Stefan Popescu

Un obiectiv al lui Macron este și stimularea europenilor pentru rezolvarea crizelor de pe propriul continent fără a mai fi nevoie de a face apel la puteri exterioare.

Protestele din Iran declanșate de uciderea tinerei Mahsa Amini au intrat în cea de-a treia săptămână.

Coeziunea familiei Commonwealth-ului și perenitatea monarhiei, chiar utilitatea ei, depind și de felul în care Londra va ști să mențină stabilitatea și unitatea regatului.

Polonia folosește într-un mod exemplar criza din Ucraina pentru a se profila ca mare putere regională pe flancul estic al NATO și al UE și de a fi acceptată în rândul celor mari – Franța și Germania.

Uniunea Europeană nu are în acest moment un leadership puternic. Reforma tratatelor, dacă va exista, nu va fi una profundă și nu vor fi lansate mari inițiative în viitorul apropiat. 

Suntem în fața unui peisaj politic în plină mutație, care prefigurează fărâmițarea politică în spațiul Europei Occidentale, cu consecințe foarte mari asupra stabilității politice în următorii ani.

Cei mai vizați sunt președinții comisiilor, liderii de grup, raportorii, dar mai ales așa-numiții shadow-raportori, acei europarlamentari care în mod real au influență pe dosarul aflat în lucru.

Un blocaj pe reforma Tratatelor poate stimula Parisul și alte capitale spre găsirea unor formule de apropiere în interiorul Uniunii Europene, așa cum sunt diversele parteneriate industriale.

Faptul cel mai important de luat în seamă este proporția electoratului antisistem care trece sensibil de 50%.

Uniunea Europeană nu are o politică externă comună. Aceasta este prima constatare pe care criza cu Rusia o pune în evidență.

Intenția Franței de a trimite trupe în România se înscrie în strategia de a-și asuma responsabilități suplimentare în UE, de a ocupa din spațiul lăsat liber de retragerea Marii Britanii.

Poate doamna Maliutina ne răspunde la întrebarea unde se încearcă în istoriografia română să se demonstreze „apartenența istorică a teritoriilor de dincolo de Nistru”?

Va exista și o stabilitate a majorității care a fost pregătită vreme de două luni și care s-a format pe baza unui contract de coaliție foarte detaliat

Deși avem o carte-interviu, răspunsurile oferite de profesorul Goșu sunt și o extraordinară călătorie în metodologia analizei istoriei și relațiilor internaționale.

Chiar în interiorul Uniunii Europene, arhitectura acesteia începe să fie modificată de parteneriate industriale precum Alianța Hidrogenului și Alianța Bateriilor.

Prin vizitarea Georgiei și Ucrainei – state partenere NATO și a României, membru al alianței din 2004, Washingtonul a dorit să dea un semnal atât în direcția Rusiei, cât și în cea a partenerilor regionali.

Relația NATO-Rusia suferă și de pe urma degradării relațiilor cu mai multe state importante ale alianței, chiar cu cele mai disponibile în reluarea unui dialog.

Pe fondul lansării alianței militare tripartite AUKUS, parteneriatul strategic franco-australian devine caduc și, odată cu acesta, întreaga strategie indo-pacifică a Franței.

Angela Merkel a temperat ambițiile franceze de redefinire a relației transatlantice, de instituționalizare a unor viteze multiple, iar din acest motiv rămâne o dezamăgire pentru Paris.

Factorul afgan devine un element de apropiere și mai consistentă pentru China, Pakistan și Iran.

Biografia fostului președinte Jacob Zuma este exemplară pentru felul în care o personalitate cu rol incontestabil în lupta împotriva apartheidului poate eșua pe terenul clientelismului și corupției.