Stefan Popescu

Cum va fi amintită în cărțile de istorie Europa anului 2016? Europa crizelor succesive? O Uniune cu lideri incapabili să anticipeze crizele și nici să acționeze concertat când se produc? O Uniune care începe să semene tot mai mult cu Imperiul Roman de națiune germană, impozant ca talie, dar controlat de puteri străine?

Votul de 46% în favoarea candidatului suveranist nu este numai un vot de protest, ci unul care, la fel ca în Franţa și Italia, arată dorința tot mai mare a europenilor pentru o Europă a națiunilor.

Poate ar trebui să acceptăm faptul că, la 16 iulie 2016, republica kemalistă a încetat în mod definitiv să existe.

Prezenta lui Trump la Casa Alba va insemna cel mai probabil sfarsitul angajamentului idealist de tip willsonian.

Inevitabilul s-a produs. Intensificarea prezentei militare ruse in Mediterana Orientala si implicit in asa-numita Sirie utila cerea o reactie din partea Statelor Unite ale Americii care riscau sa fie complet marginalizate pe dosarul sirian.

Vladimir Putin vrea să salveze pozițiile ruse în Siria care permit Moscovei să dispună de o prezență permanentă în Marea Mediterană. Acest lucru reprezintă un element esențial în procesul de reconstrucție a Rusiei ca putere globală.

Ascensiunea Frontului Național și a Mișcării 5 Stelle s-a făcut în primul rând pe terenurile abandonate de partidele politice tradiționale.

Leonidas Donskis a plecat prea curând dintre noi. Ne-a lăsat însă moștenirea unui angajament deschis și erudit împotriva formelor de gândire dominante și crezurilor la modă.

În privinţa voinței Bucureștiului de a juca vreun rol în UE și de a deveni interesant în proiectele franceze, Parisul nu își face nicio iluzie: România este un actor european ieșit de timpuriu la pensie.

Ne îndreptăm oare către noi protectorate sau încercăm să reconstruim state și să reașezăm populațiile în matca lor naturală?

Faptul că mulți tineri români au început să iubeasca istoria, iar unii adulți să o redescopere se datorează în mare măsură lui Neagu Djuvara, neobositei sale prezențe în spațiul public, talentului său excepțional de a captiva chiar vorbind despre cele mai banale fapte din trecut.

Marea Neagră a redevenit un spațiu de înțelegere al marilor puteri, un domeniu rezervat celor mari.

Normalizarea relațiilor cu Rusia și apropierea de Iran confirmă înscrierea durabilă a Turciei într-un orizont euroasiatic și poziția ei de punte între Occident și Orient.

Tentativa de lovitura de stat din Turcia a fost o adevarata surpriza desi, a posteriori, putem gasi multe elemente care au creat contextul favorabil izbucnirii unui asemenea eveniment

Orizonturile strategice ale Parisului, Berlinului și Romei sunt diferite de ale Bucureștilor. În cele trei mari capitale europene există un interes al propriilor industrii militare, interes care nu există la București.

Rezultatul referendumului britanic din 23 iunie a fost surprinzator. Tot felul de speculatii au urmat, care mai de care mai suprarealiste, pentru a explica acest deznodamant.

Britanicii au votat iesirea tarii lord din Uniunea Europeana. Rezultatul referendumului va fi respectat, potrivit declaratiilor premierului David Cameron.

Relațiile dintre Occident și Rusia se îndreaptă spre normalizare.

Berlinul a vrut să sancționeze derivele autoritare ale lui Erdoğan şi folosirea de către acesta a crizei refugiaților pentru a pune presiune pe partenerii europeni şi să reașeze relația germano-turcă pe adevăratele raporturi de putere.

Reuniunea G7 din Japonia a consacrat și prima vizită a unui președinte american în exercițiu la Hiroshima.

Cum baza politicii externe românești este reprezentată de relația cu Statele Unite, investiția de la Deveselu este în ochii Bucureștiului un element de strângere a legăturilor cu hiperputerea de peste Atlantic.