Stefan Popescu

Sosirile punctuale de refugiați nu înseamnă câtuși de puțin că țara noastră va deveni un loc de tranzit spre Occident pentru refugiații ajunși pe teritoriul Turciei.

Aliat la guvernare, partener în politica europeană pe când ocupa fotoliul de șef al Parlamentului European, Martin Schulz nu a avut nicio șansă în fața Angelei Merkel.

În discursul ținut în fața comunității franceze la București, Emmanuel Macron a rostit o frază peste care s-a trecut prea ușor cu vederea: „există o ambiguitate românească, a vorbi despre Europa Apărării continuând a avea o fascinație atlantistă“.

Virajul Turciei către autoritarism s-a accentuat ireversibil după referendumul din această lună. Epurările continuă, Ankara anunțând excluderea a peste 3.900 de angajați din armată și jandarmerie.

În urma referendumului organizat pe 16 aprilie se întărește impresia de instaurare a unui regim dictatorial în Turcia.

Cele 59 de rachete Tomahawk sunt un mesaj la adresa Beijingului și a acțiunilor acestuia de control al Mării Chinei Meridionale și de intimidare a aliaților SUA din regiune.

Proiectul de buget arată că, pentru cel care se va afla cel puţin patru ani în Biroul Oval, redimensionarea angajamentului extern al SUA reprezintă o adevărată prioritate.

În februarie s-au împlinit șase ani de la căderea colonelului Gaddafi, iar situația din Libia este încă departe de a fi clarificată.

Într-un moment sensibil pentru raporturile transatlantice, Bucureștiul a strălucit prin absență la conferinţa de la München.

Crizele din Georgia și din Ucraina au făcut ca Belarusul să devină pentru UE un actor stabilizator al spațiului ex-sovietic.

Peisajul politic european se va schimba fundamental, cu guverne suveraniste şi orientate spre promovarea intereselor naţionale la Bruxelles.

Cum va fi amintită în cărțile de istorie Europa anului 2016? Europa crizelor succesive? O Uniune cu lideri incapabili să anticipeze crizele și nici să acționeze concertat când se produc? O Uniune care începe să semene tot mai mult cu Imperiul Roman de națiune germană, impozant ca talie, dar controlat de puteri străine?

Votul de 46% în favoarea candidatului suveranist nu este numai un vot de protest, ci unul care, la fel ca în Franţa și Italia, arată dorința tot mai mare a europenilor pentru o Europă a națiunilor.

Poate ar trebui să acceptăm faptul că, la 16 iulie 2016, republica kemalistă a încetat în mod definitiv să existe.

Prezenta lui Trump la Casa Alba va insemna cel mai probabil sfarsitul angajamentului idealist de tip willsonian.

Inevitabilul s-a produs. Intensificarea prezentei militare ruse in Mediterana Orientala si implicit in asa-numita Sirie utila cerea o reactie din partea Statelor Unite ale Americii care riscau sa fie complet marginalizate pe dosarul sirian.

Vladimir Putin vrea să salveze pozițiile ruse în Siria care permit Moscovei să dispună de o prezență permanentă în Marea Mediterană. Acest lucru reprezintă un element esențial în procesul de reconstrucție a Rusiei ca putere globală.

Ascensiunea Frontului Național și a Mișcării 5 Stelle s-a făcut în primul rând pe terenurile abandonate de partidele politice tradiționale.

Leonidas Donskis a plecat prea curând dintre noi. Ne-a lăsat însă moștenirea unui angajament deschis și erudit împotriva formelor de gândire dominante și crezurilor la modă.

În privinţa voinței Bucureștiului de a juca vreun rol în UE și de a deveni interesant în proiectele franceze, Parisul nu își face nicio iluzie: România este un actor european ieșit de timpuriu la pensie.

Ne îndreptăm oare către noi protectorate sau încercăm să reconstruim state și să reașezăm populațiile în matca lor naturală?