Stefan Popescu

SUA, condamnate să cadă în capcana lui Tucidide, când puterea momentului este contestată de puterea în ascensiune.

Atitudinea Washingtonului anunță o viziune mai largă, care depășește optica strict tranzacțională a președintelui Trump și personalizarea relațiilor de parteneriat regionale ale SUA.

Schimbarea de atmosferă a reușit, voința de cooperare a SUA a fost bine primită la Bruxelles, inclusiv cooperarea în combaterea pandemiei și a efectelor sale și în domeniul tranziției ecologice.

Întreaga vizită trebuie așezată și în cadrul demersului Papei Francisc, încă de la alegerea sa, de consolidare a influenței catolicismului pe plan mondial.

Succesul lui „Super Mario” depinde de capacitatea partidelor din coaliție de a înțelege momentul istoric și de a-i oferi sprijinul.

Parisul mizează pe construcția unui pilon european autonom strategic, suveran din punct de vedere tehnologic și care să poată dezvolta cooperări punctuale cu China.

Deciziile luate de țări precum Germania, Franța, Ungaria vor conduce la un moment dat la solidarități politice paralele cu cele euroatlantice.

Italia are nevoie de o majoritate puternică și de un guvern stabil, cu un premier puternic, a cărui supraviețuire nu depinde de tot feluri de înțelegeri tactice.

Va fi un an al provocărilor majore pentru europeni atât în materie de reconstrucție, dar și de poziționare la nivel global, de redefinire a raporturilor cu Londra și Washingtonul.

Pandemia a însemnat și o conștientizare a slăbiciunilor structurale ale UE, în primul rând dependența de China.

Cea mai recentă inițiativă a Chinei este numai o poveste de succes pe un drum care se anunță foarte lung.

Marele câștigător al conflictului azero-armean este Federația Rusă.

Și dacă politologul american Samuel P. Huntington, cu a sa teorie despre „Ciocnirea civilizațiilor”, primită cu atât de multe rezerve la apariția sa în 1996, a avut dreptate?

Washingtonul este nevoit să își construiască influența în cadrul UE stimulând solidaritatea statelor pro-americane din Noua Europă.

Conflictul dintre separatiștii armeni din enclava Nagorno-Karabah și Azerbaidjan tinde să ia alura unui adevărat război regional.

Uniunea Europeană nu are o politică externă unică și în general rămâne departe de a ajunge la o poziție comună pe un dosar precum Belarusul.

Ambițiile regionale ale Iranului, percepute drept principala amenințare de către statele arabe sunite din Orientul Mijlociu, au îngropat interesul pentru dosarul palestinian.

Rivalitățile apărute între țări aliate pentru Levant paralizează NATO la nivel regional.

Capacitatea de a influența decizional este dată tocmai de participarea la formate de cooperare regională, în special în condițiile dezechilibrului în favoarea părții occidentale a UE.

Decizia președintelui Erdogan de a redeschide Sfânta Sofia rugăciunilor credincioșilor musulmani anunță o adevărată revoluție culturală: Occidentul nu mai este un model pentru Turcia.

Din reperele internaționale ale Belgradului lipsesc Bruxelles-ul și orice altă capitală europeană, ceea ce arată că balansul strategic al Serbiei este între Moscova și Washington.