O vecinătate foarte instabilă

1. Pe scurt, depinde de noi, celelalte state membre, dacă facem UE fără Marea Bri­ta­nie plauzibilă sau nu. Noi vom decide vii­to­rul Uniunii. Cu toate aces­tea, fără Marea Bri­ta­nie, UE ar putea să piardă o par­te esențială a exis­ten­ței sa­le ca uniune politică. În al doilea rând, Brexit ar di­mi­nua semnificativ po­si­bi­li­tatea unei viitoare ar­mate multinaționale a UE, în­tru­cât Marea Britanie es­te un ju­cător cheie în ceea ce pri­vește capacitățile mi­li­ta­re europene. Probabil și mai grav ar fi faptul că Bre­xit ar constitui un precedent. Ie­șirea din UE nu ar mai fi im­posibilă, iar guvernele po­pu­liste de extremă dreap­tă sau stângă din UE ar putea abuza de acest pre­cedent pentru a dezmembra Uniunea. Mai pre­sus de orice, ar trebui să ne bucurăm că, în comparație cu era comunistă, sta­te­le membre sunt libere să-și hotărască în mod democratic viitoarea implicare în UE.

2. În Republica Cehă, percepția crizei re­fugiaților, influențată în mare măsură de po­liticieni populiști ca Miloš Zeman, a de­te­riorat serios reputația UE. Ca și cetățenii din alte țări, mulți cehi critică in­ca­pa­citatea UE de a acționa efi­cient pentru a rezolva pro­blema, ceea ce a dus la creș­terea euroscepticis­mu­lui. UE trebuie să abordeze această problemă în co­mun, lucru imposibil dacă, așa cum se-ntâmplă acum, lipsește solidaritatea dintre statele membre. Din ne­fe­ricire, tocmai Grupul Viș­e­grad 4, din care face parte și Republica Cehă, are o in­fluență negativă asupra coeziunii Uniunii. Sper ca ța­ra mea să reacționeze mai bine în viitor.

3. Nu este domeniul meu de competență, dar răspunsul scurt ar fi nu. Din cauza sub­vențiilor guvernamentale masive, Chi­na nu este o economie de piață și ga­ran­tarea unui asemenea statut ar duce la o competiție neloială pentru companiile euro­pene.

4. UE trebuie să arate Rusiei că este capabilă să adopte o linie de politică ex­ternă unită și puternică, iar statele mem­bre nu se lasă divizate de partide populiste finanțate de Rusia, de propaganda di­se­mi­nată de mass-media ruse și de alte ase­menea mecanisme. În primul rând, UE tre­buie să-și mențină politica de sancțiuni și să fie gata să le diversifice, ori de câte ori Rusia redevine agresivă. Mai mult, în opinia mea, trebuie avute în vedere soluții alternative, dacă Rusia continuă să încalce actualele acorduri de la Minsk. Acum do­uă săptămâni m-am întâlnit cu Pavlo Je­brivsky, guvernatorul regiunii Donețk, ca­re mi-a explicat că UE îi cere să or­ga­ni­zeze alegeri, în ciuda faptului că acolo se află tancuri rusești. Aceste așteptări sunt nerealiste. Ideal vorbind, relațiile dintre UE și Rusia ar trebui să se îmbunătățească, iar între cele două părți să se dezvolte un comerț liber și relații de prietenie. Din pă­cate, însă, cel puțin atâta timp cât Putin este la putere, acest lucru nu pare posibil.

5. Este clar că ne aflăm probabil în cea mai puțin stabilă situație la nivel mondial, de la sfârșitul Războiului Rece încoace. UE este acum înconjurată de o vecinătate foarte instabilă, de la terorismul din Ori­entul Mijlociu până la expansionismul ru­sesc și agresiunile din Est. Prioritatea ab­solută a Strategiei ar trebui, deci, să fie o ofertă de sprijin și stabilitate, fie finan­cia­ră, fie militară, vecinilor noștri care luptă împotriva agresorilor – aceasta însem­nând, de pildă, înarmarea Ucrainei sau spri­jinirea kurzilor împotriva ISIS.

6. Ar trebui să sprijinim țările interesate să adere la Uniunea Europeană. Trebuie să continuăm acordurile de asociere cu ță­rile din Vecinătatea Estică, de tipul Acor­dului Complet și Aprofundat de Comerț Liber cu Ucraina, implementându-le com­plet. Nu ar trebui pierdut din vedere fap­tul că Rusia duce un război de agresiune împotriva Ucrainei, nu numai pe câm­purile de luptă, ci și în plan economic. Astfel, trebuie să ne intensificăm sprijinul acordat țărilor din vecinătate pentru a le stabiliza.