nevoie de o participare a cetatenilor in acest proces. In al doilea rand, este vorba de o conturare a pozitiei partidelor. Pana in prezent, niciun partid nu are o pozitie proprie privind revizuirea Constitutiei. Va fi nevoie ca in partide sa existe o negociere interna pentru a avea o asemenea pozitie. In al treilea rand, e nevoie de o negociere intre partide pentru un acord politic. Va dati seama ca o asemenea negociere nu va dura putin. Daca se realizeaza acordul politic, abia apoi se numeste Comisia Parlamentara Constitutionala, care va fi insarcinata sa redacteze proiectul de lege pentru revizuirea Constitutiei. Si apoi, pe aceasta baza, urmeaza dezbaterea in parlament, adoptarea proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei si abia dupa aceea referendumul. Asadar, toate aceste etape procedurale obligatorii nu au cum sa fie parcurse intr-un an. Dupa experienta mea in materie de revizuire constitutionala, acest proces va dura cel putin doi-trei ani, in cazul fericit.
Dar nici nu vom incepe aceste etape daca nu lamurim de la bun inceput o chestiune fundamentala. Pentru ca toata revizuirea Constitutiei se agata de chestiunea regimului politic. Nici partidele politice nu vor putea face un compromis pe aceasta chestiune, pentru ca sunt prea divergente pozitiile. Si atunci, singura cale pentru a debloca procesul este un referendum prealabil, care sa contina doua intrebari. Prima intrebare - ce fel de presedinte vreti: unul ales de popor sau unul ales de parlament? Si a doua intrebare - daca presedintele e ales de popor, ce puteri ii dam, poate sa dizolve parlamentul? Si, in functie de raspunsul dat de cetatenii Romaniei la acest referendum prealabil, putem redacta un proiect de revizuire a Constitutiei. Fara un asemenea referendum in prealabil, cred ca vom mai putea discuta inca zece ani de aici inainte despre revizuirea Constitutiei.
Sever Voinescu: Intrebarea referitoare la cine redacteaza proiectul constitutional mi se pare foarte buna, pentru ca am fost ani de zile de-a dreptul revoltat, desi sunt jurist ca formatie, de faptul ca "eminenti" constitutionalisti din Romania, cand dezbateau la televizor sau in presa chestiuni legate de Constitutie, ii expediau pe ceilalti spunand: "Tu sa taci din gura, ca nu esti expert!", "Ce stii tu despre drept constitutional?", "Eu am cinci doctorate puse unul peste altul in dreptul constitutional!". In mod evident, Constitutia este problema noastra. Daca noi nu o discutam si o discuta numai expertii, atunci va garantez ca va iesi o Constitutie proasta. In ceea ce priveste chestiunea referendumului prealabil, mi se pare cu adevarat cea mai provocatoare propunere. D-l profesor Stoica, de altfel, a facut-o si acum doi ani. Pana la urma, toate aceste intrebari fundamentale pentru textul constitutional - vrem parlamentarism, semiprezidentialism sau prezidentialism, unde asezam Curtea Constitutionala in arhitectura puterilor din Romania, ce poate sa faca presedintele in raport cu parlamentul etc. -, toate aceste probleme trebuie transate cumva. Pentru ca, evident, proiectul constitutional nu poate veni in mai multe variante si oamenii nu pot sa voteze la referendum variante de Constitutii. O consultare populara prealabila, pe aceste cateva probleme fundamentale si spinoase, ar fi o idee. Sunt curios, evident, sa aflu si opinia celorlalti vorbitori in legatura cu asta.

Constitutia nu este monopolul celor cu educatie juridica

Ioan Stanomir (presedintele Comisiei Prezidentiale de Analiza a Regimului Politic si Constitutional din Romania): In ceea ce priveste Raportul, noi am fost constienti, in momentul in care am redactat acest text, ca principala problema politica este cea evocata de profesorul Valeriu Stoica: chestiunea alegerii regimului politic. Or, fiind constienti de acest aspect, noi am optat in mod deliberat pentru o tratare care s-a vrut neutra, prudenta si detasata. In realitate, cred ca a fost o tratare prudenta si unica posibila, data fiind natura mandatului pe care l-am avut. Asadar, cred (si pot vorbi in numele tuturor membrilor Comisiei) ca aceasta optiune a regimului politic este, in primul rand, una politica si ea revine cetatenilor. In interiorul Comisiei a existat un acord deplin: Constitutia nu este un monopol al celor care poseda o educatie juridica. Constitutia este un bun al cetatii, al cetatenilor, iar dezbaterea asupra Constitutiei nu trebuie sa fie monopolul unei institutii, al unei voci politice sau al unui tip de sensibilitate politica.
In ceea ce priveste structura de ansamblu a Raportului, este firesc sa observam o atentie mult mai mare acordata de presa optiunilor presedintelui. Eu nu doresc sa comentez in vreun fel optiunile pe care presedintele republicii le-a facut publice. Noi am dorit, de la inceput, ca acest raport sa propuna, de fapt, agenda unei dezbateri. Am si precizat in alocutiunea publica de pe 14 ianuarie ca rolul acestei Comisii a fost unul modest, pentru ca adevaratul travaliu constitutional incepe in momentul in care natiunea este implicata in acest proces, in primul rand partidele politice, ca vehicule prin care se exprima vointa acestei natiuni. Nu pot sa reformez o Constitutie facand abstractie de temele politice.
Acum o sa va prezint punctele mele de vedere strict personale, care nu ma angajeaza decat pe mine si pe care pot sa le expun aici pentru ca sunt alaturi de personalitati pe care le stimez si cu care am in comun o anumita sensibilitate intelectuala. Cred ca este foarte importanta alegerea populara a tipului de regim. Dar aici as sesiza riscul pe care nu trebuie sa-l ignoram, acela al personalizarii dezbaterii intr-un asemenea referendum si, in al doilea rand, riscul ignorantei alimentate de personalizarea dezbaterii. Marea problema la noi nu este absenta conceptelor, ci legarea conceptelor de o anumita personalitate. Pentru ca, asa cum stiti, ceea ce s-a reprosat acestui Raport de catre vocile din presa a fost "aservirea" lui presedintelui Basescu. Eu pot sa va asigur ca nu a fost asa. Nu a fost cazul comisiei noastre, dupa cum pot sa va asigur ca nu sufar personal de vreun "complex Traian Basescu". Nu am niciun fel de problema in a-mi asuma punctele de vedere personale si cred, cu titlu personal, ca intr-o dezbatere stricta intre parlamentarism si semiprezidentialism nu avem decat de pierdut. Paleta este mult mai larga, iar natiunea trebuie sa stie ca exista cateva tipologii constitutionale care se pot aplica. Nu trebuie sa privim, spre exemplu, regimul prezidential de tip american ca pe o sperietoare sau ca pe o forma de regim care legitimeaza in vreun fel comportamentul autocratic. Noi trebuie sa fim constienti de un lucru elementar: Romania a depasit epoca istorica in care exista riscul real al unei derive autoritare. Eu, personal, nu cred ca mai exista acest risc, chiar in conditiile unei crize economice, care ne afecteaza. Lectia de dinainte de 1989 a fost mult prea puternica pentru ca natiunea noastra sa se mai lase ademenita de vreun cantec politic de sirena. Asadar, eu as insista, in primul rand, pe un tip de angajare lipsita de pasiune, pe un tip de angajare lucida si moderata.
Una dintre valorile pe care nu trebuie sa le ignoram in acest proces de dezbatere asupra Constitutiei este moderatia politica. Stiu ca ea suna asemenea unui concept desuet, dar eu, sincer, am credinta ca doar moderatia, depersonalizarea si depasionalizarea dezbaterii pot sa ne asigure un parcurs linistit. Finalitatea unui asemenea parcurs nu poate fi decat o Constitutie pentru cetateni, deoarece o Constitutie pentru politicieni nu va ramane decat un produs de vitrina. Or, rolul unei Constitutii este sa contribuie la edificarea unei natiuni. Si, daca ne asumam acest obiectiv, cu siguranta vom gasi si modalitatile pentru a declansa o dezbatere lucida si lipsita de pasiune.
Sever Voinescu: Sa inteleg ca, in principiu, sunteti in favoarea unui referendum prealabil?
Ioan Stanomir: In principiu, sunt pentru orice tip de solutie care favorizeaza apelul la popor, dar, de asemenea, tot in principiu, sunt extrem de sceptic in privinta organizarii unui referendum in absenta unei conditii fundamentale: o informare echilibrata si o dezbatere lipsita de pasiune. Altfel, referendumurile se vor petrece ca in 1991 si 2003: vor fi evenimente manipulate politic. Si ar fi o tragedie sa se intample din nou asa ceva.
Sever Voinescu: Sunt si eu de acord cu faptul ca, pana la urma, daca acest proiect de Constitutie nu este un subiect pe care il discuta cat mai multi oameni in, practic, orice forma organizata, formala sau informala, atunci ramane o discutie intre politicieni si, din pacate, cele mai multe discutii si polemici intre politicieni nu prea au rezonanta si relevanta pentru oamenii de rand. In felul acesta, vom ajunge la situatia in care dezbaterea despre Constitutie va fi demonetizata, banalizata, iar oamenii vor intelege ca nu e decat inca unul dintre acele subiecte in legatura cu care politicienii se cearta inutil.

Obiectii la Raport

Corneliu Liviu Popescu (profesor de drept, Universitatea din Bucuresti): Cum e posibil sa revizuim Constitutia pe perioada unui guvern care, pe dimensiunea sa juridica, este in vadit conflict cu textul constitutional actual? Ma refer la ministrul Justitiei, care este singurul ministru cu statut constitutional, il regasiti de cel putin patru ori in Constitutie: la imunitatea parlamentara, la statutul procurorilor si de doua ori la CSM. Acolo se vorbeste despre "ministrul Justitiei", nu exista "ministrul Justitiei si libertatilor cetatenesti". Aceasta functie este anticonstitutionala. Orice alt minister se poate chema cum doriti, dar Ministerul Justitiei si ministrul Justitie nu se pot chema decat asa.
Eu nu sunt pentru revizuirea Constitutiei. Motivul este foarte simplu. In 1991 am facut o Constitutie proasta. In 2003, dintr-una proasta am facut una si mai proasta. Iar Curtea Constitutionala se chinuie de cativa ani, prin deciziile pe care le da, s-o faca, din pacate, cat mai proasta cu putinta. Prin urmare, solutia pe care eu o vad nu este revizuirea Constitutiei, ci adoptarea unei noi Constitutii. A discuta despre revizuirea acestei Constitutii inseamna a continua cu niste carpeli care nu duc la niciun rezultat. Din punct de vedere politic, nu gasesc potrivit actualul moment pentru revizuirea Constitutiei. Noi am facut Constitutia in 1991 cu un FSN cu 70%, si s-a trecut prin tavalug orice. O revizuire a Constitutiei cu o majoritate guvernamentala si parlamentara tot de 70-80% ar fi o catastrofa, pentru ca nu ar reflecta sub nicio forma pluralismul.
Nu e neaparata nevoie de constituirea unei Comisii parlamentare care sa redacteze textul. Asta este necesar doar daca initiativa de revizuire este de origine parlamentara, dar initiativa de revizuire poate fi si de origine guvernamentala, plus presedintele. Si, daca nu ma insel, presedintele Basescu chiar asa a spus: daca guvernul ii va trimite proiectul, il va depune la parlament.
Cu privire la Raport, abordez doua elemente: regimul politic si problema drepturilor omului. Sunt in dezacord fundamental stiintific cu patru pozitii exprimate in Raport si nu voi ezita sa scriu pe larg in tara si in strainatate impotriva solutiilor din Raport pe zona drepturilor omului, una mai putin spectaculoasa decat regimul politic, dar pentru mine mult mai importanta. In primul rand, la pagina 28 din Raport se face o distinctie intre drepturile civile si politice, calificate drept "drepturi defensive", si drepturile economice si sociale. A califica expres drepturile civile si politice ca drepturi defensive, si anume, "unde e necesara doar o actiune omisiva" din partea statului (sa se abtina sa le incalce: sa nu te tortureze, sa nu te omoare etc.), este in conflict cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care vorbeste atat de obligatia negativa, dar si de obligatiile pozitive ale statului. Deci statul are obligatia pozitiva sa ma protejeze. Apoi, la paginile 75-76 am citit cu foarte mare surprindere propunerea sa se reintroduca interdictia extradarii cetatenilor romani, care figura in textul originar al Constitutiei si care a fost suprimata la revizuirea din 2003. Explicatia este ca a-ti extrada propriii cetateni este o problema de suveranitate. Suntem membri ai UE, in cadrul careia exista principiul loialitatii intre state. Nu imi extradez cetateanul pentru ca imi este frica sa nu pateasca ceva mai rau decat la mine in tara, dar in interiorul UE este exclus asa ceva. Ne punem in afara UE daca interzicem extradarea cetatenilor romani catre alte state macar din UE. In paginile 81-82 se propune regandirea raportului dintre dreptul international si dreptul intern, cu afirmarea suprematiei generale a dreptului international fata de dreptul intern, suprematie care, in prezent, e afirmata de Constitutie numai in doua domenii: drepturile omului si dreptul UE. Nu am nimic impotriva suprematiei generale a dreptului international fata de dreptul intern. Sunt un adept al monismului cu superioritatea dreptului international, dar se introduce o conditionare si, atentie, formularea va viza toate domeniile, inclusiv zona drepturilor omului, cea care ma intereseaza pe mine, sub conditia reciprocitatii. Reciprocitatea e o conceptie de drept international de secol XIX, cand aveam tratate bilaterale si atat. In materia drepturilor omului, in mod categoric, dreptul international interzice principiul reciprocitatii. Adica, eu sunt parte la pactele internationale relativ la drepturile politice si civile si, daca Burkina Faso violeaza drepturile omului, atunci voi spune ca pot si eu sa le violez, pentru ca principiul reciprocitatii imi permite. E o catastrofa sa introducem asa ceva in Constitutie. In sfarsit, la pagina 84 se propune reducerea domeniilor care nu pot fi revizuite. Sunt absolut de acord, numai ca se uita ca in textul actual se interzice revizuirea Constitutiei daca are ca efect diminuarea protectiei drepturilor constitutionale sau a garantiilor acestora, limita care nu mai exista. Ma rog, se vorbeste despre democratie constitutionala, pluralism politic etc., dar nu se mai vorbeste despre interzicerea revizuirii constitutionale ducand la diminuarea drepturilor omului, aspect cu care, de asemenea, nu pot fi de acord.
Trecand la chestiunea de regim politic, eu va spun categoric ca sunt adeptul unui regim parlamentar. Toata Europa este un regim parlamentar, cu extrem de putine exceptii, si nu as vrea sa ma refer sub nicio forma la Austria, Portugalia sau alte state unde mi se spune ca, intrucat seful de stat este ales prin sufragiu universal, atunci e regim semiprezidential. Nimic mai fals. In mod categoric, si Austria, si Portugalia sunt regimuri parlamentare pentru ca intereseaza natura atributiilor si mai ales modul de exercitare practica a acestora. Nu leg tipul de regim politic de modul de alegere a sefului de stat. Pentru ca, intre noi fie vorba, presedintele Statelor Unite nu e ales prin sufragiu universal. Franta este regim semiprezidential si mi se da tot timpul exemplul Elvetiei, cand este vorba de referendum. Nu uitati ca Elvetia este dincolo de parlamentarism. In plus, iesim dintr-o dictatura. Modelul european al statelor iesite din dictatura - Germania, Spania, Italia, Portugalia - este cel parlamentar, nu semiprezidential. Franta a trecut la regim semiprezidential dupa esecul unui regim parlamentar nerationalizat si, dupa revizuiri constitutionale succesive, ajunge sa diminueze pozitia sefului de stat si sa intareasca pozitia parlamentului.
Ce mi se pare mie dificil de acceptat in Raport este urmatorul lucru: metodologic, se prezinta mai multe variante posibile. Este OK ca exercitiu intelectual. Dar exista un pericol fundamental: oricine isi poate alege cate o solutie. Raportul nu insista pe faptul ca ar trebui sa existe o coerenta a propunerilor. Propunerile, in sine, nu sunt criticabile. Dar daca iau numai anumite elemente si le imbin, ajung la un regim pe care nu il regasesc nicaieri in Europa si pe care cu greu il mai pot califica drept un regim democratic. Pe de o parte, regim semiprezidential, pe de alta parte, dreptul sefului de stat de a dizolva parlamentul si, pe de alta parte, imposibilitatea parlamentului macar de a-l mai suspenda pe seful de stat. Nu stiu daca am republici prezidentiale sau semiprezidentiale cu parlament monocameral si care sa fie democratice. Se propune referendumul obligatoriu, deci ignor total parlamentul; toti judecatorii Curtii Constitutionale sa fie propusi de presedinte; Avocatul Poporului sa fie numit in functie de presedinte. Apoi, raspunderea penala a sefului de stat, care sa nu mai existe decat exclusiv pentru inalta tradare si el sa fie judecat doar de Curtea Constitutionala, acolo unde propune judecatorii. Parlamentarii ar fi supusi posibilitatii de a fi revocati din functie de popor, in timp ce presedintelui ii este intarita imunitatea. Toate aceste elemente conturate imi pun sub semnul intrebarii in ce masura mai pot vorbi despre un regim care sa ramana democratic.

Confiscarea Legislativului de catre Executiv

Cristian Preda (decanul Facultatii de Stiinte Politice, Universitatea din Bucuresti): Inainte de toate, as vrea sa ma refer la actualul context politic. Ne gasim intr-o situatie in care, la fel ca si in alte subiecte, se discuta mult despre necesitatea regandirii unei teme, a unei probleme si, dincolo de acest pas, se fac foarte putine lucruri. S-a intamplat asa, de pilda, si in cazul sistemului electoral. S-a vorbit de prin 1999 despre nevoia reformarii sistemului electoral fara sa se faca un pas suplimentar, fara a se clarifica, de pilda, feluritele variante, numeroasele solutii la care s-ar putea recurge. S-a intrat, altfel spus, intr-un discurs al necesitatii care parea sa nu mai reclame niciun detaliu, niciun continut si s-a ajuns in situatia in care, din pacate, cand nimeni nu a mai putut sa reziste in fata acestei presiuni mediatice enorme, s-a improvizat. Si s-a improvizat ceva foarte prost. Sistemul electoral a dat efecte care sunt, cred eu, dezastruoase pentru constiinta publica, pentru ceea ce inseamna cetatenie astazi, pentru ceea ce inseamna demnitatea spatiului public, dar si pentru actorii politici. Sunt o suma de actori politici care, desi au castigat scrutinul, s-au trezit infranti de catre cei care erau pe locul trei in acelasi scrutin si care au luat, uneori, de trei ori mai putine voturi. E dezastruos pentru orice etica elementara, din punct de vedere politic. Deci vad revizuirea sub acest semn: cred ca trebuie sa facem un pas suplimentar. Sa nu spunem doar ca e nevoie sau ca nu e nevoie. Sa incercam sa argumentam de ce e nevoie sau de ce nu e nevoie, trecand la substanta lucrului. Si presedintele asta a facut. A spus ca e nevoie, cum unii pareau sa o spuna de ceva timp, si a spus si cum crede ca ar putea fi facute lucrurile.
Raportul pe care l-a prezentat Comisia Stanomir este, intr-adevar, o paleta de solutii. Actorii politici pot alege de acolo diverse formule. Aici sunt integral de acord cu d-l Popescu, atunci cand spune ca trebuie ca solutiile alese sa fie consistente, adica nu putem lua dintr-o parte ceva care e propriu unui tip de regim si ceva din alta parte care e propriu unui alt regim. Trebuie luate acele elemente care dau, pana la urma, un regim coerent si consistent. Pentru ca, iarasi, in cazul sistemului electoral s-a recurs, de fapt, la o improvizatie sub acest sens: s-au luat lucruri care erau tipice pentru un sistem majoritar de vot si altele care erau tipice pentru un sistem proportional si s-a ajuns la dezastrul pe care il cunoasteti. Asta este motivul: improvizatia sub semnul eclectismului. Si, de fapt, daca imi ingaduiti, pacatul originar chiar al Constitutiei din 1991 este acest eclectism. Profesorul Stoica a vorbit despre suprapunerea culturilor juridice: unii care erau inscrisi in logica juridica de tip comunist, altii care erau necomunisti, dar erau neinformati. Si mai grav este ca atunci s-au pus pe masa diverse texte si s-a gasit un ansamblu care este eclectic, care imprumuta din mai multe locuri. Oamenii politici si partidele trebuie sa asume un punct de vedere sau altul. Adica sa spuna daca vor sau nu revizuirea Constitutiei. Daca vor revizuirea, sunt obligati sa spuna in ce fel vor sa faca revizuirea, ce tip de regim, ce tip de amenajare a teritoriului, ce tip de instituire a drepturilor prefera. Cred ca acest pas suplimentar trebuie facut pentru ca, altfel, este o gargara pe care nu o crede nimeni.
Al doilea lucru pe care as vrea sa-l abordez este legat de materiile asupra carora trebuie sa se reflecteze. Una dintre materii tine de descrierea regimului, pentru ca, pana la urma, asta este o Constitutie, inainte de toate: tabloul regimului. Si aici cred ca sunt cateva probleme care trebuie luate in seama prioritar tocmai pentru ca ele sunt cele care au creat numeroase blocaje in viata noastra politica sau au produs numeroase efecte bizare din punctul de vedere al functionarii democratiei. Primul dintre acestea este relatia dintre puterea legislativa si puterea judecatoreasca. Eu cred ca puterea judecatoreasca nu este, de ani buni si nici in acest moment, independenta. Este cenzurata de un anumit tip de protectie pe care parlamentul l-a acordat, folosindu-se de imunitate sau de un tip de presiune asupra actorilor politici pentru a crea o inegalitate flagranta pentru orice cetatean. Parlamentul cenzureaza puterea judecatoreasca. Eu cred ca asta este o problema de functionare a democratiei care este dramatica. A doua chestiune priveste, intr-adevar, relatia intre Executiv si Legislativ. Este aici o problema, pentru ca avem o relatie cu totul dezechilibrata. 90% dintre textele de lege actuale sunt rezultatul unor initiative ale guvernului. Noi avem o confiscare a Legislativului de catre Executiv din 1990 pana astazi. Intr-o masura covarsitoare, guvernul s-a folosit de acest drept de initiativa legislativa si a confiscat in mod absolut Legislativul. Toti cei care cred ca Legislativul trebuie asezat pe primul plan ar fi bine sa gandeasca in primul rand maniera de iesire de sub aceasta dominatie a Executivului. O alta chestiune care priveste relatia dintre Executiv si Legislativ este legata de raportul cu totul dezechilibrat pe care il au, in termeni de legitimitate, o ramura a Executivului, si anume, guvernul in raportul cu Legislativul, si, respectiv, cealalta ramura, presedintele, in raport cu acelasi Legislativ. Executivul, ca guvern, a dominat Legislativul in masura in care acesta din urma a fost incapabil, din 1990 pana astazi, sa treaca vreo motiune de cenzura. Rolul lui constitutional nu a fost asumat niciodata. Si pericolul grav din punctul de vedere al derivei nu autoritare, ci democratice vine din faptul ca nu avem un parlament capabil sa controleze guvernul in exercitiul functiilor sale. De aici, o serie intreaga de reglementari abuzive care au creat privilegii inclusiv in termeni financiari pentru o seama de cetateni de-ai nostri, care poarta numele de "baroni locali". Cat priveste relatia dintre Legislativ si presedinte, aici avem, in istoria noastra din 1990 incoace, o relatie care pare sa fie foarte confuza, dar avem si un moment dramatic in care Legislativul l-a suspendat pe presedinte. Eu nu vad ce anume din relatia Legislativ-presedinte de pana acum ne-ar pune pe ganduri din perspectiva unei derive autoritare. Mi se pare ca asta este un mod de a personaliza o dezbatere pornind de la un portret destul de nereusit facut unor persoane politice, dar fara nicio legatura cu realitatea. Deocamdata, din punctul de vedere al derularii efective a faptelor, avem un Legislativ care, in dispretul vointei populare, dupa cum s-a vazut ulterior la referendum, l-a suspendat pe presedinte, pentru niste fapte inventate. Cred ca aceasta relatie trebuie construita clar. Acum, in functie de regim, trebuie vazut cum anume se creeaza acest echilibru. Va avea primul ministru drept de disolutie? Adica avem, cu alte cuvinte, un regim intr-o logica pur parlamentara si dreptul de dizolvarea a Camerei apartine primului ministru? Daca natiunea voteaza in acest fel, sa o facem asa, pentru a gasi acest echilibru. Daca vrem invers, un regim care sa fie echilibrat, ca in Franta, de aceasta natura bicefala Executiv-Legislativ, atunci putem sa-i dam presedintelui dreptul de dizolvare a parlamentului. Nicaieri nu exista o solutie de dizolvare a parlamentului care sa fie legata doar de esecul tentativei de a investi guvernul in doua luni de la alegeri. Asta e ce a retinut Constitutia Romaniei in urma acelei dezbateri, care a fost confuza.
Adversarii revizuirii vor fi foarte numerosi. Nu sunt doar politicienii, care prefera discursul necesitatii, si nu al detaliului. Sunt adversari ai revizuirii cei care vor pleda in favoarea unui model poate nu perfect, dar, vor spune, mult mai bun decat cel actual. Mircea Geoana a sugerat chiar la discutia de la Cotroceni nevoia nu a unei revizuiri, ci a unei refondari. E calea cea mai simpla de a bloca revizuirea: a spune ca nu e pentru momentul acesta. Aici, de altfel, Mircea Geoana e de acord cu, aparent, adversarul sau din partid, Ion Iliescu. Iliescu a spus, cu o formula foarte populara: "tara arde si baba se piaptana", adica nu e momentul, trebuie sa mai asteptam. E o cale sigura de a bloca, de fapt, revizuirea si de a trai in acest sistem confuz care poate sa ne dea surprize in anii urmatori, tocmai pentru ca avem o majoritate atat de ampla in acest parlament. Alti adversari sunt, bineinteles, parlamentarii. Cu atat mai mult cu cat este posibil ca in dezbatere sa intervina chestiunea renuntarii la bicameralism si a imbratisarii unei solutii unicamerale. Parlamentarii nu vor fi incantati de aceasta chestiune. Sigur ca, in dezbatere, pot sa intervina lucruri legate de durata mandatelor. Parlamentarii pot sa gaseasca cu cale sa amane revizuirea inclusiv in cazul in care se foloseste calea despre care a vorbit foarte judicios d-l profesor Popescu, si anume, daca initiativa vine de la presedinte, la propunerea guvernului. In fine, adversari ai revizuirii vor fi cu siguranta baronii locali, pentru ca aceasta revizuire va cuprinde, cu necesitate, o reamenajare a teritoriului. Or, baronii locali sunt, de fapt, produsul acestui tip de politica desfasurata dupa reguli confuze si in spatii mici, cum sunt judetele. Judetele noastre sunt diviziuni administrative care cuprind, in medie, cam 500.000 de locuitori. E o zona care poate fi dominata cu usurinta. Avem problema politicii puterii in Romania si a derivei autoritare, puterea baronilor locali, a acestui tip de exploatare irationala a resurselor si a dominatiei la nivel local. In momentul in care se va pune problema reamenajarii teritoriului in vederea crearii unor regiuni mai ample decat judetele actuale si care sa fie functionale, baronii locali vor fi, cu siguranta, adversari.

Balans moderat intre stabilitate si schimbare

Adrian Miroiu (profesor de stiinte politice, Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, Bucuresti): De multe ori, problema de la care pornim este aceea ca ceva nu merge in ceea ce priveste regulile fundamentale din societate. Iar de aici, intrebarile care apar sunt de genul urmator: putem spune ca ceva nu merge in societate din cauza unei anumite reguli? Cum putem sa ne justificam un astfel de punct de vedere? Ce intelegem prin asemenea reguli? Discutia de pana acum a avut in vedere regulile fundamentale care sunt codificate in Constitutie. Dar se vorbeste de multe ori ca sunt reguli constitutionale care nu sunt codificate in Constitutie. De pilda, in orice societate democratica consolidata avem reguli morale, fundamentale care functioneaza in spatiul public. De multe ori ceea ce se intampla la noi poate ca nu este datorat faptului ca o Constitutie nu functioneaza, ci faptului ca avem deficiente in ceea ce priveste alte reguli constitutionale. Ca sa va dau un exemplu, chiar la nivel politic: parlamentul voteaza in unanimitate o lege care este cu totul impotriva pozitiei sustinute de Cabinet, iar pentru Cabinet lucrul acesta nu conteaza. Intr-o societate in care regulile morale functioneaza, aceasta ar fi trebuit sa determine o anumita pozitie a Cabinetului, adica demisia propriu-zisa a primului ministru.
Ce intelegem prin regula de nivel constitutional? In filosofia politica, precum si in disciplina care astazi se numeste economie politica constitutionala, este fundamentala distinctia aceasta intre stadiul constitutional si cel postconstitutional al elaborarii regulilor. Aici sunt cateva aspecte pe care vreau sa le mentionez. Primul este cel al distinctiei. La noi, de multe ori, se constata ca, atunci cand ceva nu merge ori o reglementare nu este functionala sau nu este respectata, avem tendinta sa incercam sa o facem sa functioneze in sensul urmator: daca era vorba despre o norma care era inclusa intr-un ordin de ministru o treceam intr-o hotarare de guvern, daca era intr-o hotarare de guvern incercam sa o trecem intr-o lege si, de multe ori, daca era intr-o lege incercam sa o plasam mai sus, sa o punem la nivelul Constitutiei. Cred ca o asemenea abordare este gresita. In al doilea rand, cand vorbim despre Constitutie trebuie sa avem in vedere nu numai regula, ci si ceea ce se intampla dupa ce regula este aprobata. Ce se intampla cand ea functioneaza? Ea este conexata cu un set de practici, care se constituie in timp, care functioneaza. Zic ca este conexata si nu am spus ca este generata sau produsa deoarece, pentru a sustine asa ceva, trebuie sa avem temeiuri stiintifice. Ne putem baza pe astfel de studii care sa ne spuna ca o anumita problema din societate este generata de o anumita norma constitutionala sau este vorba de multe ori despre impresiile pe care le avem. Ni se pare ca unele lucruri nu merg. Intrebarea este: nu merg din cauza acestei reguli sau din cauza unor practici care poate au fost generate de regula respectiva, dar si de alte conditii, cum ar fi contextul social, politic si asa mai departe si care poate nu este constitutional? In al treilea rand, vorbind despre nivelul constitutional, John Rawls a spus ca trebuie sa ne situam in spatele unui val de ignoranta sau de incertidudine constitutionala. De multe ori avem in vedere faptul ca asa ceva nu se intampla. Si toate discutiile cu privire la personalizarea problematicii revizuirii Constitutiei intra in aceasta directie. Daca am considera ca doar in acest context este problema, lucrurile ar putea fi bine determinate si am sti la ce sa ne referim. De multe ori se intampla, insa, altfel. Diversele grupuri pot sa incerce sa-si formuleze punctul de vedere si sa-l impinga spre nivelul constitutional in multe alte sensuri. Dau un exemplu din Raport pentru a vedea exact cum se poate ajunge intr-o asemenea situatie: "Un exemplu de ambiguitate generatoare de controverse este articolul 32, alineatul 4, care postuleaza regimul gratuitatii invatamantului public, afirmand ca invatamantul de stat este gratuit potrivit legii. O prevedere a Legii invatamantului, ca si o ordonanta de urgenta au anulat practic sensul acestui articol, ingaduind senatelor din universitatile publice sa decida inmatricularea cu taxa a unui numar de studenti cu pana la 12 ori mai mare decat a studentilor bugetari". Aici este o forma foarte limpede a felului in care un conflict intre diversele grupuri de interese (universitati publice si private) este ridicat pana la nivel constitutional. Un grup de interese incearca sa-si impuna punctul de vedere prin interpretarea Constitutiei conform cu ideile lui. Cu alte cuvinte, trebuie sa fim foarte atenti cand avem in vedere propunerile constitutionale ca acestea sa fie cat mai neutre si sa nu fie expresia unui punct de vedere al unui grup de interese.
D-l Aurelian Craiutu vorbeste in Raport despre nevoia unui balans moderat intre stabilitate si schimbare. Si trebuie sa ne gandim foarte serios la acest lucru. Ca sa fie functionala, o regula trebuie sa aiba timp sa creeze si o practica. Sigur ca poate sa creeze practici pe care nu le dorim. Si atunci este nevoie sa ne gandim la faptul ca regula respectiva trebuie schimbata, dar o schimbare foarte rapida impiedica constituirea unor asemenea practici. Avem in vedere alegerea intre un regim prezidential, semiprezidential, parlamentar etc. Uneori, se discuta despre faptul ca schimbari profunde in societate pot sa apara nu numai atunci cand produci schimbari mari in ceea ce priveste regulile, ci si in situatiile in care se produce o schimbare minora. Si in stiinta politica se discuta foarte mult despre asemenea schimbari aparent minore, dar care au dus la rezultate foarte mari. O alta masura a schimbarilor este aceea a numarului de modificari pe care le avem in vedere. Raportul prezinta o agenda, asa cum bine a spus d-l profesor Stanomir. Din aceasta agenda este bine sa alegem unele lucruri pentru ca, politic, banuiesc ca este extrem de greu sa poti sa propui foarte multe schimbari. In acest sens, inteleg si ceea ce a facut presedintele Basescu: a considerat ca nu poate sa aiba in vedere foarte multe schimbari si s-a rezumat la zece. Sunt multe, sunt putine, asta este de vazut. Dar ideea este aceea ca trebuie sa ne oprim asupra unora dintre acestea.
Ce tipuri de propuneri de revizuire a Constitutiei avem? Evident, aspectele care tin de structura puterilor in stat, aceasta chestiune este extrem de importanta. Dar aceasta dezbatere constitutionala trebuie sa vizeze nu numai clasa politica, ci si probleme care intereseaza omul obisnuit.

O noua Constitutie nu poate fi adoptata impotriva actualei Constitutii

Valeriu Stoica: Multa vreme am fost pe aceeasi pozitie cu d-l Corneliu Liviu Popescu in ceea ce priveste tipul de regim politic in Romania si am fost adeptul republicii parlamentare. La un moment dat chiar am colaborat la un proiect de revizuire a Constitutiei pornind de la acest principiu. De vreo cativa ani insa, aceasta convingere a mea a inceput sa fie zdruncinata. Mai intai, este un argument de ordin teoretic si, dupa aceea, este un argument de ordin practic. Trebuie sa recunosc ca, daca asezam la baza democratiei liberale ideea de separatie a puterilor - si eu cred ca aceasta idee trebuie sa fie prezenta pentru a tempera derapajele autoritare sau totalitare ale unei majoritati -, atunci republica parlamentara nu este fidela principiului separatiei puterilor. Acest argument de ordin teoretic m-a tulburat de cativa ani, il stiam si inainte, cand eram adeptul republicii parlamentare, dar atunci indrazneam sa ignor acest principiu al separatiei puterilor, pornind de la ideea pe care o sustine si astazi d-l Corneliu Liviu Popescu, anume, ca Romania este o tara care a iesit dintr-un regim totalitar si aceasta experienta traumatizanta ar justifica poate rezervele fata de ideea unei republici semiprezidentiale consolidate sau, si mai mult, a unei republici semiprezidentiale. Dar, intre timp, am realizat ca aceasta rezerva a mea nu mai are justificari, cata vreme Romania este membra a UE si a NATO, un derapaj autoritar-totalitar in Romania nu mai este posibil in contextul in care ne aflam. Si atunci, cred ca ma pot intoarce la argumentul substantial de ordin teoretic, si anume: cum poate fi asezata configuratia autoritatilor publice in acord cu principiul separatiei puterilor statului? Or, este limpede ca, daca nu avem o putere executiva aleasa, cel putin prin seful ei, cel putin la fel cum este aleasa puterea legislativa, nu avem o reala separatie a puterilor statului. Singurul exemplu in care functioneaza bine principiul separatiei puterilor statului este cel american. Pentru ca acolo este aleasa puterea legislativa, este ales seful puterii executive, iar in unele state din America sunt alesi chiar si judecatorii. Teoria constitutionala franceza a pervertit sau chiar a negat principiul separatiei puterilor statului. Si aici ma detasez total de constitutionalistii francezi, pentru ca ei pana astazi raman fideli principiului iacobin, reluat de Lenin, al unicitatii puterii. Cata vreme nu avem cel putin o alegere la nivelul sefului Executivului, nu avem un principiu al separatiei puterilor statului. De fapt, ne cramponam de ideea ca avem o putere unica, aceasta putere unica este emanata de la popor, alegem parlamentul si, dupa aceea, de la parlament emana toate celelalte puteri. Eu, conceptual, ca liberal, ma opun categoric acestui mod de a privi lucrurile. Deci, acest argument de ordin conceptual ma indeamna sa parasesc ideea republicii parlamentare, fara ca prin asta, in momentul de fata, sa optez ferm in favoarea unei republici prezidentiale sau semiprezidentiale consolidate. Ma gandesc doar care formula de distribuire a ansamblului politic este mai potrivita cu principiul separatiei puterilor in stat.
Am de facut si foarte scurte precizari tehnice. Exista rezerva fata de ideea revizuirii Constitutiei si se spune ca vrem o noua Constitutie. Si eu vreau o noua Constitutie. Dar, procedural, nu putem vorbi decat despre revizuirea Constitutiei, pentru ca, altfel, ar trebui sa dam o lovitura de stat. A vorbi despre continuitate constitutionala inseamna, intre altele, a respecta cadrul actual de schimbare a Constitutiei. Si acest cadru nu este decat revizuirea. O noua Constitutie nu poate fi adoptata impotriva actualei Constitutii. Ar insemna sa negam continuitatea constitutionala, or, aceasta chestiune e posibila numai in momente de ruptura politica, de genul rupturii din ‘89 si alte rupturi de-a lungul timpului. Nu cred ca avem nevoie de o ruptura politica in Romania.
S-a spus ca am avut o Constitutie in ‘91, adoptata de FSN, cand el avea 70% din parlament, iar acum suntem intr-o situatie asemanatoare. Mi se pare ca aceasta observatie este inexacta. Avem o majoritate de 70%, facuta din doua partide insa. Si orice referire la fostul FSN, chiar daca se face in presa, este total inadecvata. Nu e vorba despre un singur partid, ca in ‘91, sunt doua partide care se controleaza foarte sever si va asigur ca stiu din interior cum stau lucrurile. Ma indoiesc ca aceste doua partide vor ajunge foarte repede la o concluzie privind revizuirea Constitutiei. Ba dimpotriva.
Cu asta ajung la a treia precizare, si anume, calea revizuirii Constitutiei, daca va fi un proiect de lege redactat de parlament si propus de presedinte parlamentului sau mergem pe calea parlamentara a revizuirii. Desi teoretic e posibil sa avem un proiect facut de guvern si inaintat presedintelui, ma indoiesc ca actualul guvern, in actuala coalitie, va reusi sa ajunga la un compromis pe aceasta tema. Mai degraba se va putea ajunge la un asemenea compromis in parlament, prin negociere asidua, indelungata intre grupurile parlamentare. In plus, avantajul ar fi, in acest caz, ca ar fi implicate toate fortele politice in procesul de revizuire a Constitutiei.
Este necesar cel putin un referendum final pentru adoptarea Constitutiei. Eu cred ca e nevoie si de unul preliminar. Indiferent cate vom avea, problema esentiala este: de ce pondere de participare la vot, mai ales de ce pondere de aprobare a Constitutiei avem nevoie in cadrul referendumului? Daca se merge pe ideea de jumatate din numarul celor cu drept de vot, va asigur ca nu vom mai avea niciodata o revizuire a Constitutiei, in conditiile actuale ale absenteismului pe care il cunoasteti foarte bine. Iata de ce cred ca va trebui sa ne gandim foarte serios in viitor fie la ideea de a introduce votul obligatoriu, fie la ideea de a introduce inscrierea cetateanului care vrea sa voteze inainte de organizarea votului, pentru ca aceste cerinte sa fie judecate in raport cu cei care s-au inscris pe lista de vot si care doresc sa voteze.
Corneliu Liviu Popescu: In Statele Unite, separatia puterilor nu e doar pe orizontala, este si pe verticala, ca urmare a regimului. E unul dintre motivele pentru care presedintele, oricat de multe puteri ar putea sa stranga, nu poate sa devina dictator. Ceea ce nu e cazul intr-un stat unitar. Alegerea sefului de stat in Statele Unite a fost conceputa prin electori pentru a tempera excesele si influenta populara directa. Sistemul a fost pervertit de-abia odata cu aparitia partidelor si a bipolarismului politic din Statele Unite, dar nici acum presedintele american nu e ales prin sufragiu direct. A pune in balanta alegerea directa a sefului de stat si alegerea directa a parlamentului incepe sa-mi puna semne de intrebare, cand una dintre tezele promovate ar fi ca una dintre Camerele parlamentului sa nu mai fie aleasa prin sufragiu universal.

Permanenta cursa in cautarea legii fundamentale

Radu F. Alexandru (senator, Partidul Democrat-Liberal): Intrebarea de la care va propun sa pornim vine din Grecia antica, cand filosofului Solon i s-a cerut sa produca o Constitutie pentru societatea in care traia. A fost de acord, dar a pus o intrebare esentiala: pentru cat timp si pentru ce popor? Cred ca aceasta intrebare trebuie sa ne-o punem toti cei adunati aici si mai ales toti cei preocupati de o noua Constitutie in Romania.
Vreau sa va reamintesc cateva date pe care nu e rau sa le luam in calcul cand discutam despre tema noastra. Prima Constitutie scrisa in Romania dateaza din 1866. A durat 57 de ani, pana in 1923, cand s-a produs o noua Constitutie impusa de noile conditii istorice cu care se confrunta Romania. Dupa 15 ani, in 1938, a venit Constitutia lui Carol, apoi au urmat anii dictaturii comuniste. In 1991 am avut prima Constitutie postrevolutionara. In 2003, o noua Constitutie. In 2009 discutam necesitatea unei noi Constitutii. Fata de aceasta permanenta cursa in cautarea unei legi fundamentale care sa reziste la proba timpului, cred ca se impun niste intrebari elementare: cei care au lucrat la Constitutiile anterioare erau atat de nepriceputi sau de rea-credinta? Raspunsul meu este ca erau si nepriceputi, si de rea-credinta. Care este, astazi, situatia reala politica in Romania, apropo de nevoia pe care o resimtim toti privind o noua Constitutie? Raspunsul pe care il dau, cat se poate de sincer, este: in cel mai prost si cel mai neproductiv moment in care ne putem imagina ca putem produce intr-adevar o Constitutie pentru prezent si pentru viitor.
Nu exista analist sau comentator al scenei politice romanesti care sa nu fi trecut prin afirmatia clara ca orice demers legat de acest proiect de Constitutie care se prefigureaza este condamnat unui blocaj sever, atata vreme cat poate fi considerat intr-o finalitate ca un proiect ce va purta numele "Constitutia Basescu". Argumentele aduse de Valeriu Stoica, ca un asemenea proiect oricum nu se poate incheia pana la sfarsitul anului, deci nu poate intra in cosul cu bile albe cu care Traian Basescu ar veni in fata electoratului, nu au niciun fel de relevanta. Acest blestem al personalizarii reduce la minimum sansele unei reusite. Nu cred in viata acestei coalitii de guvernare, in loialitatea PSD fata de PD-L si fata de cel care a declarat constient ca a pierdut 80% cand si-a dat girul pentru aceasta coalitie de guvernare. Ce se intampla pe Antena 3 seara de seara este cea mai buna dovada a sentimentului PSD fata de parteneri si fata de un virtual candidat. Cred ca un proiect de Constitutie lasat pe mana clasei politice nu va avea alta finalitate decat un avorton, care va semana foarte bine cu ceea ce a iesit dintr-un alt deziderat pentru care ne-am batut multi ani si care a fost votul uninominal. Ca atare, cred ca singura sansa pentru ca sa avem un proiect in care sa ne recunoastem la nivelul celor mai obiective aspiratii este constituirea unei echipe de experti, a unor tehnicieni, a unor oameni care sa nu aiba niciun fel de legatura cu partidele politice si care, intr-un dialog cu clasa politica si cu societatea civila, prin intermediul referendumului, sa poata crea acel construct care sa insemne o Constitutie a Romaniei care sa poata rezista mai mult de un sezon sau altul. Graba cu care consideram ca trebuie sa ne indreptam spre sistemul unicameral cu cea mai mare incredere privind buna functionare a parlamentului este o idee macar discutabila, ca sa nu spun gresita. Riscul ca un guvern monocolor cu o sustinere majoritara in parlament sa confiste decizia politica este infinit mai mare in conditiile unui parlament unicameral.

False grile de lectura a Raportului

Radu Carp (conferentiar, Universitatea din Bucuresti): Revizuirea Constitutiei sau o noua Constitutie poate sa aiba loc in prezenta unei revendicari a cetatenilor ca regimul drepturilor lor sa fie garantat, sa aiba institutii credibile etc. Aici avem doua exemple in istorie. Pe de o parte, avem exemplul american, unde chiar asa s-a intamplat si asta explica stabilitatea Constitutiei americane, sigur, cu foarte multe amendamente. Pe de alta parte, avem exemplul unde nu s-a reusit, nu a existat acest fundal al constitutionalismului: Constitutia europeana, si am vazut ca la doua referendumuri succesive ea a fost respinsa. Deci, cu cat exista mai multe dezbateri de acest fel, cu atat se poate crea mai bine acest fundal al constitutionalismului, care lipseste, din pacate, in Romania. Daca acest fundal nu se va crea, atunci evident ca o revizuire este riscanta. Sunt convins ca dezbateri de acest gen pot contribui decisiv in aceasta chestiune.
Raportul nu trebuie citit ca un text juridic. Cred ca d-l Corneliu Liviu Popescu a facut aceasta eroare. Si eu, si alti colegi am avut aceasta tentatie de a ne gandi la un text cu valoare juridica. Raportul nu poate fi invocat in fata vreunei instante din Romania sau la CEDO, el este pur si simplu o reflectie deopotriva politologica si juridica. Domnul Popescu s-a referit la exprimarea despre drepturi. Acestea sunt reflectii care tin mai degraba de teoria politica, si nu de a clarifica natura drepturilor din perspectiva juridica. Raportul contine o gradare a solutiilor. Veti gasi paragrafe in care se spune: "art. X din Constitutie trebuie modificat in acest fel, si nu in altul", paragrafe in care se spune: "Comisia considera ca..." si se lasa mai multe optiuni si paragrafe in care se spune: "Ar trebui sa fie luata in considerare urmatoarea optiune...". Asta inseamna ca exista solutii care se impun indiferent de felul in care am considera natura regimului politic in Romania si exista optiuni care nu pot fi avute in vedere decat daca se clarifica aceasta chestiune a regimului. A citi acest text integral si a vedea cate propuneri concrete de revizuire sunt cred ca e o grila de lectura falsa.
D-l Popescu spunea ca este adeptul acestui regim parlamentar. As intreba: al carui tip de regim parlamentar? In Raport s-a incercat sa se arate care sunt principalele tipuri de regimuri in lume si veti vedea o paleta mai larga de optiuni decat diferentierea parlamentar/semiprezidential. Exista mai multe forme de regim parlamentar, dupa cum exista mai multe forme de regim semiprezidential. In Europa de astazi asistam la un amestec intre cele doua tipuri de regimuri, si nu la impunerea unui regim in forma lui clasica. De exemplu, Polonia, un regim semiprezidential, in 1997 imprumuta din institutia regimului parlamentar motiunea de cenzura constructiva. Intamplator sau nu, acest imprumut a generat un conflict intre presedinte si primul ministru mult mai acut decat ce s-a intamplat in Romania ultimilor ani, cu o institutie specifica regimurilor parlamentare. Deci, nu are nicio legatura felul in care sunt definite institutiile in Constitutie si felul in care actorii politici inteleg sa-si manifeste prerogativele. La ora actuala, avem un amestec si noi nu putem decat sa ne incadram in aceasta tendinta. In acelasi timp, trebuie sa facem astfel incat grefele care se pot opera pe textul Constitutiei sa fie coerente. Raportul este de fapt o pledoarie pentru a vedea ce se poate pastra din traditia noastra constitutionala, ce se poate imprumuta, in asa fel incat acest imprumut sa nu vina in contradictie cu natura actorilor politici.
A curs multa cerneala pe chestiunea dizolvarii parlamentului si procedura propusa in Raport. Intr-adevar, daca ea ar fi aplicata in acest moment, constatam ca aceasta dizolvare ar putea sa intervina foarte tarziu, in niciun caz in acest an. Paradoxal, procedura care este propusa in Raport privind dizolvarea parlamentului este cumva mai rigida decat procedura actuala din Constitutie, numai ca nu se leaga de momentul constituirii guvernului. In Franta, in Anglia exista acest mod de dizolvare a parlamentului. In Islanda, de curand, primul ministru a considerat ca nu-si poate duce la indeplinire mandatul, a avut o discutie cu presedintele tarii si presedintele a dizolvat parlamentul. Este vorba despre un regim autoritar? Nu cred.
D-l Popescu vorbea despre extradare. Aici e o filosofie putin diferita fata de ce s-a intamplat pana acum. In chestiunea extradarii, in Constitutia din 2003 am preluat prevederile unui regulament care in alte tari a fost contestat. In Polonia si Germania s-a ajuns ca acest regulament sa fie modificat, invocandu-se faptul ca nu se poate modifica Constitutia. Deci este o filosofie politica diferita de raportare la ceea ce este deasupra dreptului national. Dar cred ca asa ar trebui interpretat, si nu strict juridic. Inca o data: pledez pentru o lectura a Raportului care sa aiba in vedere si aceasta dimensiune politologica, si nu doar strict juridica.
Gheorghe Iancu (conferentiar, Universitatea din Bucuresti): Sunt foarte multe lucruri care ar fi trebuit sa fie atinse aici, din punctul nostru de vedere, al specialistilor in drept constitutional. O intrebare interesanta a fost cine redacteaza Constitutia. Redacteaza Constitutia cei care stiu sa o redacteze, chiar daca nu sunt perfecti, pentru ca in lumea umana singurul relativ este absolutul.
In Constitutia noastra nu exista drepturi ale omului, exista drepturi fundamentale, iar diferenta dintre drepturi fundamentale si drepturile omului este foarte mare. Apoi, nu exista obligatii pozitive, ci drepturi pozitive, care sunt astfel definite datorita interventiei statului, care are anumite obligatii vizavi de drepturile pozitive si care au aparut inainte de 1948. In ceea ce priveste regimurile politice, aici Raportul are anumite suferinte fata de profesia mea, dar eu sunt de acord ca acest Raport nu trebuie citit din punct de vedere constitutional si, mai mult, ceea ce e important este ca se realizeaza o anumita enumerare de probleme foarte majore din punct de vedere stiintific, care trebuie avute in vedere in viitor, chiar daca solutiile schioapata.
Cat priveste regimurile politice, sunt in contradictie cu domnul Popescu. Vreau sa-i amintesc ca in Finlanda exista regim semiprezidential cu parlament unicameral. De fapt, toate statele nordice au parlament unicameral de vreo 40 de ani. De aceea, argumentul sau mi se pare cel putin incorect, daca nu nemotivat. Din punctul de vedere al regimurilor politice parlamentare, aici s-a facut o foarte rapida trecere in revista a evolutiei acestora, fara sa se aiba in vedere ideile celui care a fundamentat teoria separatiei puterilor, Joseph Barthélemy. El a spus ca bazele puterii intr-un stat schimba regimurile politice, ceea ce de fapt s-a si intamplat, si a aparut astfel regimul de confuziune din Marea Britanie. De aceea, regimul politic parlamentar de regula se confunda cu regimul de confuzie a puterilor. Iar in Marea Britanie exista exemplul tipic. In ceea ce priveste sistemele electorale, as vrea sa atrag atentia ca nu e vorba despre vot uninominal, ci despre scrutin uninominal. Votul nu are caracteristicile pe care le are scrutinul. In 2004, am solicitat sa se dezbata public care este scopul alegerilor - putea sa fie mentinerea importantei partidelor politice, rationalizarea parlamentului, aducerea elitelor in parlament etc. Fara un asemenea scop, sistemul actual si sistemele care s-au incercat au dus foarte aproape de dezastru.
90-95% dintre initiativele legislative din toata lumea sunt guvernamentale si se observa o anumita crestere a rolului Executivului, care este institutionalizat prin multe masuri: delegare legislativa, alegerea presedintelui de catre natiune etc. De aceea, este foarte greu ca noi sa ne ducem altfel decat in sensul curentului. Cresterea rolului Executivului este evidenta, iar seful Executivului este seful statului, nu seful guvernului. In ceea ce priveste ideea suspendarii din Raport, mi se pare ca actuala solutie este aberanta, pentru ca suspendarea sefului statului nu exista nicaieri. Exista motiunea constructiva, care e preluata din sistemul german, in ce priveste alegerea cancelarului, ceea ce am putea aplica si noi foarte bine.
Parerea mea este ca ar trebuie sa existe o noua Constitutie, si nu o Constitutie revizuita, pentru ca insesi bazele puterii economice si sociale s-au schimbat complet fata de momentul in care s-au adoptat. N-as fi de acord ca acea Constitutie din 1991 si revizuirea din 2003 ar fi fost facute de oameni care n-au stiut ce sa faca. Asa erau conditiile atunci, acelea erau bazele.
Procedura legislativa actuala este o aberatie constitutionala, pentru ca ea prevede ca prima Camera sesizata este Camera de reflectie si a doua Camera sesizata e Camera decizionala, adica exact invers decat exista in toate sistemele care au asemenea procedura legislativa. In Europa mai exista procedura navetelor, pe care o aveam noi, cu Comisia mixta. Am parasit-o, am intrat intr-un sistem care se regaseste in Germania, in Spania, dar nu l-am preluat cum trebuie, pentru ca se realizeaza o incalcare a bicameralismului parlamentar, ceea ce a fost confirmat de Curtea Constitutionala, de mai multe ori.
Romeo Ilie (inginer, Academia Romana): As vrea sa aduc o propunere pentru ca aceasta Constitutie sa sufere o modificare inca de la primul sau articol, unde se mentioneaza ca Romania este un stat unitar, indivizibil etc. Permiteti-mi sa propun ca, alaturi de acesti termeni, sa se introduca notiunea de "modern". Prin aceasta notiune de modernism n-as vrea sa se inteleaga ca trebuie sa fim la moda cu ceea ce se intampla pe undeva prin lumea aceasta, ci ca trebuie sa fim in pas cu tot ceea ce se dezvolta de catre societatea umana, astfel incat, la nivelul deciziei politice, sa se ia acele masuri care sa contribuie la modernizarea vietii economice si sociale a Romaniei. Prin aceasta notiune as lasa mai multa suplete, flexibilitate in luarea deciziilor tactice intr-o evolutie strategica pe termen lung a omenirii. Raportul spune ca reorganizarea administrativa a Romaniei ar trebui sa se faca de la 41 de judete la 12 regiuni. Consider ca 41 au fost bune, 12 s-ar putea sa fie bune acum, dar ce se intampla peste 10 ani, cand cele 12 vor fi transformate in 22? As lasa aceasta decizie pe seama celor care, in spiritul modernismului organizarii si functionarii statului roman, sa decida care este cea mai buna, mai adecvata forma de organizare si functionare a statului intr-un context de modernism.

Riscul de blocaj

Sorin Ionita (director de cercetare, Societatea Academica din Romania): Eu as vrea sa pun o intrebare, care priveste mecanismul schimbarii: s-a facut o analiza de risc pe fiecare dintre acele teme propuse pentru schimbare, fie in pachetul largit din Raport, fie in "decalogul" prezidential? Pentru ca exista un risc de blocaj al intregului proiect. Am sa dau un singur exemplu, chestiunea cu reorganizarea administrativa a judetelor. Sunt doua riscuri pe care le vad. Poti sa bagi in malaxorul politic un proiect bun, dar de acolo iese ce iese, e imprevizibil si am vazut asta in Polonia. Acolo s-a facut reorganizarea la sfarsitul anilor 90 si s-a pornit cu aceeasi idee generoasa de la noi: desfiintezi judetele, infiintezi regiuni. S-a facut compromisul de rigoare, s-au facut regiunile, dar nu s-au mai putut desfiinta judetele. Si asa au sfarsit cu un nivel administrativ in plus. Unde-i reducerea birocratiei, unde-i reducerea coruptiei? Al doilea risc este sa se sfarseasca totul intr-o mare ciomageala, la noi cred ca si mai mare decat in Polonia, pe fondul acestor rivalitati regionale, pe dublete. Unde pui capitala noilor regiuni? La Timisoara sau la Arad? La Iasi sau la Bacau? La Cluj sau la Brasov? Aceasta chestie, de natura foarte practica, dar care in momentul respectiv va deveni prima pe agenda, poate sa blocheze intregul proiect. S-a intamplat in Polonia si se va intampla si la noi. Elita locala sustine descentralizarea la nivel general, dar cand treci la detalii practice, apar blocajele. Blocaje institutionale care nu tin neaparat de baroni locali: oricine, institutional vorbind, rezista la ideea crearii unui nivel nou deasupra lor. Pana la urma, intrebarea mea de baza se leaga de ce spunea d-l profesor Miroiu: am demonstrat noi pe fiecare tema o relatie cauza/efect? Noi vrem sa rezolvam niste probleme. Am demonstrat noi cu date, stiintific, ca problemele noastre - clientelismul, baronii locali etc. - tin de structura judetelor? Tin ele de o norma constitutionala sau tin de o practica de nivel inferior? Daca nu schimbam practica, baronii mai mari se vor muta la regiune, cei mai mititei raman la judete si totul continua. Practica in discutie este cea numita de un economist maghiar "constrangeri bugetare slabe", asta e problema noastra. Ea nu e constitutionala, se rezolva maine, daca vreti, domnilor de la putere! Aceasta practica spune ca banii se aloca dupa mecanisme matematice in teritoriu, exista o lege. Dupa ce ca s-a aplicat cu greu, acum un an jumatate a fost o derogare si s-a dat liber pentru tot. N-am auzit ca acum vrem s-o reinstituim. Daca o reinstituim si in 3 ani o putem chiar aplica, eu va spun ca dispar baronii locali, cu judete, fara judete, cu regiuni. Daca nu dispare aceasta practica si numai infiintam regiuni, ea se transfera foarte usor la nivel de regiuni. Cateodata rezolvi probleme cu lucruri mult mai mici decat o shimbare constitutionala. Riscam supraincarcarea mecanismului constitutional cu tot felul de lucruri care poate nu isi afla rezolvarea acolo.
Stim riscul de a bloca intregul proiect pe fiecare dintre temele propuse? Poate ar fi bine de analizat acest lucru. Macar ca sa putem ierarhiza temele dupa importanta si sa stim la ce putem renunta mai intai cand apare riscul de blocaj.

Marile Constitutii s-au nascut in momente de criza

Catalin Avramescu (lector, Universitatea din Bucuresti): Referitor la revizuire, foarte des auzim un argument: "nu este timpul". De ce nu este timpul? "Pentru ca este criza." Marile Constitutii, dar si multe dintre cele mici, s-au nascut tocmai in momente de criza profunda. E suficient sa enumar anii in care au fost adoptate multe dintre Constitutiile cu o soliditate democratica certa. Ganditi-va: in Italia, 1948; in Germania, 1949; in Japonia, 1946 - era o criza ceva mai serioasa in Japonia decat acum, picasera cu un an in urma doua bombe atomice peste acea tara si, totusi, ei au facut o Constitutie foarte solida. Exemplul cel mai spectaculos, din punctul meu de vedere, este cel al Constitutiei americane. In 1787 era o criza pe langa care cea de acum este o gluma de duminica: finantele erau practic blocate la toate nivelele si unul dintre motivele pentru care a fost adoptata Constitutia din 1787 este ca dezbaterea s-a invartit in buna masura in jurul bonurilor de tezaur. Multe dintre Constitutiile est-europene au fost adoptate tocmai intr-o situatie de criza profunda, in 1991-1992, ganditi-va cum cadea economia zilnic, ganditi-va cum arata inflatia atunci. Daca vrem sa fim putin realisti, vom vedea cum Constitutiile bune se adopta adesea in situatii de criza tocmai pentru a intari statul.
Multe dintre optiunile constitutionale nu tin de stiinta juridica. Sigur ca juristii sunt bine veniti la orice dezbatere, dupa cum sunt bine veniti economistii, sociologii sau istoricii. Numai ca multe dintre optiunile mari si chiar cele de detaliu dintr-o Constitutie tin de stiinta politica. Ganditi-va ca optiunea intre Legislativ monocameral si bicameral nu este o chestiune care decurge din principii juridice absolute. Putem amenaja juridic ambele realitati. Constat ca se lanseaza in dezbaterea publica tot felul de sofisme. Mentionez unul singur, cel al originalitatii: sunt asa de multe elemente care, desigur, luate separat, sunt democratice, dar puse impreuna alcatuiesc un fel de hidra cum nu s-a mai vazut. Trecem peste faptul evident ca si Constitutia din ‘91, revizuita in 2003, este o asemenea hidra: e formata din bucatele din Constitutia portugheza, cea franceza, italiana, amestecata cu ceva frunze din ‘23 si din ‘65 din gradina romaneasca si in 2003 am pus si doua paie europene. Vazute in detaliul lor microscopic, Constitutiile nu seamana niciuna cu cealalta. Putem sa dam tot felul de exemple, de la prezidentialismul de fatada din Austria, la parlamentarismul foarte special de tip irlandez sau semiprezidentialismul atenuat de tip finlandez. Mai dau un exemplu: cel suedez, pentru ca Suedia, in indexul democratiei, iese intotdeauna pe primul loc. Constitutia suedeza e formata din 4 texte diferite: unul din 1828, instrumentul guvernarii din 1974, plus doua legi ridicate la statutul de lege constitutionala. Unde mai gasiti un asemenea sistem? Deci, avem nevoie si de originalitate, si de inovatie constitutionala, aplicate cu curaj, cu masura si cu coerenta.
Ioan Stanomir: Vreau sa fac o precizare legata de remarcele d-lui Ionita. Cred ca niciunul dintre specialistii acestei Comisii nu a avut o pregatire in management, asa incat analiza de risc pe care ati invocat-o dvs. am facut-o empiric. E adevarat ca exista un risc de blocaj, dar cred ca unul dintre factorii cheie de blocaj in actuala noastra ordine constitutionala este definirea statului nostru atat de rigid, ca un stat unitar. Cred ca principalul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa eliminam aceasta caracteristica a statului unitar, pentru a vedea impreuna, pe temeiuri politice, daca ne indreptam catre organizare regionala sau federala. Aceasta temere, pe care eu o impartasesc, ca regionalizarea poate conduce la un nivel superior de birocratie, este valabila doar daca gandesti aceste lucruri in mod separat. Sistemul de scrutin, existenta unei puteri judecatoresti independente, existenta unui sistem fiscal transparent, constrangerile bugetare pe care le-ati evocat, toate aceste elemente se cer gandite in mod integrat. Acesta este meritul gandirii constitutionale. In America nu exista un monopol, o patalama pe care ti-o da cineva, care iti pune in mana un bilet si-ti spune: "dumneata vei vorbi toata viata despre Constitutie". La Constitutie te califici in fiecare zi, vorbind, discutand si participand la dezbateri. Nu este un fel de bula papala si nu exista ideea infailibilitatii in domeniul gandirii constitutionale.
Rodica Culcer (jurnalist, Grupul pentru Dialog Social): Sigur ca ar fi minunat sa avem o Constitutie noua; din motive practice, insa, nu vad cum am putea sa realizam asa ceva. E totdeauna mai bine sa o iei de la capat decat sa carpesti ceea ce ai. Dar cred ca sunt mai multe optiuni care, din punct de vedere practic, vor fi excluse. Daca incepem acum sa punem in discutie fundamentele statului unitar, cred ca se va isca o asemenea furtuna politica, incat se vor compromite celelalte obiective importante ale acestei revizuiri. Nu este opinia mea, este pur si simplu o apreciere de risc ca, daca ne apucam sa discutam despre asta, inseamna ca am ingropat dezbaterea, s-a terminat si nu vom putea merge mai departe cu celelalte chestiuni. Constitutia trebuie sa fie gandita de cei mai buni si cat mai multi oameni de stiinta, specialisti in stiinte politice si juristi, ca sa se evite erorile din trecut, confuziile, ambiguitatile care ne-au marcat viata de 20 de ani. Dar pentru ca ea sa reuseasca, trebuie sa fie nu un monopol al specialistilor, ci un bun al cetatii. Ca sa fie un bun al cetatii, trebuie sa aiba o legitimitate democratica. Si referendumul de aprobare a Constitutiei nu asigura acest lucru. Un exemplu: in 2003, de ce oamenii au votat revizuirea Constitutiei? In primul rand, ca sa elimine serviciul militar obligatoriu. A fost singurul argument concret care i-a scos din casa pe cei care au vrut sa voteze cu adevarat. Deci, oamenii vor o miza concreta in aceasta revizuire a Constitutiei.
Revizuirea Constitutie, daca nu va intra intr-un proiect de modernizare a Romaniei si nu va avea asociata o miscare in care sa intre specialisti, oameni politici (cati vor putea si vor fi valorosi) si oameni din societatea civila, nu va reusi. Pentru ca dezbaterea publica pe tema Constitutiei va fi confiscata si omorata de cele cateva televiziuni pe care le avem, care au inceput deja s-o calce in picioare, s-o personalizeze, sa ia bucatelele astea mai inteligibile si sa le toace marunt. In spatele televiziunilor stau mogulii, iar mogulii nu vor sa existe un succes in domeniul acestui proiect al modernizarii. Cum se poate trece de ei? Se poate face ce-a facut, de exemplu, Giscard d’Estaing cu Constitutia europeana: un amplu program de consultari, care n-au cuprins numai juristi, ci si diferite categorii profesionale de populatie europeana, de la tineri la profesori universitari si la pensionari. Deci, trebuie facute consultari ample, sub egida unui proiect transpartinic, de cooperare cu societatea civila. Sigur, trebuie investit intr-un astfel de proiect, pentru ca fara bani nu se va putea face nimic. Daca revizuirea nu se va face sub egida unui astfel de proiect, daca oamenii nu vor fi angrenati si nu vor da doza de legitimitate acestui demers, eu nu cred ca el va putea sa reuseasca. Pentru ca atunci vom vedea, se va putea cerne si cum se va putea face un proiect care sa fie relevant pentru cat mai multa lume. De aceea, cred ca un referendum prealabil rezolva foarte elegant un blocaj pe care conflictele dintre politicieni l-ar genera imediat, pentru ca, daca-l lasam pe mana politicienilor, se vor certa la infinit. Daca facem un referendum, avem o optiune populara, avem legitimitate, se poate merge mai departe. Dar nu este suficient.
Aurelia Chintoan (politolog): Cred ca Raportul acesta inseamna un prim pas spre un lucru necesar pentru o Romanie care este parte a UE. S-a pus aici intrebarea daca este sau nu este momentul sa facem o Constitutie. Cred ca momentul e atunci cand e nevoie si e nevoie atunci cand lucrurile nu merg cum trebuie. Si lucrurile chiar nu merg cum trebuie, pentru ca avem o Constitutie proasta din foarte multe puncte de vedere si marea problema e ca ea nici macar nu se mai respecta. Raportul este perfectibil, dar foarte important este ca exista o baza pe care se poate lucra, avem un material pe care il putem dezvolta, putem veni cu niste idei in sprijinul lucrurilor spuse aici. Sa desfiintam acest Raport acum mi se pare o rea-vointa. Nu cred ca aceasta Constitutie va fi una a presedintelui Basescu. Nu cred in nevoia presedintelui Basescu de o Constitutie, cred ca aici e vorba despre nevoia Romaniei de o noua Constitutie. Spaima asta de un sistem semiprezidential mi se pare exagerata.

Credibilizarea parlamentului

Georgica Severin (senator, Partidul Democrat-Liberal): Degeaba vom schimba raportul intre puterile statului, degeaba vom face modificari care se vor simti la Bucuresti, in presa si in dezbaterile televizate, daca in judete, in regiuni, situatia va ramane aceeasi. Cred ca la temelia unei noi Constitutii, care vrea sa modernizeze Romania, cum spunea un antevorbitor, trebuie sa stea crearea acelor baze pentru ca, in teritoriu, in comune, orase, resedinte de judet sau de regiuni, sa existe un fundament serios al echilibrului puterilor, sa nu existe posibilitatea sa apara acei baroni. Daca vom avea o baza sanatoasa la nivelul electoratului, la nivelul puterilor locale, fiti siguri ca si la nivelul puterilor centrale echilibrul puterilor se va aseza.
Petru Lificiu (Partidul Democrat-Liberal): Am avut in 2002-2003, ca ministru al Mediului, o foarte modesta contributie la art. 35: "Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic". Ar trebui sa vorbim in Constitutie despre dezvoltarea durabila si interesul generatiilor viitoare. Dezvoltarea durabila, dupa cea mai simpla definitie, inseamna satisfacerea intereselor generatiilor actuale fara a leza in niciun fel interesele generatiilor viitoare. Cred ca noua Constitutie a Romaniei va trebui sa aiba prevazute macar intr-un singur loc interesele generatiilor viitoare.
Anca Boagiu (senator, Partidul Democrat-Liberal): Am fost intrebata: de ce discutam acum despre Constitutie, cand ar trebui sa discutam despre masuri anticriza? Pentru ca si in Europa discutam despre un plan anticriza, dar in acelasi timp si despre Tratatul de la Lisabona si intreaga Europa este focusata pe ceea ce se intampla in Irlanda. Nu cred ca cele doua dezbateri sunt antagonice sau nu pot duce la progres, mai ales cand discutam despre modernizarea statului.
Scrierea Constitutiei nu trebuie lasata in mana puterii conjuncturale PSD- PD-L, ci ea trebuie facuta de un organism mult mai larg, care sa reflecte pana la urma dorinta poporului. Credibilizarea parlamentarilor este unul dintre subiectele-cheie, unul dintre carligele care ar putea sa faca oamenii sa fie atenti la aceasta dezbatere legata de noua Constitutie. Cred ca primul pas pe care ar trebui sa-l facem ar fi eliminarea imunitatilor, asa incat oamenii sa nu se mai uite la noi ca la o casta.
Nu trebuie sa uitam ca suntem stat membru UE si ca o eventuala regionalizare prin Constitutie trebuie sa se faca in perspectiva unui nou buget, 2013-2020, un buget care sa aduca un maximum de resurse financiare, necesare dezvoltarii Romaniei. In acelasi timp, sa nu discutam nicio secunda despre o regionalizare care sa aiba la baza altfel de criterii, ca, de exemplu, criteriile etnice. Cred ca avem nevoie de o abordare cat se poate de echilibrata, daca vrem o dezvoltare echilibrata a Romaniei. Domnul Ionita mentiona baronii locali. Da, se vor opune, pentru ca isi pierd din putere. Dar avem nenumarate modele europene de succes de tari care s-au dezvoltat rapid, in care am vazut ca poate fi redusa birocratia, adusa decizia langa cetatean.
Nu cred ca toti parlamentarii se vor opune unor reformari ale parlamentului. Unii dintre noi chiar si-au luat votul privind in ochi cetatenii care i-au votat, motiv pentru care sunt sigura ca, si dupa modificarea Legii electorale, care este controversata, vor dori sa se uite din nou in ochii electoratului care i-a votat cu putina vreme in urma. Si atunci fiti siguri ca, cel putin in randul unora dintre noi, nu vor exista opinii impotriva unor modificari care sa credibilizeze institutia parlamentara.

Chestiunea referendumului

Dan Tapalaga (jurnalist): D-le Stoica, dvs. cand considerati ca ar fi bine sa fie organizat un referendum prealabil revizuirii, inainte de alegerile prezidentiale sau dupa?
Cristian Preda: Voi raspunde la intrebarea pusa de d-l Tapalaga, chiar daca nu i-a fost adresata decat d-lui Stoica. Cred ca un referendum pe tema tipului de regim este inutil si risca sa compromita demersul revizuirii, pentru ca, potrivit normelor actuale, un referendum are valoare pur consultativa, nu obliga la nimic. Avem in trecutul recent un referendum care, din punctul de vedere al nivelului participarii, a fost invalidat si e un blocaj. Stiu ca exista aceasta tentatie la politicienii romani ca, in loc de lucruri substantiale si de optiuni clare, sa duca totul intr-o forma de comunicare. Deci, politic vorbind, cred ca un asemenea referendum prealabil, care n-ar avea decat o valoare consultativa, e un blocaj. Las la o parte faptul ca ritmul consultarilor electorale este foarte dens. Perioada care a inceput cu alegerile din 2007 este una in care, intr-o vreme foarte scurta, avem cea mai densa serie de alegeri, de consultari din istoria noastra politica. De la 1831 incoace, de cand se voteaza in aceste teritorii, n-am avut niciodata intr-o perioada atat de scurta atatea consultari electorale. Daca mai adaugam si referendumurile care au intervenit intre timp si daca ne mai imaginam si asemenea referendumuri inutile, atunci chiar ca demobilizam cetatenii. Avem deja un ritm al alegerilor, o cadenta a consultarilor electorale care a dus, deocamdata, spre o participare mica. Sigur ca e posibil ca actuala competitie prezidentiala, cea de anul acesta, sa redeschida gustul pentru participare. S-a intamplat si in alte locuri ca o cursa prezidentiala sa readuca la cote nebanuite participarea. Dar toata lumea discuta deocamdata in ipoteza unei participari foarte joase.
Ioan Stanomir: Problema evocata prin intrebarea d-lui Tapalaga este legata de chestiunea democratiei semidirecte la noi. A convoca un referendum, a-i chema pe cetateni, pentru a le spune dupa aceea ca lucrurile exprimate la urna nu valoreaza absolut nimic, asta inseamna pe termen lung a distruge ideea de democratie semidirecta. Intr-o democratie avansata, cetatenii sunt chemati la urna nu pentru a fi papagali, chiar si constitutionali, ci pentru a se exprima. Iar principala contrapondere fata de un Legislativ omnipotent nu este presedintele, este natiunea, atunci cand capata dreptul de a se exprima prin referendum, inclusiv pe calea unui referendum abrogativ. Este regretabil ca, atunci cand presedintele Romaniei a vorbit despre efectele obligatorii ale referendumului, nu s-a inteles ca domnia sa nu se referea la obligativitatea convocarii la referendum, ci la natura obligatorie a efectelor referendumului. In ceea ce priveste modelele democratice, eu sunt un eurofil convins, dar cred, de asemenea, ca multe dintre modelele democratiei actuale trebuie invatate de pe alte meridiane. Si aici am sa dau exemplul Statelor Unite, unde, in California, la ora actuala, se inoveaza mult mai mult in materie constitutionala decat in faimoasa Conventie a lui Valéry Giscard d’Estaing. Arnold Schwarzenegger este un reformator, nu presedintii europeni. Deci, daca vorbim despre conservatorism, trebuie sa privim in ograda proprie si sa vedem ca multe dintre sistemele constitutionale europene sunt refractare la schimbare si la ideea implicarii cetatenilor in viata cetatii.
Valeriu Stoica: D-l Tapalaga m-a intrebat cand e mai bine sa fie referendumul prealabil: inainte sau dupa prezidentiale. Eu as putea sa spun ca e mai bine in timpul alegerilor. Constat ca domnul Cristian Preda spune ca nu e bine deloc. Culmea este ca eu sunt de acord cu Cristian Preda. Nu cred ca trebuie sa ne raportam la chestiunea alegerilor prezidentiale cand discutam despre acest referendum, deoarece iarasi personalizam problema si nu e bine. Ar fi inutil sa facem un referendum raportandu-ne la momentul alegerii presedintelui. Dupa cum ar fi inutil sa facem un referendum daca nu modificam mai intai cateva prevederi esentiale si in Legea referendumului, si in legile electorale. Asadar, daca nu stabilim mai intai ce fel de caracter are votul - este facultativ sau obligatoriu -, daca nu stabilim in raport cu ce cifra stabilim validitatea alegerilor sau validitatea referendumului - ii avem in vedere pe cei care au drept de vot sau ii avem in vedere pe cei care se prezinta la vot sau pe cei care se inscriu pe o lista de vot -, daca nu rezolvam in prealabil aceste chestiuni, evident ca referendumnul este inutil, si aici sunt total de acord cu Cristian Preda. In schimb, in ceea ce priveste aspectul ca referendumul este inutil pentru ca el este doar facultativ, potrivit Constitutiei, aici nu mai sunt de acord cu Cristian Preda. E adevarat ca e doar facultativ si sunt de acord cu d-l Stanomir ca trebuie ca, in perspectiva, sa ne gandim la un referendum cu efect obligatoriu, dar deocamdata pe asta il avem in Constitutie. Cred ca nu va fi indiferent daca - dupa ce rezolvam chestiunile prealabile privind aspectele votului -, organizam un referendum in care poporul va spune ce forma de regim politic vrea. Chiar daca referendumul nu e obligatoriu, cred ca nu se va putea face abstractie de aceasta chestiune. Mai mult decat atat: in momentul cand am in spate o asemenea optiune populara, atunci cand eu, ca om politic, propun un sistem sau altul, am alta legitimitate, alta credibilitate.
Daca m-ati intreba ce am invatat din discutia de astazi, as spune ca mi-am consolidat opinia de la care am plecat, anume, ca avem nevoie de un pluralism al opiniilor in materia revizuirii Constitutiei. Intr-adevar, sunt mai multe perspective, trebuie sa le avem in vedere pe toate. Si de asta ar trebui sa ne gandim foarte bine cum dezbatem aceste probleme, daca vrem sa avem o Constitutie pentru cetateni, facuta de cetateni.