Stefan Popescu

Strategia israeliană referitoare la Gaza nu pare a deranja echipa de la Casa Albă, care este interesată chiar de găsirea unor țări care să accepte palestinienii care vor fi nevoiți să se relocheze.

Acțiunea împotriva opoziției arată mai degrabă că organizatorii au ales momentul pe fondul schimbărilor care au loc în Statele Unite ale Americii–schimbare de administrație, dar mai ales schimbare de regim

Ceea ce surprinde în cazul războiului comercial lansat de Trump este demersul de 360 de grade. Impresia lăsată este că SUA nu au aliați sau dușmani, ci state cu care au deficit comercial sau excedent.

Statele europene nu au reușit să își mobilizeze baza industrială pentru a produce mai multe muniții și echipamente militare, iar coeziunea continuă să fie minată.

Uniunea Europeană se află într-un moment critic din cauza obiectivului aflat pe agenda de politică externă a noii administrații de la Washington, de redefinire pe alte baze a sistemului de alianțe al SUA.

Istoria răsturnării din Siria prezintă și mai multă complexitate. Statele Unite însele aveau un interes ca Turcia să devină realitatea dominantă din Siria.

Activismul lui Macron și stabilitatea funcției prezidențiale nu vor putea compensa dezordinea politică din Franța și degradarea finanțelor publice.

Premierul Netanyahu va căuta să profite la maximum de această perioadă de tranziție din politica americană, care va lua sfârșit pe 21 ianuarie.

Avem o Comisie Europeană puternic ancorată în cadrul PPE, care va acorda prioritate Ucrainei și flancului estic.

Forma finală a echipei von der Leyen 2 va reflecta, fără îndoială, noile echilibre de putere din UE. Însă capacitatea acesteia de fi o comisie la înălțimea ambițiilor afișate riscă să fie modestă.

Alegerile europene ne-au adus un Parlament European mult mai la dreapta decât în legislatura precedentă și acest lucru nu numai ca urmare a păstrării primului loc de către Partidul Popular European.

Cel mai probabil, președintele va alege o formulă de tranziție care să permită gestionarea Franței și chiar adoptarea unor măsuri prin alianțe punctuale în Adunarea Națională.

Alegerile reflectă o puternică tendință de contestare a lui Macron, care personifică în ochii celor mai mulți francezi politica tradițională, elitele îndepărtate de popor și lipsa unor decizii ferme.

Ne aflăm într-un război de uzură în care contează numerele: resursele umane ale fiecărei tabere, capacitățile liniilor industriale și, nu mai puțin important, susținerea aliaților.

Tematicile de campanie în Uniunea Europeană sunt determinate de contextele naționale și de crizele de moment. Marile dezbateri au fost puse în surdină, făcând loc confruntărilor emoționale.

Una dintre intențiile președintelui Macron are drept obiectiv să arate că Franța este o putere credibilă, capabilă să se implice autonom într-o manieră structurantă în războiul din Ucraina.

Strategia Iranului este de a obosi Israelul, de a-i satura dispozitivul militaro-securitar, de a-i distruge percepția de invincibilitate din punct de vedere militar.

Pentru România se deschide posibilitatea relansării cooperării cu Franța, recunoscută de București la nivel declarativ drept cel mai important partener european.

Numai după alegerile din SUA și instaurarea unei noi administrații la Casa Albă se va putea intra cu adevărat în faza post-conflict în Fâșia Gaza.

Aprobarea fără dificultate a pachetului de 50 de miliarde pentru Ucraina era de așteptat, după cum la fel de predictibil era și concursul dat de Ungaria.

Marea miză a lui Macron este pregătirea succesiunii; punerea pe orbită a celor care vor îmbrăca costumul de prezidențiabil atunci când se vor face calcule pentru alegerea candidatului.