Doina Papp

Trei spectacole, trei perspective asupra lumii de azi. Și un avertisment pentru lumea de azi, în care întâmplările ce par absurde pe scenă pot deveni realitate.

O conducere inspirată, dornică să recâștige publicul și vizibilitatea de odinioară, inventează tot felul de evenimente din ce în ce mai prizate în urbe și în breaslă pentru a o scoate din amorțeală.

Teatrul Ion Creangă are în acest moment o trupă performantă de actori tineri care s-au dedicat cu pasiune unui gen greu, spectacolul pentru copii, dar atât de ofertant și necesar în teatrul contemporan.

Nu doar oportunitatea opțiunii Teatrului Mic pentru „Ferma animalelor”, parabola lui George Orwell, trebuie aplaudată, ci mai ales implicarea energică a trupei de actori și a întregii echipe.

Posteritatea critică și spectacologia modernă nu și-au spus însă ultimul cuvânt în privința interpretării poemului Banul Bank, prezent și în repertoriul teatrelor maghiare din România în anii din urmă.

Prin scoaterea din cadru și reveniri la rampă cu amintiri din locurile copilăriei, spectacolul compune în paralel tabloul unei lumi edenice, libere, de dincolo de gratii, râvnită de toți încarcerații.

Expoziția de la MNLR poate fi un bun ghid pentru lecțiile de literatură și istorie din școli, dincolo de plăcerea pe care o simt toți cei care regăsesc aici crâmpeie din lumi apuse.

Un spectacol de teatru nu e chemat să tragă concluzii și cu atât mai puțin să arate cu degetul, dar nici să rătăcească printre ipoteze.

Dincolo de tehnologie, Teatrul Excelsior nu renunță la emoție, fără de care teatrul nu există.

Sentimental și patetic pe alocuri, spectacolul Grădina de sticlă de la Chișinău a fost răsplătit cu aplauze și flori pe scena mare a TNB.

Fără ezitare, autorul și regizorul par a se situa de partea acarului Păun, bietul funcționar Davidson. În absența democrației, acesta nu are decât drepturile supusului.

Spectacolul de la TES ne spune o frumoasă poveste despre un Mesia închipuit care și-a trădat misiunea. Un biet muritor proiectând iluzii asupra celorlalți și asupra lui însuși.

Pentru cei mai aplecați asupra istoriei Transilvaniei e știut câte forțări de identitate civilă s-au produs aici prin schimbarea numelor, dislocări pe criterii etnice sau prin manipulări religioase. 

Din perspectiva creștină propusă de regizorul Tompa Gábor, având în centru principiul iertării și al compasiunii, montarea de la ONB cu „La clemenza di Tito” sună ca o caldă și sinceră chemare.

„Eu nu cred în mesajele a priori ale unui spectacol de teatru, iar prima condiție ca mesajul să aibă impact este ca spectacolul să fie desăvârșit din punct de vedere artistic” – Tompa Gábor.

Cei trei curatori ai Festivalului Național de Teatru ne-au îndemnat să urmărim Dramaturgiile posibilului ca fiind sloganul festivalului actual și, până la urmă, cheia selecției.

Spectacolul Părinți e un fel de teatru sărac la nivelul montării, dar bogat în idei și sentimente.

Secțiunea off găzduită de Teatrul Național de Operă și Operetă Nae Leonard a îmbogățit cu creații ale tinerilor oferta pentru publicul gălățean care a umplut sălile pe parcursul acestui eveniment de succes

Amazoanele de secol XXI folosesc cravașa nu pentru a-și mângâia elegant bidiviul, ci pentru a biciui tot ce stă în calea afirmării unui ideal de artist angajat, militant, în unele cazuri.

Cum premierele sunt în faza lui Făt-Frumos care-și aruncă promițător buzduganul, ne putem folosi de timpul rămas pentru a ne pune câteva întrebări neliniștitoare privind viitorul noii stagiuni.

Radu Crăciun ne furnizează suficiente argumente ca să descoperim în Crin Teodorescu persoana vulnerabilă și vulnerabilizată, între altele, de homofobia din societatea comunistă.