Stefan Popescu

În privinţa voinței Bucureștiului de a juca vreun rol în UE și de a deveni interesant în proiectele franceze, Parisul nu își face nicio iluzie: România este un actor european ieșit de timpuriu la pensie.

Ne îndreptăm oare către noi protectorate sau încercăm să reconstruim state și să reașezăm populațiile în matca lor naturală?

Faptul că mulți tineri români au început să iubeasca istoria, iar unii adulți să o redescopere se datorează în mare măsură lui Neagu Djuvara, neobositei sale prezențe în spațiul public, talentului său excepțional de a captiva chiar vorbind despre cele mai banale fapte din trecut.

Marea Neagră a redevenit un spațiu de înțelegere al marilor puteri, un domeniu rezervat celor mari.

Normalizarea relațiilor cu Rusia și apropierea de Iran confirmă înscrierea durabilă a Turciei într-un orizont euroasiatic și poziția ei de punte între Occident și Orient.

Tentativa de lovitura de stat din Turcia a fost o adevarata surpriza desi, a posteriori, putem gasi multe elemente care au creat contextul favorabil izbucnirii unui asemenea eveniment

Orizonturile strategice ale Parisului, Berlinului și Romei sunt diferite de ale Bucureștilor. În cele trei mari capitale europene există un interes al propriilor industrii militare, interes care nu există la București.

Rezultatul referendumului britanic din 23 iunie a fost surprinzator. Tot felul de speculatii au urmat, care mai de care mai suprarealiste, pentru a explica acest deznodamant.

Britanicii au votat iesirea tarii lord din Uniunea Europeana. Rezultatul referendumului va fi respectat, potrivit declaratiilor premierului David Cameron.

Relațiile dintre Occident și Rusia se îndreaptă spre normalizare.

Berlinul a vrut să sancționeze derivele autoritare ale lui Erdoğan şi folosirea de către acesta a crizei refugiaților pentru a pune presiune pe partenerii europeni şi să reașeze relația germano-turcă pe adevăratele raporturi de putere.

Reuniunea G7 din Japonia a consacrat și prima vizită a unui președinte american în exercițiu la Hiroshima.

Cum baza politicii externe românești este reprezentată de relația cu Statele Unite, investiția de la Deveselu este în ochii Bucureștiului un element de strângere a legăturilor cu hiperputerea de peste Atlantic.

De-a lungul istoriei sale, Festivalul de la Cannes a fost un adevărat barometru al evenimentelor politice internaționale.

În mod paradoxal, ascensiunea instituțională și politică a domnului Davutoğlu, ieșirea din rolul de tehnocrat și îmbrăcarea costumului de lider au fisurat complementaritatea cu președintele Erdoğan.

Criza refugiaților, criza spațiului Schengen, terorism, Brexit, criza greacă, stagnarea economică, situația din Ucraina – erau titlurile actualității de anul trecut. Ele sunt și astăzi și arată problemele cu care se confruntă UE.

În condițiile în care mai bine de jumătate din schimburile comerciale mondiale, mai bine de o treime din fluxurile financiare internaționale, o treime din investițiile directe ale multinaționalelor implică paradisurile fiscale, iar peste două milioane de companii intermediare își au domiciliul în paradisurile fiscale, putem spune că acestea sunt o parte importantă a vieţii economico-financiare la nivel global.

Pacificarea durabilă stă în reconstrucție, dar, pentru moment, țările și comunitățile Orientului sunt incapabile să își ia destinele în propriile mâini.

Un actor activ dar discret al scenei internationale, o tara care nu a participat la operatiuni militare anti-islamiste, o tara care a privit cu serenitate influenta wahabista asupra comunitatilor musulmane prezente pe propriul teritoriu, o tara primitoare, in orice caz mai primitoare decat multe alte tari vest-europene.

Aniversarea celor opt ani de independență a găsit Kosovo într-o gravă criză politică.

Extinderea Statului Islamic în Libia și în Sahel ar pune o presiune mult mai mare decât Siria pe Uniunea Europeană.